Arhive pe etichete: zambet

*Întrebări…*


Ți-ai întors vreodată capul,
Să te uiți ce lași în urmă ?
Lași o casă ridicată,
Lași ruină, lași furtună?
Lași durere, lași iubire,
Lacrimi ce ar vrea să țipe,
Umilințe și regrete?
Lași un pom sădit de tine,
Două mâini ce se ridică,
Către cer, a rugăciune?
Lași lumina revarsată,
O gradină înflorită,
Gânduri, ce spre nori se-înalță?
Ți-ai întors privire-n urmă,
Să regreți măcar o clipă,
Că în loc de primăvară,
Ai chemat, în grabă, ciocli?
C-ai oprit izvoru-n cale,
Să n-adape muritorii?
Că ai semănat furtună,
Buruieni, în loc de grâne,
Lacrimi grele-n loc de zâmbet,
Răutate și urgie-n loc de pace și iubire.

Anunțuri

*Dureri Ascunse 15*


Nu uitase. Întotdeauna fusese lângă ea când avusese nevoie. Fiind cu opt ani mai mare îi părea un erou – mare, puternic, întotdeauna gata s-o salveze. O ajutase să-și facă temele la școală, o învățase să meargă pe patine cu rotile, o ascultase când avusese necazuri cu băieții și avea nevoie să vorbească cu cineva. Și acum era din nou lângă ea, gata s-o asculte și s-o ajute, iar ea nu-i putea spune. Era ceva ca un secret îngrozitor pe care-l simțea în adâncul sufletului ei, pe care nu-l putea dezvălui. Se uită la el. Se simțea îngrozitor de nefericită.
– Mulțumesc. Se înveli cu pătura. Acum mă simt mai bine, zise ea, reușind un zânbet ușor.
Fratele se ridică și o privi îngrijorat.
– Noapte bună Nina. Somn ușor. Îl urmări plecând. Se simțea vinovată și necinstită. De ce nu putea să-i spună? De ce-i era așa de greu? Își îngropă fața în pernă, încordându-și tot corpul încercând să nu izbucnească din nou în plâns. De ce eu? se tot întreba negăsind răspuns. De ce eu? De ce eu? Auzea ecoul cuvintelor în somn. A doua zi de dimineață o trezi râsul zgomotos al copiilor și rămăsese în pat pentru o vreme, privind soarele care pătrundea în cameră printre draperii. Părea o zi frumoasă. Cu un oftat, reuși în cele din urmă să se ridice din pat. Trase draperiile și deschise fereastra. Primăvară îi atinsese obrazul ușor ca un balsam. Era anotimpul ei preferat, însă acum abia simțea bucuria vieții care renăștea peste tot în jurul ei. Părea numai sa-i amintească de propria ei incapacitate de a da viață. Să dai viață. Suna atât de trist și totodată atât de romantic. Cu siguranță niciodată până atunci nu gândise așa despre faptul de a avea copii. Niciodată până atunci. Scutură din cap, îndepărtându-și câteva șuvițe de păr de pe frunte. Cu un oftat, se îndepărtă de fereastră. Se simțea obosită, își simțea capul și corpul grele. Apoi, furioasă brusc pe ea însăși, se îmbrăcă repede și coborâ pentru micul dejun, încercând din răsputeri să arate veselă. Kai veni mai târziu decât de obicei, copiii plecaseră la școală cu mult timp în urmă și fratele plecase de asemenea, iar Nina era deja la a doua ceașcă de cafea. Kai bătu scurt și intră. Nina întoarse capul să-l salute, dar nu-și găsi cuvintele. El nu avea nici pălăria nici cizmele. Purta în schimb un costum albastru în dungi, cămașă albă și cravată de culoaree închisă. Arăta amețitor, nu exista un cuvânt mai potrivit, chipeș – într-un mod foarte convențional, cu părul blond și ochii albaștri, tenul bronzat contrastând cu albul cămășii. Nina îi văzu privirea amuzată și zâmbi.
– Arăți foarte… ă… impresionant, reuși ea să spună.
– Bun. Astăzi plec din localitate pentru faimosul prânz cu Martini și să demarez o nouă afacere.
– Nu știam.
– Nici eu. Am primit un telefon aseară. Am venit să iau niște documente și apoi plec să pot prinde următorul avion, pe la ora unsprezece. Sună telefonu. Era menajera, foarte agitată. Nu-i pornea mașina. Trebuia să sosească o mașină s-o remorcheze la garaj. Aștepta de asemenea un taxi s-o ducă acasă, și nu știa cât va mai dura.
– De ce nu vă luați o zi liberă? îi sugeră Nina. Mă descurc singură. Voi fi acasă când sosesc copiii de la școală, nu vă faceți griji.
– Dar fata cea mare trebuie să meargă la o petrecere! se plânse menajera. Trebuia s-o duc cu mașina. Nu știu ce să fac.
– A, da, petrecerea! Își aminti Nina și se încruntă încercând să găsească o soluție. Nu avea mașina cu ea, bunicii copiilor erau la slujbă, astfel că nu putea apela la ei. Apoi îl văzu pe Kai, zăngănind cheile mașinii în fața ei.
– Ia mașina mea.
– Doamnă, zise ea, așteptați o clipă, vă rog. Se uită la Kai ridicându-și sprâncenele întrebător.
– Da îți trebuie mașina să ajungi la aeroport, nu-i așa? Kai ridică din umeri.
– Pot să iau un taxi. Se uită la ceas. Totuși, va trebui să mă duci tu.
– Bineînțeles.
– Mulțumesc.
– Cu placere.
Nina reveni la telefon.
– Am mașina lui Kai, doamnă. Totul este în regulă. Menajera, ușurată, insistă să vină la lucru ca în fiecare zi, așa că Nina îi sugeră s-o ia de acasă după ce îl duce pe Kai.
– E frumos primăvara aici zise Nina, în timp ce mergeau pe străzile șerpuite, printre zidurile rustice din piatră și pajiștile verzi.
– Încă o săptămână sau două și vor înfrunzi copacii. Prognoza meteo spune că diseară va ploua, adaugă ea după o pauză. După cum arată acum, pare că soarle va străluci toată ziua.
– Se așteaptă o furtună, nu numai ploaie, zise Kai. Sper să mă întorc înainte. O străfulgeră un gând și se foi în scaun.
Mulțumesc pentru că mi-ai lăsat mașina, zise ea. Ești sigur că ai încredere în mine? Kai ridică o sprânceană
– N-ar trebui?
Nina dădu din umeri.
Nu știu. Acum câteva luni am avut un accident. Mașina mi-a fost distrusă iar eu am fost rănită destul de grav.
Din câte știu, zise el încet, un bețiv circula din sens opus și a intrat în mașina ta. S-a sinucis, ți-a distrus mașina, a distrus-o și pe a ta, și aproape că te-a omorât. Nu văd unde-i vina ta. Nina își privi palmele.
– Mă tot gândesc zise ea, că aș fi putut face ceva să evit accidentul.
– Nu-mi imaginez ce. Nici măcar nu l-ai văzut venind, iar el mergea cu 60 de kilometri pe oră în zona aceea. O privi cercetător. Te mai gândești la asta? Nina dădu din cap.
– Nu, numai câteodată. La altceva se gândea ea acum.
– Bun, zâmbi Kai. Oricum, în ce mă privește, poți lua mașina mea oricând. Mai cu seamă că cea mai mare parte a timpului stă parcată.
– Mulțumesc. Generozitatea lui o mișcă și o făcea să se simtă puțin neliniștită, de asemenea.
Ajunseră. Kai opri mașina.
– Cred că o să vin mai târziu diseară, zise el. Pe la opt nouă. Pot să te seduc ca să te determin să vii să mă iei de aici? Avea în privire un zâmbet provocator, iar Nina se întrebă la ce se gândea oare? Bineînțeles că-l va aștepta. Îi zâmbi și ea.
– Încearcă-mă, îl tachină ea.
Kai se apropie. Ochii îi străluceau.
– Îmi placi, zise el ușor. Ești frumoasă. Îmi plac pistrui tăi, și părul tău roșcat, și… Făcu o pauză. Îi privea buzele. Îmi plac și buzele tale calde. Le atinsese ușor, apoi bărbia și, încet, gâtul, în timp ce ea îi urmărea mișcările. Și…

*La Mulți Ani Dragul meu! 27 – 06 – 2017*


Ziua de 27 – 06 -, ziua de naștere a celui mai important bărbat din viața mea. Îmi doresc pentru el să cunoască liniștea, să poată primi măcar o parte din tot ce a făcut el pentru ceilalți, să mai trăiască încă cel puțin pe atât. Să nu-ți pară rău de nici un pas făcut în trecut, de nici un zâmbet dăruit, tu ești un suflet minunat și mă bucur să te am în viața mea. Doresc ca viața să îl ocrotească de tot ce e rău, și să fie iubit precum este în inima mea. Optimismul tău mi-a arătat să văd întotdeauna că poate exista o soluție chiar și atunci când credeam că am ajuns la finalul drumului.Sper ca atunci când va citi aceste rânduri sa fie cadoul perfect pentru el. Deoarece, ceea ce ne lipsește în viață nu se poate cumpăra. Când încă o petală din anii tăi frumoși s-a scuturat alene, vibrând armonios, privește cu mândrie, gândind neîncetat, la restul de petale ce nu s-au scuturat. Îți urez să prinzi aripi pentru a trece cu ușurință peste toate greutățile vieții. Culege ce e frumos și bucura-te cu adevărat.
UN SINCER LA MULȚI ANI DRAGUL MEU! 

*Mecanicul De Suflete*


Un om conducea o maşină pe un drum lung şi singuratic, când, deodată, maşina s-a oprit. Omul a coborât şi s-a uitat la ea, să vadă ce are.

Gândea că, în curând, va găsi defecţiunea maşinii sale. O cunoştea bine, căci o avea de multă vreme. Totuşi, într-un târziu şi-a dat seama că nu reuşeşte.

În acel moment, a apărut o altă maşină, din care a coborât un domn, care s-a oferit să ajute.

– Domnule, e maşina mea, o cunosc perfect. Nu cred să reuşiţi s-o reparaţi, dacă eu n-am reuşit. Celălalt bărbat a insistat, schiţând un zâmbet.

– Bine, încercaţi, dar nu cred să reuşiţi…, insista omul nostru. Cel de-al doilea s-a pus pe treabă şi, în scurt timp, a reuşit să pornească automobilul. Proprietarul, uimit, a întrebat:

– Dar cum aţi reuşit?

– Ştiţi, numele meu este Felix Wankel… Eu am inventat motorul rotativ, pe care îl are maşina dumneavoastră…

Spuneţi-mi de câte ori, lovindu-ne de probleme, afirmăm… aceasta esta viata mea, problema mea, destinul meu?… Încercaţi să-i cereţi ajutor mecanicului de suflete!

H.Agudelo

*Împreună, Până Când Viața Ne Va Despărți*


Oamenii se îndrăgostesc. Nu o spun eu. Pur și simplu se întâmplă de când lumea.
Oamenii plutesc împreună în jocul acela nebun al iubirii. Uneori, preț de câteva clipe. Alteori, preț de câteva luni. Și alteori, preț de o viață.
Împreună, oamenii refac clipele. Le dau gust. Le dau miros. Le încheagă. Le transformă în gesturi frumoase care te fac mereu să simți cum inima îți bate nebunește și nu vrei să fii vreodată în altă parte. Sau lângă altcineva. Câteodată, însă, ne dăm seama că sentimentele noastre nu sunt îndeajuns pentru a rămâne lângă un om. Și atunci, plecăm. Plecăm nu pentru că nu am mai putea rămâne.
Oricine poate rămâne lângă cineva o viață, dar nu despre asta este vorba în relații. Relațiile nu sunt lupte pe câmpul inimii și al răbdării. Relațiile nu sunt “care pe care” și “cât mai rezistăm împreună”. A rămâne unul alături de altul o viaţă întreagă nu presupune acte de eroism. Nu presupune compromisuri. Nici sacrificii. Presupune înţelegere, respect şi multă preţuire. Presupune tandreţe, zâmbet, căldură. Presupune să repari unde se poate şi să adaugi acolo unde se simte gol.
Presupune dimineţi în care să te pierzi în ochii celui de lângă tine. Clipe în care să te ţii strâns de mână. Presupune să tragi împreună la acelaşi car, în aceeaşi direcţie. Presupune să te bucuri unul de altul și unul pentru altul chiar și când când bucuria pare doar o părere. Presupune ca inima să ţină mereu sufletele în echilibru. Presupune nopţi de pasiune, iar când acestea dispar, nopţi tandre şi liniştite. Presupune iubire! Aceasta este reţeta unei relaţii de lungă durată – iubirea dincolo de toate şi de tot.
Relațiile nu se încropesc din compasiune față de un om, ci din dragoste. Când din rețeta asta lipsesc ingrediente, mai bine dăruiți-vă un zâmbet frumos și lăsați viața să completeze restul: golul lăsat de o plecare va fi umplut de cine va fi potrivit să îl umple.
Din când în când, iubirea înseamnă și plecări.

Ramona Sandrina

*Marea Gandurilor…*


Inot in marea unui gand
Care l-am pus de-o parte
Si-mi scriu chemarea unui rand
In pagini dintr-o carte.
Ma voi elibera de tot
Ce-a fost mai rau in suflet
Asa cum stiu si simt ca pot
Sa darui al meu zambet.
Voi scrie versul meu curat
Ce inima-l adora
Limanul ingerilor cautat
Mai alb ca o marmora.
Inot in ape-nvolburate
In dansul apei, necuprins
Printre cuvinte fara moarte
Voi face visul meu atins.
Voi cauta a mea splendoare
Intind un brat in infinit
M-atinge valul la picioare
Si scriu cuvantul drag, iubit.
Voi face drumul spre iubire
Caci valurile imi soptesc
Si-mi dau din a lor stralucire
Prin apele adanci, plutesc.
Iar visul meu, nu e departe,
Mai am putin de inotat
Sunt stele ce l-au pus de-o parte
Si prin cuvinte mi-a fost dat.
Sunt doar un petec de pamant,
Dar razele de soare
Ma poarta pe aripi de vant
Intr-o albastra mare…

*Viata E Roza…?!?*


Sunt o intrebare

La care e greu de raspuns

In cuvinte rebele de dor

Ce par intr-o ordine adesea

Pe dos asezate,

Sunt norul ce vine

Din cuvantul nespus

De vantul ce-l duce plutind

Mai presus unde un soare imens

Isi deschide raza secunda,

Sunt un rand ce il tes

Cu agale in sufletul meu

Dezlegat cu cercuri egale

De-o floare cu simturi

Ce alearga intr-una,

Sunt roua ratacita

Intr-o dimineata cu zambet

Cand o petala parfum

Ma-ndeamna sa scriu

Inceputuri cu rost in care

Viata e roza!

*Dureri Ascunse 7*


– Puterea dumitale de deductie este uluitoare, zise ea sarcastic, intrebantu-se de ce mai statea acolo, supunandu-se privirilor lui.
– Dar ochii sunt caprui, zise el taraganat, N-ar trebuit sa fie verzi?
-Imi pare rau ca nu sunteti de acord, dar Mama Natura avea zi libera cand m-a asamblat. Continuă lectura

*Dureri Ascunse…6*


Ei ii trebui un moment sa reactioneze la cuvintele lui.
– Nu sunt prietena lui, reusi ea sa spuna in cele din urma, pe un ton taios.
Barbatul era vadit dezamagit.
– Pacat, o sa devina calugar, are nevoie de o femeie in viata lui.
– Cuvintele lui cu privire la Mircea o agasara si era pe cale sa-i intoarca spatele si sa plece, cand el ii zambi din nou. Continuă lectura

*Fericirea…*


Tu esti fericit? (a)…Intrebare simpla, cu subiect si predicat, dar cu complexitate. Fericirea…are atatea definitii si explicatii, incat as putea spune ca fiecare vede fericirea in felul lui. Unii sunt fericiti ca vad rasaritul la malul marii, altii ca miros o floare de camp, altii ca ii zambeste copilul dimineata in pragul usii…fiecare vede fericirea in felul sau. Fericirea inseamna liniste, zambet pe chip si pace interioara, deci…Da, Sunt Fericita!

*Ce Si Cum Trebuie Sa Fie Sufletul Pereche?*


Ce si cum trebuie sa fie sufletul pereche?…Sufletul pereche cand e la distanta isi doreste sa iasa si sa alerge dupa imbratisarea pereche, el te sustine, te sprijina moral si este alaturi de tine chiar si la distanta foarte mare. 
Continuă lectura

*Declaratie Duplicitara…*


El…isi doreste sa faca o declaratie iubitei. Intreaba : – zambet cristalin merge? – Nuuu…zambetul nu are sunet. Pune rasul. Si asa un El catre ea a facut o declaratie de dragoste ce a distribuit-o si altor femei. De cand te-am vazut prima data inima mea a ramas la tine pentru todeauna. 

Continuă lectura

*Te rog…*


 

Lasa-ma sa-ti vad privirea,
Sa ma vad pe mine-n ea,
Poate aflu fericirea,
Doar odata in viata mea.
Te rog,
Lasa-ma sa vad un zambet,
Sa-aud in soapta,
Cuvantul dulce,
Te Iubesc.
Te rog,
Lasa-ma……….

*Sunt Doar Eu Si Cu Tine*


O voce cunoscuta m-a ridicat de la pamant… sunt doar eu si cu tine… Continuă lectura

GISELA

visând cu ochii deschiși

Caos Literario

Comprendiendo el verdadero significado de la literatura.

mimbus07

Îmi place sa nu fiu înțeleasă, pentru că intr-un final fericit când apare adevărul, totul va fi apreciat. Asta mă va face să zâmbesc cu sufletul.

OpinioniWeb-XYZ

Oltre il bar dello sport: opinioni consapevoli per districarci nel marasma delle mezze verità quotidiane!

paperlanternsinpapertown

Heart only speaks when mind shut down...😊😊😊💘💘

bkumarauthor

bkumar is author for you

Grimalkin Poems

”Roșesc, mă îngrozesc și mă cutremur acum, când destăinuiesc hârtiei groaznica-mi cruzime.”

A Better Man

Make a Start

The Essence Within

Silently, the grass grows.

JoculDeCuvinte

ZonaDePoezie

Manningtree Archive

A great site for Movies, Stage, Music, Literature, Art…… of yesteryears

Eye-Dancers

A site devoted to the Young Adult sci-fi/fantasy novel The Eye-Dancers

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

just a girl

''she was a rainbow but he was colorblind.''

mysuccessisyoursuccess

Just another WordPress.com site

Croatia, the War, and the Future

Ina Vukic - Croatia: people, politics, history, economy, transition from communism to democracy

JoseRaSan66

Cuando Lo Pequeño Se Hace Visible...

simple Ula

I want to be rich. Rich in love, rich in health, rich in laughter, rich in adventure and rich in knowledge. You?

Căsuța Din Povești cu poveşti

Semeni o faptă, culegi un obicei; semeni un obicei, culegi un caracter; semeni un caracter, culegi un destin. – Dalai Lama

aliceclarablog

Azi nu mai e nimeni, sunt doar eu. Sunt inconjurata de atatea persoane si totusi ma inec in singuratatea mea.

BeforeOrNot

Când vrei să plângi: abține-te, suferă și mergi înainte. Unicul om care îți va fi alături toată viața ești tu. Trăiește până ești în viață.

Blog Anonim.

Ziua de azi e unica. Ai grija de timpul tau.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

yocollector - Romania

Logo-colectii diverse, colectie insigne, colectie brelocuri, artizanat,

Superduque

Mi patria es todo el mundo.

Momente.

Carti.Cafea.Momente.

romanticshayri.wordpress.com/

Keep your secrets to yourself !! if you can’t – So never expect the other one to do so.--All Copy Right are Reserved.

De dingen des levens !

Dagdagelijkse dingen die je nergens anders leest.

Socio Oriflame:Únete conmigo:@ladyniculina

Un año y un mes con éste blog. Aqui en mi blog voi a enseñar los cosmético de Oriflame ,trucos, consejo,descuentos, novedades y consejos de belleza.Alicante

fatacuțigara

”Be the change you want to see in the world.”

Sfetnic Practic

Read and think first, choose later

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

ropot de secunde...

DE NICĂIERI... CĂTRE NICIUNDE

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

ChronosFeR

Música, Literatura, Fotografia, Cinema,Cultura.

jdubqca

poetry by j matthew waters

Purplerays

spiritual enlightenment and self improvement

- MIKE STEEDEN -

THE DRIVELLINGS OF TWATTERSLEY FROMAGE

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

muzele albe

texte și fotografii de Cristina-Monica Moldoveanu

iuglio in due

Marcu Claudia Adriana

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

%d blogeri au apreciat asta: