Arhive pe etichete: timp

*Puterea Dragostei-2*


– De ce ?
– Între timp, ar putea să devină un lucru ciudat. Oamenii ar vorbi vrute și nevrute: știi bine că oamenilor le plece să bârfească. Și în plus, mama și tata s-ar putea să nu fie de acord. Toate astea ar însemna să călătoresc și să petrec trei zile întregi și două nopți alături de un străin !
– Ah, Nona, vorbești ca o copilă alintată din secolul trecut ! Ce te-ar deranja ?
– Ei, nu… ca să fiu sinceră, am cunoscut un tip… Nu mi-a cerut însa să ies cu el, însă mi-ar părea tare rău să fiu plecată în cazul în care el s-ar decide să mă invite. Eu sunt…
– Să nu-mi spui că ai prefera să aștepți un telefon de la un oarecare, un necunoscut, decât sa fii prezentă la căsătoria mea !
– Dacă așa pui problema, nu, și normal că nu.
– De ce, se poate pune și altfel problema ? Nona preferă să tacă.
Ivona a continuat ideea:
– Știi bine că mama și tata nu așteaptă altceva decât căsătoria mea cu Lys. Au o adevărată pasiune pentru el, mai mult decât… Nu a terminat fraza. Dar după o clipă de ezitare a adăugat:
– Desigur, este un tânăr foarte frumos ; interesant, inteligent, și eu sunt îndrăgostită ca o nebună de el. Ai să-l placi și tu !
Nona a zâmbit la cele spuse de sora ei mai mare. Cu mutrișoara ei drăguță conturată cu rafinament de bule castanii, Ivona era adorabilă, s-a gândit Nona care își punea în același timp întrebarea de ce aproape toți cei care le cunoșteau o considerau pe sora ei mai puțin frumoasă decât ea. Poate că totul depindea și de faptul că Nona avea părul lung și blond, dar îl purta legat în vârful capului.
De cele mai multe ori lumea te poate judeca după criterii antice, și Nona era chiar tipul tinerei de modă anilor trecuți. Ochii ei de culoarea safirului erau umbriți de gene lungi, gura cărnoasă și senzuală era de culoare trandafirie, și putea să-și mai dea liniștită cu puțin roșu. Se îmbracă cu mult gust, folosind materiale cu nuanțe pastelate, iar corpul ei fascinant punea în valoare și dădea farmec chiar și celor mai simple articole de îmbrăcăminte. Ivona, însă, era fantastic de atrăgătoare atunci când se îmbrăca combinând culori contrastante.
Bine, Ivona, a spus Nona. Am să fac pe ghidul pe lângă logodnicul tău, dar nu înțeleg de ce nu am putea să călătorim toți trei împreună.
– Nu ți-am mai spus că eu trebuie să plec de poimâine pentru a da o mână de ajutor acasă ? Am de terminat unele modificări, cu toate că urăsc acest lucru. În plus, Lys nu ar putea să absenteze de la munca lui până săptămâna viitoare, iată de ce.
– Cred că o să mi-l prezinți pe Lys înainte de a pleca tu !?
– Categoric ! Vine în seara asta să mă ia: i-am spus deja că vom trece puțin pe la tine pe acasă ! Dumnezeule, s-a făcut târziu ! Trebuie să mă grăbesc ! Ne vom vedea în seara asta !
Nona și-a încasat ce avea în cont, a lăsat bacșis și a plătit la casă. Mintea ei era ca o agendă plină de însemnări, de toate nuanțele. Printre altele: pregătirea garderobei pentru călătorie, înștiințarea celor de la barou de faptul că peste o săptămână va pleca în concediu. Și dincolo de aceste gânduri practic, o domina imaginea tânărului pe care îl cunoscuse de câteva zile.
Tipul s-a simțit imediat atras de farmecul ei : Nona știa foarte bine acest lucru. Atunci când, la o cafea, se înfiripase între ei o conversație, toate celelalte persoane din jur deveniseră ca niște figurine pe fundalul unui decor. Cei doi descopereau treptat că au gusturi comune în diferite domenii cum ar fi : pictura,muzica,filmul. Și în plus, tânărul acela era fermecător și avea un fizic excepțional. Da, era într-adevăr idealul sau…înalt, atletic, cu o musculatură bine definită. Și idealul feminin al tânărului era o fată cu parul blond, cu ochii de un albastru intens, și un corp grațios și zvelt…

*Cunoștințe Prin Radio… :)*



De douăzeci și trei de zile ( mai bine zis seri) încerc să vă redau la rubrica PICATURA DE ACID prin intermediul postului de radio Radio Galați , de cele mai multe ori cu o tentă umoristică, alte ori foarte critic, scene de viată, care dacă s-ar împuțina am trăi cu siguranța mai bine. N-am de gând sa fac un bilanț, pentru că atât cât va fi posibil, am intenția să continui. Colegi de la Radio Galați, profesioniști de clasă, manierați, atenți si discreti, nu mi-au spus care sunt reacțiile ascultătorilor, la ceea ce prezint, și atunci m-am gândit: ia sa-mi fac propriul sondaj de opinie pe care vi-l redau asa cum l-am realizat pentru a nu-I știrbi autenticitatea.
Primul interlocutor: Doamnă, îmi pare rau, nu prind Radio Galati. Am zis ca ma duc cu aparatul sa-l trag în banda, dar uite, m-am luat cu altele. Eu aud atâtea din astea ca nu stiu ce poți spune dumneata în plus…Nu vii cu nimic nou…
Al doilea interlocutor: Doamnă, o fi bun ce faci dar vreau să-ți spun programul meu de seară: La 19 urmăresc PRO TV . La 10.30 musai s-o văd pe Andreea Esca tot la PRO TV că au aștia un stil trăznet. La orele 20.00 urmăresc știrile la TVR, ca să le compar, sa văd ce nu dau unii și dau alții ( știi, chestii politice), la ora 20.30 știrile la ANTENA 1, așa că scuză-mă, dar n-am cum să te urmăresc.
Al treilea interlocutor: Doamnă, mi-am facut timp, că mi-a zis o prietenă de chestia asta și te-am ascultat de vreo trei ori. Eu nu zic ca nu-i bine, dar eu vreau să mă distrez, vreau bancuri doamnă, nu fabule, ce dumneata te compari cu Florin Piersic. Eu n-am timp să mă gândesc la ce-ai vrut să spui. Poate ar trebui în cursul zilei reluată rubrica, dar daca nu mă faci sa râd, degeaba. Fă-mă să râd că atât mi-a mai rămas.
Al patrulea interlocutor: Ei bine, te ascult cu placere, dar dacă tot îi spui picatura de acid, de ce nu-I faci sa-i usture mai tare. Ce crezi ca după rubrica asta se întamplă ceva? Nu doamnă, noi nu ne mai facem bine. Parcă ce, Caragiale n-a zis, n-a scris și ce, s-a îndreptat ceva, ca uite azi e mai actual ca oricând mesajul lui. Ori dumneata…
Al cincilea interlocutor: Bun, bun, dar de unde ai luat asta. Picatura de acid, parcă te și văd cu o pipetă în mâna deasupra capetelor neisprăviților ăștia de care ne povestești, cum le trimiți câte o picatură în frunte. Și ustură doamnă, nu se poate. Doar sa fie nesimțiți, oricum da-i inainte daca mai poți.
Al șaselea interlocutor: Tocmai dumneata te ții de chestii de astea? Lasa-mă doamnă ca ce am eu în cap pot sa-ți dau material pentru doi ani. Acum de ce sa nu fiu și corect, i-ați zis-o într-o seara lui Grigore că mi-a mers la inima. Atâta îți spun, nu te lua de mine c-o încurci rău de tot. Ia-te de polițiști, de judecători, de bancheri.
Al șaptelea interlocutor: De ce nu dai nume doamnă? Ți-e frică ai ?! Toți sunteți niște fricoși. Oricum te ascult, ca mai ai pe ici pe colo câte o poantă mai acatării. Auzi, da ia zi când le scrii doamnă, ca e ceva treabă la ele și nu cred ca le ai pregătite dinainte.
Al optulea interlocutor: Sfatul meu este sa faci mai mult text si mai putin dialog, că dumneata doar nu esti actrița și e cam plata prezentarea, sau poate aranjezi ca una sa ți le prezinte. În rest, ți-o spun sincer, îmi plac. Stau și mă găndesc și a doua zi la ce ai vrut să spui. Ai umorul foarte subțire și de aceea mai puțină lume te pricepe. Și apoi noi să venim către dumneata, nu invers.
O interlocutoare: Tratați foarte puțin sufletul femeii, necazurile, preocuparile, harțuirea la care suntem supuse uneori…Apoi am observat că noi suntem mereu în planul secundar, doar sunteți femeie, unde se distinge greu ceea ce intenționați să spuneți. Nu mi-au plăcut toate, …dar vă ascult cu interes recunoscând că faceți o muncă dificila zi de zi… Oricum, vă faceți cu această ocazie mulți prieteni, dar si foarte mulți dușmani. Deci mare atenție, și să nu vă fie frică.
Și în final, colegii de birou: Strangeți-le doamnă într-o carte și dă-ne-o și nouă s-o citim că după tine omul nu trebuie să întârzie la cârciuma sau la o șueta mai târziu de 19.50; în orice caz, noi ne-am vorbit s-o lasăm mai ușor cu bancurile și cu povestirile, să vedem de unde naiba te mai inspiri. Oricum, fii mulțumită că e singura ocazie cănd te ascultăm că în rest, știi tu ! Și ai noroc că șeful mare nu prinde postul, că ți-ai pune de un șomaj tehnic. Ptii drace !
Ei spuneți si dumneavoastră, stimați ascultători, nu mi-am făcut singură de lucru, ca și acest sondaj e tot o glumă care încearcă să ajungă în alt mod la sufletul oamenilor. Deci o nouă picatură de acid. Și ia spuneți, mi-am tras și eu spuza de partea mea un pic, dar în cea mai mare parte dialogurile au fost, sunt și pot fi adevatate. Astai viața și âștia suntem. Oricum îi aștept pe ceilalți admiratori și cititori…Or fi… N-or fi !?

*Rabdare Ecologica…*



Citind acest titlu, o parte dintre dumneavoastra vor spune, dupa locul in care se afla, ca ’’tara arde si baba se piaptana’’; sunt destule nemultumiri si probleme foarte importante care se pot aseza inaintea acesteia fara sa-i para macar celui de sus, daca nu cumva gresesc. Acei in cauza trebuie sa se inarmeze cu rabdare de a citi pana la sfarsit, iar dupa aceea accept orice nebunie verbala. Unii si-au facut un titlu de glorie sau, uneori, un piedestal politic fals acceptand toate teoriile banale, prin intalniri, expozitii, simpozioane, seminarii, workshopuri pana si cursuri si manifestatii politice, lasand partea practica tot in mainile batatorite ale urmasilor lui Mos Ion, oameni care sunt de obicei entuziasti dar fara posibilitati. Altii au spus ca numai legea rezova totul si ca actiunile coercitive sunt cele care vor determina o alta atitudine si ca actiunile tuturor, fara sa ia in calcul, insa, ca orice lege se aplica bine si are efecte benefice numai dupa trecerea unei generatii. Dar numai daca mai ramane valabila legea despre care vorbesc spre a va convinge. Acum asteptam rezultatele notabile de la cele mai mici gesturi umane firesti, pana la eliminarea pericolelor radioactivitatii, dar viata noastra nu tine seama (inca) de toate acestea, ne arata ca nu s-a facut mare lucru, decat treaba mare. Si de o parte si de alta se comit abateri si abuzuri periculoase; atat cetateanul de rand, obisnuit in ultimii ani sa se abata de la lege, peste care sar dulaii si la care se opresc magarii, iar cei care trebuie sa aplice litera legii merg pe principiul ’’ai tata, n-ai tata, vii cu tata la scoala’’. Circula zvonuri care mai de care mai grozave despre aplicarea legii, care arunca pe cetatean in sfera obscurului pentru ca pe unii frica sa ii faca in stare de atitudini fara logica, precum iepurasul din microfabula:
”Un iepure fugea pe o carare. La o intersectie se intalneste cu un urs.
– Unde fugi? – il intraba ursul pe iepure.
– Pai, n-ai auzit, se impusca elefantii!
– Bine, si ce ai tu cu problema asta?
– N-am nimic, dar cele care trag sunt cartitele, asa ca pana se constata ! ”
– De catva timp se vehiculeaza ca argument suprem banii care, daca ar fi suficienti, s-ar rezolva totul; dupa cum veti vedea sunt o suta sau mai mult de gesturi pe care, daca le-am face, n-ar trebui sa cheltuim nimic si am obtine totul doar cu moneda bunului simt. Se spune ca intr-o familie copilul era obraznic incat atat tatal cat si mama, desi au folosit tot felul de metode de educatie (de la curea la ciocolata) nu aveau semne clare de redresare a situatiei. Intr-o seara tatal intra in camera copilului si ii spune:
– Uite ce m-am gandit. Pentru fiecare gest urat sau obraznic care o sa faci am sa bat un cui in usa ca sa tii minte cand vei fi mare. Altceva nu-ti mai facem. Zilele treceau, obrazniciile se tineau lant si usa se umplea de cuie, pana cand, intr-o zi baiatul si-a chemat tatal si i-a spus: Tata, stiu ca am gesit, dar de astazi o sa fac numai gesturi frumoase; am o rugaminte: pentru fiecare gest frumos facut de mine sa scoti un cui din usa. Tatal a batut palma, propunerea parea destul de grozava, vremea iar a trecut si iata ziua cand mai ramasese doar un cui in usa. Baiatul, de-acum destul de maricel, i se adresa tatalui:
– Te rog sa scoti si ultimul cui, astazi am taiat lemne unei batrane. Tatal se conforma in fata baiatului si deodata ramase trist, asa ca acesta nu se putu abtine sa nu spuna:
– De ce nu te bucuri tata? M-am marit, sunt un om intelegator, chiar cuminte, uite, nu mai am nici un cui in usa. De ce esti trist?
– E adevarat, tata, tot ce ai spus, dar urmele de gauri au ramas. Nu retin exact ce-au mai discutat intre ei fiindca de atunci ma grabesc sa va spun toate acestea ca pe o problema ecologica si nu numai. Ba unul mai glumet mi-a spus ca este chit pentru acoperit gauri la casa… I-am raspuns.
– Nu este pentru cele ecologice! Dar, sa aveti rabdare!…

*Dureri Ascunse 11*



– Cand eram foarte tanar, am cantat cu o orchestra de local, ii spuse Kai. Cantam la petrecerile de la tara de sambata noaptea. Nina era uimita. Barbatul acesta era plin de surprize. A calatorit in toata lumea, a muncit in multe tari, cunostea toate stilurile de viata. Totusi, se afla acolo, purtand cizme de piele si palarie cu boruri largi, povestind ca a facut parte dintr-o trupa de local. Incearca sa si-l imagineze la saisprezece ani dar nu reusi.
– La ce cantai? Intreaba Nina.
– Chitara si vocal. Am compus chiar cateva cantece. Dupa expresia fetei lui, dupa umorul din privirea lui, se putea spune ca este vorba despre o amintire amuzanta.
– Ai compus cantece? Adevarat? Ti le mai amintesti?
– Sa vedem. Se incrunta, incercand sa-si aminteasca. Ceva de genul: Ma predau, ma predau dragostei mele dulci si tandre. Te voi iubi pentru totdeauna, chiar de nu esti desteapta. Nina ofta.
– Imi pare rau ca am intrebat. Am inteles; Nu-mi spune ca ai cantat asa ceva.
– Sigur ca da. Si am avut mare succes. Poate intr-o zi am sa ti-l cant. De saptamani intregi Nina nu se mai simtea atat de bine, lipsita de griji; trecusera saptamani intregi de cand simtise ca buna dispozitie o parasise. Compania acestui barbat era ca un elixir miraculos. Era un tratament excelent pentru durere si tristete, sau cel putin, o usurare. Kai plati si se ridica. Cu un gest rapid, isi puse palaria in timp ce cateva perechi de ochi curiosi il priveau. Nu se putea sa nu-l privesti, gandi Nina. Constitutia lui fizica erau greu de ignorat, ii facea pe cei din jurul lui sa para niste pititci. Era frig si Nina tremura. Mana lui Kai se opri usor pe umarul ei in timp ce o conducea spre masina si, desi nu era decat un gest intamplator, ei ii paru ciudat de intim sa simta atingerea maini lui. Ajunsera pe o alee, unde Kai parca si opri motorul. Si acum gandi Nina cu dezamagire, parcheaza masina si saruta-ti iubita. Obicei de licean!
– Ei bine, zise el, ce zici? A fost cina o ocazie de a stabili o relatie pasnica intre unchiul preferat si matusa preferata? Pentru o clipa fu surprinsa, apoi rase.
– Pana acum, toate bune. Tii la copii nu-i asa?
– Da. Sunt copii buni, dar n-am oprit aici ca sa vorbim despre ei Trebuie sa luam o hotarare. Stralucirea din ochii lui nu-i inspira lui Nina prea multa incredere. Nu prevestea nimic bun.
– Ce hotarare? Kai arata catre strada.
– Dreapta sau stanga?
– Dreapta sau stanga. De unde sa stiu?
– La tine sau la mine?
– La mine. Reactia ei a fost imediata si categorica, si Kai izbucni in ras.
– In siguranta acasa. Ea rase.
– Ai priceput.
– Ei bine, zise el oftand grav, asta este, si porni masina cu zambetul pe fata. Intrara in camera de zi prin birou. Camera era goala, desi erau aprinse cateva becuri. Copii dormeau, iar in dormitorul fratelui era inca lumina. Era tarziu, dar ii placea sa citeasca inainte de a se culca. Kai se duse la bucatarie sa pregateasca o cafea. Se simtea ca acasa, fara indoiala. Puse canile pe masa si, luand-o pe Nina de mana, o aseza pe canapea. Si fara sa-i dea timp sa faca vreun gest, o saruta. Hotarat, sigur ca ea il va accepta. Si asa era. Nina nu simti enervare sau revolta, ci numai o usoara teama. ,, Nu-ti pierde capul. Fii rationala ! ’’ isi spuse. Totusi, un fior ii strabatu tot corpul. O clipa mai tarziu, ochii lui zambeau din nou.
– Esti foarte draguta, spuse el incet. Imi place cu tine.
– Si eu ma simt bine cu tine, zise ea usor. Dar se raceste cafeaua. Kai nu facu nici o miscare, impiedicand-o sa-si ia ceasca.
– Nu-mi pasa, zise el. Ii atinse parul. Imi place parul tau frumos, infoiat si ondulat. E placut. O privi. Esti o dulce, draguta si simpatica, si nostima. Esti o draguta.
– Un singur lucru nu sunt, zise ea zambindu-i. Kai ridica sprancenele intrebator.
– Oh?
– Nerabdatoare.
– Mmm. De ce nu? Nu ma placi?
– Esti flamand. Kai zambi.
– Iar tu esti Scufita Rosie? Numai ca eu nu mananc fetite inocente. Ma port mult mai frumos cu ele.
– Imi imaginez. Le devorezi cu farmec. Kai dadu din cap dezaprobator.
– Gresesti. Nu stiu ce te face sa crezi asta. Zise el. Esti sigura ca nu vrei sa mergem la mine? Este inca devreme. Am un vin bun si niste discuri bune…- si niste tablouri interesante, continua ea. Ai de gand sa ma seduci? Kai o privi simuland surprinderea.
– Ideea asta de unde ti-a mai venit?
– Stiu totul despre lupi infometati ca tine, in plus…
– Da?
– Mama m-a avertizat. Mi-a spus sa nu ma culc niciodata cu un barbat de la prima intalnire.
– Nu? De ce nu? Ar putea fi frumos. Ochii lui erau plini de licari albastre.
– Spune ca ar fi prea stanjenitor daca m-as trezi a doua zi si nu mi-as aminti cum il cheama. Kai rase atat de tare, incat o scapa, o ocazie pentru ea sa se retraga spre capatul canapelei. Lua repede ceasca de pe masa si se aseza confortabil, sorbindu-si cafeaua.

*Uitam Sa Fim Fericiti…!*



De multe ori stam intr-o raza de lumina regretand sau visand plini de speranta! Dar oare ce regretam cel mai mult? Pare atat de simplu sa traiesti viata, pentru ca merita traita, dar oare stim s-o traim? Alegerile noastre de cele mai multe ori sunt pentru ceilalti. Uitam sa ne urmam visele sau cel putin o parte din ele. Le amanam unul cate unul sau le abandonam neputincios. Ne trezim plini de impliniri cand uneori e prea tarziu. Prea mult timp pierdut pentru lucruri marunte, prea putin timp petrecut cu noi si cei dragi, cu viata insasi. Luptam pentru valori fara valoare cand a ceea ce conteaza cu adevarat este doar sufletul nostru. Trecem sub tacerea ceea ce simtim, de teama sa nu ranim sau sa fim raniti. Ne dorim liniste, echilibru pana cand sufletul nostru fredoneaza doar simfonii mute de dor si iubire. Cine sa il inteleaga cand nimeni nu il aude? Avem atat de multe de facut si atat de putin timp, incat uitam de noi, de oameni. Ne este dor de ei cand nu ii mai avem si atunci regretele sunt prea tarzii. Mimam fericirea si ii mintim pe ceilalti ca suntem fericiti, uitand de fapt ca ne inselam doar pe noi. De teama schimbarii uitam sa fim fericiti!!

*Puterea Dragostei-1*


– Scumpo, o s-o faci pentru mine, nu este adevarat? Doar ne dorim binele una la cealalta!
– Ivona a rostit cuvintele in graba, prada unei ititatii; era o sambata de exceptie. Apoi a privit implorand-o pe sora ei. Continuă lectura

*Suprema Intelepciune -Detasarea*


O, vino cu batrânul Khayyam, si vezi de-nvata
Întelepciunea-i sfânta: stim ca aceasta viata
E-un zbor înfrânt, iar restul atât e – o minciuna
Corolele se-nvoalta anume ca sa-apuna. Continuă lectura

*Picaturi Ce Imi Inunda Ochii*


Frigul ma cuprinde, zambetul a pierit, durerea imi fulgera sufletul, iar ochii-mi sunt umbriti de ceata de amintiri ce ma napadesc. Timpul se scurge incet si…eu raman nemiscata, captiva intr-u camp presarat cu roua. Continuă lectura

*Zambiti Va Rog!*


*Calea Spre Dezamagire…*


Dupa 30 si ceva ani, imi este foarte greu sa inteleg de ce oameni in care eu am crezut, si-au batut joc de increderea mea. Acum 30 de ani am trecut printr-o drama de care nu doresc sa vorbesc, apoi…putin cate putin mi-am revenit si am crezut ca prietenia este un lucru esential in viata, Continuă lectura

*Iubire Adevarata*


Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece. Continuă lectura

*Si…Totusi…Zambesc*


Poate peste timp o sa ne uitam unul la celalalt si o sa zambim…o sa ne amintim doar de cele frumoase, cel putin…asta imi doresc eu. Ceea ce a fost intre noi a fost ceva neobisnuit si nu intalnim mereu. Ai fost si bine, ai fost si rau, a fost ceva ce nu mi-am imaginat niciodata. Se spune ca o inima franta te face sa te schimbi, insa eu m-am schimbat mult prea devreme. Acum”zambetul meu…nu e zambetul meu…si totusi…zambesc…

*De Ce Tac!*


*De Ce Tac!*

Stii tu de ce oare cand sunt langa tine,

Tac? Si nicio vorba sa rostesc nu-mi vine?

Gandul meu se duce pana intr-atat Continuă lectura

CÂTEVA GÂNDURI DINTR-O MIE!

Cărțile educă spiritul!

tavolozza di vita

~☜❤☞~Pensa con il cuore e vivi l'attimo~☜❤☞~ Poetyca

Circolo16

Laboratorio sociale di Cultura creativa libera

BalconeFiorito

Giardinaggio: idee, consigli e fotografie di Francesco Diliddo

Stările lui J

Am dat cuiva bogăţia câtorva gânduri şi m-am întors în sărăcia mea.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

HipnosNews

Para los buenos entendedores.

*Ana-Maria.PM*

Personal blog, books and thoughts

Blog de ifose

"Trăiesc pentru a scrie și scriu pentru a trăi!"

bloguluicre.wordpress.com/

#te digo una broma

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

Universul astral

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Amăgiri

Când au uitat să zboare, oamenii au învăţat să meargă. Atunci au cucerit pământul. Azi privesc cerul şi-şi doresc aripi. I-au uitat libertatea.

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

Maryam

SONGWRITER FLAMENCO FUSIÓN MUSIC

Explosion

Tell me, do you see the storm that’s inside of me? Can you see through my eyes that I’m about to explode?

Lula Blog

Un blog inspirat din viața reală!

Incercari

de ginduri

Gara pentru noi

blogul Renatei

VIAŢĂ TRECĂTOARE-BLOGUL LUI VALY

VIATA NE-A FOST DATA DE DUMNEZEU SI TOT EL O VA LUA CAND VA VENI TIMPUL.IMPORTANT E SA TRAIM IN ASA FEL INCAT, PRIVIND IN URMA, SA NU AVEM MARI REGRETE.NIMIC NU-I INTAMPLATOR IN ACEASTA LUME MARE.TOTUL ARE UN ROST.

Thoughts📜

I spend most nights at home falling in love with the idea of you.

JoseRaSan66

Cuando Lo Pequeño Se Hace Visible...

Tapparella.

Risvolti Psicologici Demotivanti ed altre Amenità Tardo Post Adolescenziali.

De prin cărți adunate..

„Cele mai bune cărţi sunt cele care îţi spun ceea ce ştii deja”-George Orwell

Calator spre infinit

Ca sa scapi definitiv de fantasme trebuie sa-ti aduni curajul si sa le privesti in ochi. - Patrick Modiano

Blogul meu de calator

Let' s conquer the world!

yocollector - Romania

amalgam, colectii diverse, amintiri, insigne, brelocuri, artizanat, magneti frigider, etc...

prietendevremerea

O vorba buna

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Alioşa

File de jurnal

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

poetryandloveblog

Versuri şi Meditaţii

jllopart

la poesía es libertad

Almeno Tu

racconti e riflessioni

%d blogeri au apreciat asta: