Arhive pe etichete: noi

*Îmi Plouă Cu Toamnă Peste Vise*


Îmi plouă cu toamnă peste vise…tunete strigă zenitului crăpat de fulgere o nouă reînnoire a vechilor legăminte, aflate undeva pe o insulă de papirus prăfuit, în adâncul știut doar de noi, uitat de-ale noastre inimi…rămase inerte și reci, în oaza spulberată de secetă a pasiunii muribunde…

*Noi Nu Ne-am Întâlnit Întâmplător…*


Noi nu ne-am întâlnit întâmplător…

așa cum alții cred…
lasă-i să creadă…
ne-am întâlnit purtați de dor,
de dragoste
să nu ne piardă…
să nu ne lase rătăcind pe drum,
mergând fără de noi
gândind…niciunde…
să ne unim dintr-un atom
ce ne-a găsit prin unde
electrice,
magnetice
și chiar de rezonanță,
de-atâta timp ne căutam,
nici noi nu mai știam
ce ne pătrunde
așa deodată…
o dragoste din ce în ce
mai mare,
mai frumoasă…
în sufletele noastre ce-au trăit
doar în durere
arsă…
De-atunci o viață o trăim
dorindu-ne -mplinirea
de-a fi pe veci nedespărțiți…
dar cum să fii ?
Ne amăgim…?
iubind mereu iubirea…!

*Faceți trei plicuri*


Comentariile și dezbaterile care s-au făcut și se mai fac asupra situației economice din țara noastră, sunt așa de contradictorii, mai ales în modul de materializare a măsurilor ce se impun, încât a te așeza de o parte sau alta a baricadei, este o acțiune atât de curaj, dar mai ales de atitudine, în sensul de a educa mai repede sau mai încet viitorul noilor organe.
Ce este sigur la toți și se așterne în loc de concluzie în finalul fiecăruia comentariu, constă în faptul că a sosit momentul să se facă ceva, întrucât nu se mai poate merge așa mai departe.
Recunosc că nu am vervă reportericească a unor oameni de meserie în ziaristică și nu știu cum trebuie să răstălmăcesc cifrele statistice crude; condeiul meu modest îl folosesc doar pentru câteva considerații.
Situația economiei noastre naționale îmi aduce aminte de o scurtă întâmplare de pe front, povestită de unul din veteranii ultimului război mondial: ’’… o unitate militară era încercuită de inamic și păstrarea ei ar fi însemnat decimarea unității; singura soluție de a scăpa ’’onorabil’’ era forțarea unui râu. Cum? Mijloace nu erau pentru toți, timpul era nefavorabil. S-a tot sfătuit comandantul cu Statul Major, dar părerile erau pro și contra. Timpul lucra în favoarea inamicului. Unul din ofițerii mai temător întreabă pe comandant: Și câți vor muri? Cum va fi? Dar comandantul răspunse sec: Ne numărăm dincolo când vom serba victoria’’.
Stai și te gândești, apropo de aceasta, dacă nu cumva se dorește neapărat să vedem câți vom ajunge dincolo, în loc sa se găsească soluții pentru cât mai puține pierderi.
Momentul adevărului trebuie trecut cu demnitate, dar gândit și responsabil și, mai ales, cu participarea tuturor, indiferent de culoarea costumului ce îl poartă, deoarece atunci când ne arde casa culoarea costumului ce îl poartă, pentru ca atunci când ne arde casa nu întrebăm a cui e găleata ca să stingem focul.
Privatizarea a devenit cu siguranță cel mai pronunțat și vehiculat cuvânt, și aceasta nu întâmplător, pentru că economia de piață nu se poate concepe în alt mod și că, zi de zi, oamenii își dau seama că acest drum este fără întoarcere, că numai ce este al fiecăruia dintre noi, este gospodărit și dezvoltat cum se cuvine, iar în domeniul comercial și sfera serviciilor este singura șansă a respectului pentru cumpărător.
Toate acestea se vor face numai cu oameni, oameni care să cunoască bine contextul social, oameni bine intenționați să treacă de la interpretarea zvonurilor la aplicarea legilor, oameni care să-și suflece mânecile și să se apuce serios de treabă dar, în special, conducătorii, lideri de opinie și de acțiune la propriu, nu numai la plăcinte înainte și atât.
Nu mai este nici o noutate dacă adaug un argument într-o frază că traversăm o criză de autoritate la toate nivelurile, cu rol hotărâtor în tot ceea ce facem.
Conducătorii care nu au deranjat pe nimeni și care au fost ”aleși’’ numai pentru ’’bunătatea’’ lor, conducătorii care și-au căpătat popularitate din proverbul’’o mână spală pe alta și amândouă fața’’ lăsând pe fiecare să fure și să meargă unde dorește în timpul programului sau la Istanbul în timpul concediului medical, conducătorii care colportează zvonuri pentru a destabiliza situația după care rezolvându-se de la sine, să se transforme în profeții, conducători ’’lipitori’’ care în apa tulbure a vremurilor își aleg ‚’’victimele’’ și apoi își fac siesta, conducători care fac din rezolvarea unui lucru foarte mic un motiv de a-și așeza aureola pentru ca tu să-ți arăți neapărat recunoștința, oameni cu mai multe fețe și ‘’orientați politic’’, tipi în spatele cărora subalternii devin adevărații diriguitori, sigur trebuie debarcați și lăsați în Cimitirul elefanților.
Circula în anii trecuți o istorioară care se potrivește ca mănușă pe atitudinea unor manageri de azi:’’Era înlocuit directorul unei întreprinderi cu un altul de încredere. La semnarea procesului-verbal, vechiul director îi spune celui nou:  🙂 
– O să-ți las și trei plicuri sigilate pe care le deschizi numai în situații extreme și, atenție, numai în ordinea lor: ’1, 2, 3’. ‚’’După plecarea directorului anterior, cel nou‚ s-a apucat foarte serios de treabă, dar necunoscând problemele, după câteva luni s-a împotmolit rău de tot’’. Atunci s-a gândit să deschidă primul plic și a citit zâmbind satisfăcut: ’’De data asta, dă vina pe mine!’’. Bineînțeles că a urmat o perioadă de batjocoră la adresa petrecutului director care, oricum, i-a mai atenuat necazurile. Treaba mergea în continuare prost și atunci s-a gândit să deschidă plin de speranță, al doilea plic. Deschizându-l cu solemnitate, a citit: ’’De data asta dă vina pe legi și superiori !’’. A urmat o perioadă în care‚ argumentele obiective’au înlăturat, pentru puțin timp, starea de încordare.
Vremea curgea; necunoașterea, lipsa de viziune, preocupările minore și personale agravau situația care se contura ca o mare explozie. Începuse să se gândească la cel de-al treilea plic ca la o minune. Într-o dimineață, când nici el nu părea ca ar mai suporta situația în fapt, deschise cel de-al treilea plic și citi: ’’Gata ! Fă și tu trei plicuri și apoi, valea !’’.
Dacă toate lepruștile  🙂  care s-au trezit în câte un post călduț și pufos din cauza incompetenței și a unei bunătăți impuse de a se ajunge, să-și dea demisia până nu își intră Parchetul în mână.
Dar eu mi-am făcut datoria întru tragerea semnalului de alarma. Cu asta. Dacă mă ascultați, voi avea un drum scurt spre Rai și pavat cu briliante.
Țineți-vă de concluzia mea ! Ar trebui ca toți să ajungem, dincolo și nu oricum…

*Cantec Pentru Tine = Se Numeste Noi*


Iubite, as scrie atat de multe, atat, atat, de multe…te-as imbraca in toate cuvintele, dar de atata drag le uit sau mi se par mici, prea putine, prea goale, prea fara continutul care l-as da eu…Ti-as pune luminite in priviri… Iti sta asa de bine cand ma privesti cu tot cerul instelat deasupra ta, iar eu rad…si tu ma alinti… Apoi te alint si eu, ne alintam amandoi pana ies scantei si dragoste, iar cerul se muta cu toate stelele lui intre noi… Si uite asa, avem o galaxie, doar a noastra !
Se numeste Noi ,si are mediu propice pentru o viata buna, fericita si plina de iubire pana la adanci batraneti si mai departe ! Iubite, as scrie atat de multe…! Atat, atat, de multe…Te-as imbraca in toate cuvintele din lumea asta, dar de atata drag le uit, iar acum, cu toate acestea, m-a luat un dor de uit si sa ma intorc la mine… Sunt doar acolo… Cu tine!

*Sufletul Cauta…*


Sufletul cauta, gaseste, pierde, oboseste, si de multe ori se inchide si tace deoarece doreste ca timpul sa nu-l mai gaseasca. Iubirea doreste in fiecare clipa sa-i auda glasul, rasul…iubirea tremura de neliniste, tresare de bucurie, iubirea cere sa te oferi in totalitate celui care-ti tine loc de suflet, inima si viata. Insa uneori cand suntem singuri simtim nevoia sa plangem, sa plangem cu lacrimi amare, poate din nimic sau poate din cauza avalanselor traite din trecut si se intorc cu o intensitate si mai mare in prezentul nostru, uneori e posibil sa intelegem ca nimeni nu este alaturi de noi, poate am inteles ca nimeni nu are nevoie de noi, sau pentru ca simtim nevoia sa ne descarcam sufletul de toate rautatile si murdariile adunate de la oameni, de-a lungul timpului. Nu cred ca este bine sa ne gandim in functie de ceea ce am trait, ce am avut. Trebuie sa avem din nou incredere, sa ne bucuram de fiecare zi. Trecutul de multe ori ne este dusman, si uneori daca nu ne stapanim poate castiga in detrimentul prezentului. Avem nevoie sa ne dorim din tot sufletul un nou inceput, un inceput de azi. Nu se merita sa ne irosim prezentul cu minciuni, sau cu cine nu merita. Sa ne promitem noua insine ca de azi vom iubi doar pe cei care iubesc ploaia, persoanele ce trec prin furtuna cu tine alaturi.

* O fi Bine ?! O fi Rau ?! ( Protocol Cu Dilema)*


Protocolul este pe sfarsite, adica ajunsesem la cafeaua finala (fir-ar sa fie), care atunci la urma parca nu se mai termina. S-au discutat in fel si chip probleme medicale care ne interesau reciproc intr-o atmosfera destinsa, dar in acelasi timp neconvingatoare. Nelipsitele fotografii imortalizand gesturi firesti, au fost solicitate de cei care socotesc picatura sentimentala lipsita de desuetudine, intr-o lume pe alocuri foarte bogata, pe alocuri foarte saraca, undeva plina de sanatate si in multe locuri bolnava, de toate cele si nebuna de legat. Efectiv, simteam in gura ”clocoteala”atator intalniri frumoase care se termina ”in coada de peste”, fara finalizari concrete, legaturi de convenienta si obligatii ale unei etape in care unii au bani si se cred atotputernici si capabili, iar altii nu au bani dar ar putea rezolva mai multe decat primii daca i-ar avea…Desi eram cea mai ”mica in grad” in trupa ce luptase cu de toate, aveam parca mancarime pe limba si nu am putut sa scap ocazia de a ma ”clarifica”, intreband:
– Si totudi, cum se vede Romania din departarile de unde veniti si care credeti ca este secretul ca dumneavoastra sunteti bogati si noi nu ? …
Omul cu ochii parca taiati de o sapaliga pe ovalul fetei, cu parul negru, des, fixat fara substante cosmetice in pozitia ”speriat”, ridica cu varful degetului ochelarii cu rama aurie de o finete tulburatoare si imi raspunde:
– Intai trebuie sa va spun ca nu suntem bogati, ci traim doar omeneste. Vedeti, si la noi a fost greu la inceput si de ce sa nu o spun, intotdeauna a mai fost ceva de facut, dar in timp ce noi de la inceput ne-am asezat ca niste sageti in pozitia cu varful inainte si intr-o singura directie, rezultand prin cumul o sageata puternica si mare – o forta deosebita – cu care am actionat si am invins, voi sunteti asezati ca niste sageti in pozitii diferite si ca atare rezultanta este foarte mica si este greu sa actionati.
– Ni se pare cam populista afirmatia – am replicat eu – caci am stat si noi mult timp aliniati de cineva, crezand ca suntem o forta ?!
– Nicidecum, doamna, pentru ca la noi fiecare sageata are dimensiunea ei, mai lunga sau mai scurta, este mai fina sau mai transanta, este galbena, neagra sau albastra, este sus sau jos, ramanand importanta dispozitia fata de sensul major.
– Si credeti ca este suficient doar asa ? – veni sec cea de-a doua intrebare a mea.
– Nu, mai e ceva. Noi ne gandim cum sa le mearga bine partenerilor nostri de afaceri…cum sa intervenim efectiv ca prin vanzarea produselor sau a serviciilor noastre catre ei sa poata prospera, pentru a castiga si noi, pe cand dumneavoastra, sunteti la faza cand va faceti rau unii altora, va incurcati, va calcati pe demnitate, zicand ca daca scapati de concurenta o sa o duceti mai bine. E o parere falsa sau, daca vreti, o interpretare egoista deocamdata.
– Bine, domnule, dar concurenta acerba, regulile dure ale economiei de piata, cererea reglata cu forta prin jocul preturilor, profiturile, marile capitaluri, prosperitatea generala? – intreb eu (cu vocea ceva mai ridicata)
– Toate sunt adevarate, insa nu uitati proverbul asiatic ca parcurgerea a o mie de kilometri incepe cu primul pas. Ne-am despartit simplu si de ce sa nu spun, ma gandesc si acum la fiecare raspuns primit de la interlocutorul meu, fara putinta de a spune ca l-am rastalmacit tot. De aceea, apelez la dumneavoastra. Poate, poate. O fi bine?! O fi rau?! Sau a fost numai o discutie la o cafea.

*Multumesc WordPress.com–Thanks WordPress.com!*


Multumesc WordPress.com!
Multumesc tuturor bloggerilor!
Aniversare fericit cu WordPress.com!
Sunteți înregistrat pe WordPress.com acum 2 ani!
Vă mulțumim pentru zborul cu noi. Tine-te de blogging bun!

Thanks WordPress.com!
Thanks to all bloggers!
Happy Anniversary with WordPress.com!
You registered on WordPress.com 2 years ago!
Thanks for flying with us. Keep up the good blogging!

*Polemica…*


 

In orice polemica, din momentul in care incepem sa ne enervam,nu ne mai luptam pentru adevar, ci pentru noi insine…

*Cum Sa Dau Timpul?…*


Cum sa dau timpul ? Inainte ?
Ca sa te uit . Sau inapoi ?
Ma uit in suflet . Doamne Sfinte !
E toamna ….. Si e intre noi

*Azi Cand Privim…*


 

Azi cand privim apusul, ne revedem pe noi,
Si norii sunt mai goi de-atatea ploi,
Iar vine seara-n ganduri ce ne duc departe.
De noi, cei doi de-atunci, o inserare parca ne desparte.
Iti amintesti de cate ori a plans si marea
Dupa un val rebel ce ratacise zarea ?
Iti amintesti ca uneori in pragul inserarii
Am daruit si noi o lacrima uitarii ?
Azi cand privim apusul, ne revedem pe noi
Si ne-mpartim tacerile la doi,
Cu vantul care poarta valul ratacit
Si cu apusul ce se stinge, obosit.

*Un Pas Inapoi?*


Este adevarat ca trecutul reprezinta o invatatura pentru fiecare dintre noi, dar odata depasit trebuie lasat acolo. Orice intoarcere de cap in spate reprezinta un pas inapoi.

*Eu, Tu, Noi, Voi, Ei, Ele…*


Suntem ceea ce vede fiecare. cum intelege fiecare. Un sipet de ganduri cu pasi mici si repezi… Ajungem pe “mari indepartate” cu mintea, sa implinim destinul. Ne hranim cu dragoste si vise, traim prin ele, pentru ele. Umani, atat de umani, incat facem greseli si iertam greseli. Eu sunt satula de oameni care iti pun stampila…imi plac mult oamenii si empatizez usor.

*Suprema Intelepciune -Detasarea*


O, vino cu batrânul Khayyam, si vezi de-nvata
Întelepciunea-i sfânta: stim ca aceasta viata
E-un zbor înfrânt, iar restul atât e – o minciuna
Corolele se-nvoalta anume ca sa-apuna. Continuă lectura

*Viata Incurcata*


De multi ani traiesc un cosmar…si in el visez altceva. Viata asta e tare incurcata. Oare pentru ca noi ne complacem sau…???!!! Da, pentru ca acoperim sentimente, trairi, ganduri false, cu vise care sant creeate in minte…toate false si fara fundament. Pe moment ne alina durerea, par sa acopere situatiile delicate. Traim intr-o lume falsa si iluzorie, de ce? 

Continuă lectura

* Iubire? – Scrificiu? – Suferinta?*


Stim sa iubim sau nu?…Multe intrebari m-au rascolit in ultima vreme, si dupa zile de…- Cu mine insumi spun: – Iubirea cere iubire, iubirea trebuie demonstrata, teoretic e simplu, practic e greu…deoarece, doar daca iubim cu adevarat putem arata asta, iar pentru a iubi, avem nevoie sa ne iubim pe noi. Iubirea adevarata, e speciala si multi nu inteleg asta. Continuă lectura

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

Universul astral

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Amăgiri

Când au uitat să zboare, oamenii au învăţat să meargă. Atunci au cucerit pământul. Azi privesc cerul şi-şi doresc aripi. I-au uitat libertatea.

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

Maryam

SONGWRITER FLAMENCO FUSIÓN MUSIC

Explosion

Tell me, do you see the storm that’s inside of me? Can you see through my eyes that I’m about to explode?

Lula Blog

Un blog inspirat din viața reală!

Incercari

de ginduri

Solz de liliac

"...și să nu-ți mai arunci amintirile"

Gara pentru noi

blogul Renatei

VIAŢĂ TRECĂTOARE-BLOGUL LUI VALY

VIATA NE-A FOST DATA DE DUMNEZEU SI TOT EL O VA LUA CAND VA VENI TIMPUL.IMPORTANT E SA TRAIM IN ASA FEL INCAT, PRIVIND IN URMA, SA NU AVEM MARI REGRETE.NIMIC NU-I INTAMPLATOR IN ACEASTA LUME MARE.TOTUL ARE UN ROST.

.*♥**♥*★ *♥*..*♥*. BERNARD *♥**♥*★ *♥*..*♥*.

♥♥ ♥♥ MES PLUS BEAUX BISOUS D'AMITIES A VOUS ♥♥ ♥♥

Thoughts📜

I spend most nights at home falling in love with the idea of you.

JoseRaSan66

Cuando Lo Pequeño Se Hace Visible...

Tapparella.

Risvolti Psicologici Demotivanti ed altre Amenità Tardo Post Adolescenziali.

De prin cărți adunate..

„Cele mai bune cărţi sunt cele care îţi spun ceea ce ştii deja”-George Orwell

henrywest

Expression.

Calator spre infinit

Ca sa scapi definitiv de fantasme trebuie sa-ti aduni curajul si sa le privesti in ochi. - Patrick Modiano

Blogul meu de calator

Let' s conquer the world!

yocollector - Romania

amalgam, colectii diverse, amintiri, insigne, brelocuri, artizanat, magneti frigider, etc...

prietendevremerea

O vorba buna

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Alioşa

File de jurnal

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

poetryandloveblog

Versuri şi Meditaţii

jllopart

la poesía es libertad

Almeno Tu

racconti e riflessioni

JoculDeCuvinte

ZonaDePoezie

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

🐞uĞuR BöCeĞi🐞LaDYBuG🐞

🐞❤ 💕👠💋🐞🌹💧❤ 💕👠💋🐞 MuTLu oL & MuTLu KaL & MuTLu eT🐞❤ 💕👠💋🐞❤ 💕👠💋 👠❤🐞🐞❤ 👠❤💋🐞 ❤👠❤ 💋❤ 👠🐞❤👠❤ 💋❤ 👠🐞•💘🌹 💜❀🍂°º★°º★•~••#••💘~•★💘🐞❤ 👠🐞❤💋 🐞👠❤💋❤👠🐞Be HaPPY & STaY HaPPY & MaKe HaPPY 🐞❤👠❤💋 👠🐞❤💗¨★🍂💛🍁🌿 ↪★ ✿_🍃🔱🍃 •💘┊ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ 💟 💛 💙 🌸 ┊ 🌼┊ 🌸 ┊ "🌼 💙 💟 💜 ☁┊ 쇼 ┊ 🐰 ┊ ☁ 💖 💙 💛 ─╬ஜఋ╪► ┊ ’•, 💙 ,,•’ 💙 🔱🍃 💛 `’•,,•`’ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ ’•,` 💗 ,,•’ 💟 `’•,,•`’ ✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿ 💕👠✽💕👠💋🐞✽💕👠💋🐞✽ 💕👠✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿

Versuri nemachiate

Ce zi minunată, în fiecare astăzi, nu-i așa?! Să ne așezăm la umbra copacului și să spunem versuri și povești...

Poesias e Cia - Ana de Lourdes Teixeira

Sem pretensões... O único desejo é compartilhar com as pessoas o que escrevo.

youreverydaycoffee

Your thoughts while having coffee

Pays de poésie

Voyage en sonnets vers ailleurs avec Cochonfucius

prieteni virtuali

Pastreaza in sufletul tau , doar momentele frumoase si langa tine doar oamenii, care te pretuiesc cu adevarat!

ecaleopi

Bine ati venit! Welcome!

scrioa

Just another WordPress.com site

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

%d blogeri au apreciat asta: