Arhive pe etichete: noi

*Rătăciți Într-un Vis De Iubire*


Rătăciți în propriul destin,
Cunoscându-ne-n taina simțurilor,
Cu degetele lumina, festin,
Ospătându-ne pe cerul senzațiilor,
Cu buze sorbind seva dragostei,
Rătăciți într-un vis de iubire,
Cu pașii străbătând focul patimii,
Dând vieții trăirea ca știre.
Oferind sărutul ofranda zeilor,
Trupuri unite-n fluide și gând,
Căutând armonia ideilor,
În vene și sânge curgând,
Rătăciți în noi înșine,
Chemându-te pe tine din mine,
Incursiune profundă în sine,
Aflându-mă pe mine din tine.
Rătăciți unul în altul,
Univers adânc al emoției,
Cuprinzând cu trăirea înaltul
O stea pe altarul creației. Împărțind clipa existentă la doi,
Eternul dăruirii, a vieții esență
În întregul ce-l prindem în noi,
Atingând a plăcerii substanța.

*Viața Și Noi…*


Undeva de-a lungul timpului, te-ai schimbat și ai încetat să mai fii tu. Ai lăsat oamenii să arate cu degetul spre tine și să îți spună că nu ești bun. Și când lucrurile au început să meargă prost ai căutat ceva sau pe cineva pe care să arunci vina pentru că lucrurile merg prost. Lumea nu e doar soare şi curcubeu. Este un loc foarte rău şi dur. Şi nu-i pasă cât de tare eşti. Te va lovi şi te va îngenunchea. Şi te va ţine acolo mereu, dacă o vei lăsa. Nici eu, nici tu şi nimeni nu poate lovi mai tare decât viaţa. Dar nu e despre cât de tare poţi lovi. Este despre câte poţi încasa şi merge mai departe. E despre cât poţi primi şi totuşi să mergi înainte. Aşa se obţin victoriile. Dacă tu crezi că meriţi ceva, atunci mergi şi obţine acel lucru. Dar trebuie să fii în stare să primeşti toate loviturile. Nu să spui că nu eşti ceea ce vrei din cauza lui, a ei sau a lor. Laşii fac asta şi tu nu eşti laş. Eşti mai bun decât atât !

*Îmi Plouă Cu Toamnă Peste Vise*


Îmi plouă cu toamnă peste vise…tunete strigă zenitului crăpat de fulgere o nouă reînnoire a vechilor legăminte, aflate undeva pe o insulă de papirus prăfuit, în adâncul știut doar de noi, uitat de-ale noastre inimi…rămase inerte și reci, în oaza spulberată de secetă a pasiunii muribunde…

*Noi Nu Ne-am Întâlnit Întâmplător…*


Noi nu ne-am întâlnit întâmplător…

așa cum alții cred…
lasă-i să creadă…
ne-am întâlnit purtați de dor,
de dragoste
să nu ne piardă…
să nu ne lase rătăcind pe drum,
mergând fără de noi
gândind…niciunde…
să ne unim dintr-un atom
ce ne-a găsit prin unde
electrice,
magnetice
și chiar de rezonanță,
de-atâta timp ne căutam,
nici noi nu mai știam
ce ne pătrunde
așa deodată…
o dragoste din ce în ce
mai mare,
mai frumoasă…
în sufletele noastre ce-au trăit
doar în durere
arsă…
De-atunci o viață o trăim
dorindu-ne -mplinirea
de-a fi pe veci nedespărțiți…
dar cum să fii ?
Ne amăgim…?
iubind mereu iubirea…!

*Faceți trei plicuri*


Comentariile și dezbaterile care s-au făcut și se mai fac asupra situației economice din țara noastră, sunt așa de contradictorii, mai ales în modul de materializare a măsurilor ce se impun, încât a te așeza de o parte sau alta a baricadei, este o acțiune atât de curaj, dar mai ales de atitudine, în sensul de a educa mai repede sau mai încet viitorul noilor organe.
Ce este sigur la toți și se așterne în loc de concluzie în finalul fiecăruia comentariu, constă în faptul că a sosit momentul să se facă ceva, întrucât nu se mai poate merge așa mai departe.
Recunosc că nu am vervă reportericească a unor oameni de meserie în ziaristică și nu știu cum trebuie să răstălmăcesc cifrele statistice crude; condeiul meu modest îl folosesc doar pentru câteva considerații.
Situația economiei noastre naționale îmi aduce aminte de o scurtă întâmplare de pe front, povestită de unul din veteranii ultimului război mondial: ’’… o unitate militară era încercuită de inamic și păstrarea ei ar fi însemnat decimarea unității; singura soluție de a scăpa ’’onorabil’’ era forțarea unui râu. Cum? Mijloace nu erau pentru toți, timpul era nefavorabil. S-a tot sfătuit comandantul cu Statul Major, dar părerile erau pro și contra. Timpul lucra în favoarea inamicului. Unul din ofițerii mai temător întreabă pe comandant: Și câți vor muri? Cum va fi? Dar comandantul răspunse sec: Ne numărăm dincolo când vom serba victoria’’.
Stai și te gândești, apropo de aceasta, dacă nu cumva se dorește neapărat să vedem câți vom ajunge dincolo, în loc sa se găsească soluții pentru cât mai puține pierderi.
Momentul adevărului trebuie trecut cu demnitate, dar gândit și responsabil și, mai ales, cu participarea tuturor, indiferent de culoarea costumului ce îl poartă, deoarece atunci când ne arde casa culoarea costumului ce îl poartă, pentru ca atunci când ne arde casa nu întrebăm a cui e găleata ca să stingem focul.
Privatizarea a devenit cu siguranță cel mai pronunțat și vehiculat cuvânt, și aceasta nu întâmplător, pentru că economia de piață nu se poate concepe în alt mod și că, zi de zi, oamenii își dau seama că acest drum este fără întoarcere, că numai ce este al fiecăruia dintre noi, este gospodărit și dezvoltat cum se cuvine, iar în domeniul comercial și sfera serviciilor este singura șansă a respectului pentru cumpărător.
Toate acestea se vor face numai cu oameni, oameni care să cunoască bine contextul social, oameni bine intenționați să treacă de la interpretarea zvonurilor la aplicarea legilor, oameni care să-și suflece mânecile și să se apuce serios de treabă dar, în special, conducătorii, lideri de opinie și de acțiune la propriu, nu numai la plăcinte înainte și atât.
Nu mai este nici o noutate dacă adaug un argument într-o frază că traversăm o criză de autoritate la toate nivelurile, cu rol hotărâtor în tot ceea ce facem.
Conducătorii care nu au deranjat pe nimeni și care au fost ”aleși’’ numai pentru ’’bunătatea’’ lor, conducătorii care și-au căpătat popularitate din proverbul’’o mână spală pe alta și amândouă fața’’ lăsând pe fiecare să fure și să meargă unde dorește în timpul programului sau la Istanbul în timpul concediului medical, conducătorii care colportează zvonuri pentru a destabiliza situația după care rezolvându-se de la sine, să se transforme în profeții, conducători ’’lipitori’’ care în apa tulbure a vremurilor își aleg ‚’’victimele’’ și apoi își fac siesta, conducători care fac din rezolvarea unui lucru foarte mic un motiv de a-și așeza aureola pentru ca tu să-ți arăți neapărat recunoștința, oameni cu mai multe fețe și ‘’orientați politic’’, tipi în spatele cărora subalternii devin adevărații diriguitori, sigur trebuie debarcați și lăsați în Cimitirul elefanților.
Circula în anii trecuți o istorioară care se potrivește ca mănușă pe atitudinea unor manageri de azi:’’Era înlocuit directorul unei întreprinderi cu un altul de încredere. La semnarea procesului-verbal, vechiul director îi spune celui nou:  🙂 
– O să-ți las și trei plicuri sigilate pe care le deschizi numai în situații extreme și, atenție, numai în ordinea lor: ’1, 2, 3’. ‚’’După plecarea directorului anterior, cel nou‚ s-a apucat foarte serios de treabă, dar necunoscând problemele, după câteva luni s-a împotmolit rău de tot’’. Atunci s-a gândit să deschidă primul plic și a citit zâmbind satisfăcut: ’’De data asta, dă vina pe mine!’’. Bineînțeles că a urmat o perioadă de batjocoră la adresa petrecutului director care, oricum, i-a mai atenuat necazurile. Treaba mergea în continuare prost și atunci s-a gândit să deschidă plin de speranță, al doilea plic. Deschizându-l cu solemnitate, a citit: ’’De data asta dă vina pe legi și superiori !’’. A urmat o perioadă în care‚ argumentele obiective’au înlăturat, pentru puțin timp, starea de încordare.
Vremea curgea; necunoașterea, lipsa de viziune, preocupările minore și personale agravau situația care se contura ca o mare explozie. Începuse să se gândească la cel de-al treilea plic ca la o minune. Într-o dimineață, când nici el nu părea ca ar mai suporta situația în fapt, deschise cel de-al treilea plic și citi: ’’Gata ! Fă și tu trei plicuri și apoi, valea !’’.
Dacă toate lepruștile  🙂  care s-au trezit în câte un post călduț și pufos din cauza incompetenței și a unei bunătăți impuse de a se ajunge, să-și dea demisia până nu își intră Parchetul în mână.
Dar eu mi-am făcut datoria întru tragerea semnalului de alarma. Cu asta. Dacă mă ascultați, voi avea un drum scurt spre Rai și pavat cu briliante.
Țineți-vă de concluzia mea ! Ar trebui ca toți să ajungem, dincolo și nu oricum…

*Cantec Pentru Tine = Se Numeste Noi*


Iubite, as scrie atat de multe, atat, atat, de multe…te-as imbraca in toate cuvintele, dar de atata drag le uit sau mi se par mici, prea putine, prea goale, prea fara continutul care l-as da eu…Ti-as pune luminite in priviri… Iti sta asa de bine cand ma privesti cu tot cerul instelat deasupra ta, iar eu rad…si tu ma alinti… Apoi te alint si eu, ne alintam amandoi pana ies scantei si dragoste, iar cerul se muta cu toate stelele lui intre noi… Si uite asa, avem o galaxie, doar a noastra !
Se numeste Noi ,si are mediu propice pentru o viata buna, fericita si plina de iubire pana la adanci batraneti si mai departe ! Iubite, as scrie atat de multe…! Atat, atat, de multe…Te-as imbraca in toate cuvintele din lumea asta, dar de atata drag le uit, iar acum, cu toate acestea, m-a luat un dor de uit si sa ma intorc la mine… Sunt doar acolo… Cu tine!

*Sufletul Cauta…*


Sufletul cauta, gaseste, pierde, oboseste, si de multe ori se inchide si tace deoarece doreste ca timpul sa nu-l mai gaseasca. Iubirea doreste in fiecare clipa sa-i auda glasul, rasul…iubirea tremura de neliniste, tresare de bucurie, iubirea cere sa te oferi in totalitate celui care-ti tine loc de suflet, inima si viata. Insa uneori cand suntem singuri simtim nevoia sa plangem, sa plangem cu lacrimi amare, poate din nimic sau poate din cauza avalanselor traite din trecut si se intorc cu o intensitate si mai mare in prezentul nostru, uneori e posibil sa intelegem ca nimeni nu este alaturi de noi, poate am inteles ca nimeni nu are nevoie de noi, sau pentru ca simtim nevoia sa ne descarcam sufletul de toate rautatile si murdariile adunate de la oameni, de-a lungul timpului. Nu cred ca este bine sa ne gandim in functie de ceea ce am trait, ce am avut. Trebuie sa avem din nou incredere, sa ne bucuram de fiecare zi. Trecutul de multe ori ne este dusman, si uneori daca nu ne stapanim poate castiga in detrimentul prezentului. Avem nevoie sa ne dorim din tot sufletul un nou inceput, un inceput de azi. Nu se merita sa ne irosim prezentul cu minciuni, sau cu cine nu merita. Sa ne promitem noua insine ca de azi vom iubi doar pe cei care iubesc ploaia, persoanele ce trec prin furtuna cu tine alaturi.

* O fi Bine ?! O fi Rau ?! ( Protocol Cu Dilema)*


Protocolul este pe sfarsite, adica ajunsesem la cafeaua finala (fir-ar sa fie), care atunci la urma parca nu se mai termina. S-au discutat in fel si chip probleme medicale care ne interesau reciproc intr-o atmosfera destinsa, dar in acelasi timp neconvingatoare. Nelipsitele fotografii imortalizand gesturi firesti, au fost solicitate de cei care socotesc picatura sentimentala lipsita de desuetudine, intr-o lume pe alocuri foarte bogata, pe alocuri foarte saraca, undeva plina de sanatate si in multe locuri bolnava, de toate cele si nebuna de legat. Efectiv, simteam in gura ”clocoteala”atator intalniri frumoase care se termina ”in coada de peste”, fara finalizari concrete, legaturi de convenienta si obligatii ale unei etape in care unii au bani si se cred atotputernici si capabili, iar altii nu au bani dar ar putea rezolva mai multe decat primii daca i-ar avea…Desi eram cea mai ”mica in grad” in trupa ce luptase cu de toate, aveam parca mancarime pe limba si nu am putut sa scap ocazia de a ma ”clarifica”, intreband:
– Si totudi, cum se vede Romania din departarile de unde veniti si care credeti ca este secretul ca dumneavoastra sunteti bogati si noi nu ? …
Omul cu ochii parca taiati de o sapaliga pe ovalul fetei, cu parul negru, des, fixat fara substante cosmetice in pozitia ”speriat”, ridica cu varful degetului ochelarii cu rama aurie de o finete tulburatoare si imi raspunde:
– Intai trebuie sa va spun ca nu suntem bogati, ci traim doar omeneste. Vedeti, si la noi a fost greu la inceput si de ce sa nu o spun, intotdeauna a mai fost ceva de facut, dar in timp ce noi de la inceput ne-am asezat ca niste sageti in pozitia cu varful inainte si intr-o singura directie, rezultand prin cumul o sageata puternica si mare – o forta deosebita – cu care am actionat si am invins, voi sunteti asezati ca niste sageti in pozitii diferite si ca atare rezultanta este foarte mica si este greu sa actionati.
– Ni se pare cam populista afirmatia – am replicat eu – caci am stat si noi mult timp aliniati de cineva, crezand ca suntem o forta ?!
– Nicidecum, doamna, pentru ca la noi fiecare sageata are dimensiunea ei, mai lunga sau mai scurta, este mai fina sau mai transanta, este galbena, neagra sau albastra, este sus sau jos, ramanand importanta dispozitia fata de sensul major.
– Si credeti ca este suficient doar asa ? – veni sec cea de-a doua intrebare a mea.
– Nu, mai e ceva. Noi ne gandim cum sa le mearga bine partenerilor nostri de afaceri…cum sa intervenim efectiv ca prin vanzarea produselor sau a serviciilor noastre catre ei sa poata prospera, pentru a castiga si noi, pe cand dumneavoastra, sunteti la faza cand va faceti rau unii altora, va incurcati, va calcati pe demnitate, zicand ca daca scapati de concurenta o sa o duceti mai bine. E o parere falsa sau, daca vreti, o interpretare egoista deocamdata.
– Bine, domnule, dar concurenta acerba, regulile dure ale economiei de piata, cererea reglata cu forta prin jocul preturilor, profiturile, marile capitaluri, prosperitatea generala? – intreb eu (cu vocea ceva mai ridicata)
– Toate sunt adevarate, insa nu uitati proverbul asiatic ca parcurgerea a o mie de kilometri incepe cu primul pas. Ne-am despartit simplu si de ce sa nu spun, ma gandesc si acum la fiecare raspuns primit de la interlocutorul meu, fara putinta de a spune ca l-am rastalmacit tot. De aceea, apelez la dumneavoastra. Poate, poate. O fi bine?! O fi rau?! Sau a fost numai o discutie la o cafea.

*Multumesc WordPress.com–Thanks WordPress.com!*


Multumesc WordPress.com!
Multumesc tuturor bloggerilor!
Aniversare fericit cu WordPress.com!
Sunteți înregistrat pe WordPress.com acum 2 ani!
Vă mulțumim pentru zborul cu noi. Tine-te de blogging bun!

Thanks WordPress.com!
Thanks to all bloggers!
Happy Anniversary with WordPress.com!
You registered on WordPress.com 2 years ago!
Thanks for flying with us. Keep up the good blogging!

*Polemica…*


 

In orice polemica, din momentul in care incepem sa ne enervam,nu ne mai luptam pentru adevar, ci pentru noi insine…

*Cum Sa Dau Timpul?…*


Cum sa dau timpul ? Inainte ?
Ca sa te uit . Sau inapoi ?
Ma uit in suflet . Doamne Sfinte !
E toamna ….. Si e intre noi

*Azi Cand Privim…*


 

Azi cand privim apusul, ne revedem pe noi,
Si norii sunt mai goi de-atatea ploi,
Iar vine seara-n ganduri ce ne duc departe.
De noi, cei doi de-atunci, o inserare parca ne desparte.
Iti amintesti de cate ori a plans si marea
Dupa un val rebel ce ratacise zarea ?
Iti amintesti ca uneori in pragul inserarii
Am daruit si noi o lacrima uitarii ?
Azi cand privim apusul, ne revedem pe noi
Si ne-mpartim tacerile la doi,
Cu vantul care poarta valul ratacit
Si cu apusul ce se stinge, obosit.

*Un Pas Inapoi?*


Este adevarat ca trecutul reprezinta o invatatura pentru fiecare dintre noi, dar odata depasit trebuie lasat acolo. Orice intoarcere de cap in spate reprezinta un pas inapoi.

*Eu, Tu, Noi, Voi, Ei, Ele…*


Suntem ceea ce vede fiecare. cum intelege fiecare. Un sipet de ganduri cu pasi mici si repezi… Ajungem pe “mari indepartate” cu mintea, sa implinim destinul. Ne hranim cu dragoste si vise, traim prin ele, pentru ele. Umani, atat de umani, incat facem greseli si iertam greseli. Eu sunt satula de oameni care iti pun stampila…imi plac mult oamenii si empatizez usor.

*Suprema Intelepciune -Detasarea*


O, vino cu batrânul Khayyam, si vezi de-nvata
Întelepciunea-i sfânta: stim ca aceasta viata
E-un zbor înfrânt, iar restul atât e – o minciuna
Corolele se-nvoalta anume ca sa-apuna.

Cereasca bolta pare o ceasca rasturnata.
Sub ea-nteleptii temniti de teorii ocupa.
Tu sa imiti iubirea dintre ulcior si cupa,
Ce sorb stând gura-n gura licoarea fermecata.

Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi.
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.
De vrei s-ajungi la pace si seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.

Cel ce-a cules In viata al Cunostintei Mar,
Pe-adevarata Cale purta-va pasii sai.
Numai acela stie ca azi e ca si ieri
Si mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintâi.

Un vânt de miazanoapte a vestejit azi floarea
Pe care o cântase în zori privighetoarea.
N-o plânge însa. Roza se va-nnoi mereu.
In timp ce noi dormi-vom în tarna somnul greu

La vremea primaverii pe margini de alee
Cu burtii tai prieteni si-o fata cum e crinul…
Aduceti-mi o cupa! Cei care-n zori beau vinul
Nu tin de sinagoga, de templu sau moschee.

Rasplata cuvenita iar n-a venit. Zâmbeste!
Sa crezi ca-un lucru poate fi altfel, nebunie-i.
Caci totu-i scris în cartea pe care-o rasfoieste
La întâmplare vântul uituc al vesniciei.

Nu am cerut sa fiu. Ma straduiesc
Sa trec fara uimire sau mânie.
Plecând, nu-ntreb pe nimeni daca stie
Ce-a fost popasul straniu pamântesc.

Natura cu-ale sale stihii si elemente,
Sofismul si-adevarul – îmi sunt indiferente.
Da-mi vin si-atinge harfei cu modulatii moi
Asemeni cu-ale brizei ce trece ca si noi…

A stelelor rotire care-nconjoara firea
Provoaca ameteala la cei din valea lunii.
Khayyam, tine-te bine de firu-ntelepciunii,
Pe când In jur danseaza din veac nemarginirea

În para aurarii înalta cupa plina
Cu vinul ca laleaua! O alta cupa-nchina
Iubitei ce-ti surâde. Pe-aprinsele ei buze
Sa sorbi adânc caci mâine vei fi un pumn de spuze…

Nu poti aprinde marea, nici omul sa-l convingi
Ca fericirea multa adeseori înseala.
Caci cupa care-i plina, usor chiar de-o atingi,
Se varsa. Dar intacta ramâne cupa goala.

As vrea sa-ti spun o taina omisa din Scripturi:
Din tina de mâhnire e omul încropit.
Aduna-aici o vreme ceva farâmituri
Si pleaca apoi cu graba în neantul nesfârsit.

Când zorii stralucire pe sânii Terei varsa,
Ia cupa si goleste-o! Da-ti lacrima pe-un cânt,
Caci zori mereu veni-vor spre noi cu fata-ntoarsa,
Când noi vom fi cu fata întoarsa spre pamânt.

Nu fii mâhnit ca lumea-i perfida si nedreapta
Nu-ti aminti si astazi de cei ce nu mai sunt.
O fota ca o roza si cupa te asteapta Surâzatoare.
Viata nu ti-o zvârli în vânt.

De-a lumii nedreptate cât timp rosi-vom oare?
Cât timp vom arde-n focul acestei lumi stupide?
Ridica-te si-alunga chemarile perfide
Si sa serbam parfumul si-a vinului culoare!

… Plângea un strop de apa: „Sunt despartit de Mare!”
Zâmbi atuncea Marea: „Noi suntem totul. Oare
Supremul zeu nu-i unda? Desi suntem departe,
Un punct ce nu se vede abia de ne desparte”

Îmi deghizez tristetea, caci pasarea ranita
Se-ascunde ca sa moara. Vin! Si sa spunem glume!
Vin, trandafiri si cântec! Si tu aici, anume,
Cu-a ta indiferenta, frumoasa mea iubita!

De vrei s-atingi sublima singuratate-a serii
Si-a stelelor înalte , desparte-te de toate:
Prieteni si iubite. Nici lacrima durerii
Straine sa nu darui, nici zâmbete-nselate.

Zadarnic cercetasem si carti si întelepti
Si-am întrebat la urma si cupa: „Ce va fi
Când am sa plec din lume?” Ea gura îsi lipi
De-a mea: „Bea vin! Din moarte n-o sa te mai destepti”

Acestei lumi nedrepte sa nu-i dai viata ta.
Nu-ti aminti durerea ce-a fost si ce-o sa vie.
Lânga o zâna alba cu sâni de iasomie
Ascunde-te de lume cu-o cupa-alaturea.

Daca esti beat, Khayyam, fii fericit.
Si daca Iubita te alinta, fii iarasi fericit.
Iar când visezi ca nu esti, zâmbeste multumit,
Caci moartea e neantul pe vesnicia-ntreaga.

Tu te hranesti cu fumul sarac din vatra lumii
Cât o sa-ti chinui mintea cu-a fi si a nu fi?
Nu-ti irosi câstigul de fiecare zi
Cârpind la zdreanta vietii pe care-ai s-o daihumii.

Mâini vom pleca, prieteni. De ce sa ne lipsim
De vinul rosu si-o fata cu chip de serafim?
Câti au murit cu gândul ca lumea e eterna?
Când n-oi mai fi, ce-mi pasa de-i veche sau moderna?

Cât timp au sa te-nsele parfumuri si culori?
Ce-i rau, ce-i bine – Cartea pe cei naivi înveti-i.
De-ai fi tu chiar izvorul Zemzem, chiar apa vietii,
Tot în pamânt la urma tacut ai sa cobori.

Ferice-acel ce-n lume strain si liber trece,
Fara sa creada-n secte si în porunci divine.
Ca vulturul se-nalta spre cer, si nu petrece
Ca bufnitele printre tenebre si ruine.

Sa beau si sa ma bucur – aceasta-i partea mea.
Indiferenti mi-s zeii si orice erezie.
De-ntreb mireasa lumii: „Ce dota mi-aduci mic
Ea-mi spune: „A mea dota e bucuria ta.”

Urzeste lumea, Doamne, din nou sub ochii mi
Sa-ti spun cum s-o faci altfel. Si-apoi te-as mai ruga
Sa-mi dai o alta viata. Sau – mai curând – de vrei.
Ai mila si ma sterge pe veci din Cartea ta.

Închide Coranul si liber gândeste
Si liber la toate în jur sa privesti.
Da totul si iarta oricui te raneste
Si-ascundete-n taina când vrei sa zâmbesti.

Tu, ce esti rezumatul Creatiei întregi,
Nu mai cerca din pierderi câstigul sa-l alegi,
La cupa grea din mâna paharnicului vietii.
Uita-vei si-asta lume si cea din tara cetii.

Nu cheltui-n tristete parelnica ta zi!
Pe drumul nedreptatii sa-ti fie calea dreapta.
Si pentru ca la capat neantul ne asteapta,
Închipuie-ti ca nu esti – si liber ai sa fii.

Sloboade-ma Parinte, de-un calcul fara capi
Cu minusuri si plusuri. Vreau ca sa ies din n
Un sclav sunt câta vreme cunosc ce-i râu, ce-i bine.
Dar vinul libertatea ma face sa-mi recapat.

Când lasi ca a ta frunte la idoli sa se-nchine,
Tu iesi din tine însuti ca sa te-ntorci în tine.
Când sorbi o-nghititura din vinul roz în spume,
Tu te desparti de tine si te desparti de lume.

Azi ce-am sa fac? Voi merge la umbra c-un ulcior?
Voi medita? Voi scrie? – O pasare-a trecut
Si-acum se pierde beata în cerul arzator.
Ca dânsa m-as vrea liber, – sus – în necunoscut.

De-asi fi cu zeii-asemeni, as arde-ntreaga lume
Si-as face-o alta-n care Adam – eliberat -,
Sa poata lesne-atinge tot ce-un om a visat
Si fiecarui lucru sa-i dea nou sens si nume.

Esti trist? Adu-ti aminte ca-n jur atâtia sufar.
Si ca dureri mai grele In univers pot fi.
Alege-ti o femeie cu sânii albi, de nufar.
Sa n-o iubesti. Nici dânsa sa nu poata iubi.

Cel care nu refuza tot ce-l momeste-n jur
Un sclav e al dorintii si-o victima-a durerii.
Tu sufletul pastreaza-l mereu desprins si pur.
Sa nu cazi în capcana amara a placerii.

Întelepciunea-n viata-i deplina renuntare
La orice lucru. Altfel, amar te vei cai.
Doar rupt de orice grija înseninat vei fi.
Afara de asta totul e chin si tulburare.

Un joc de artificii e lumea: umbre vane.
Îneaca-le în cupa pastrându-ti mintea treaza.
Si izbavit esti astfel de-aceste vagi icoane
Si gândul imposibil ce zilnic te-asalteaza.

Exista doua lucruri la baza întelepciunii
Si doua revelatii deschise-s pentru unii:
Sa nu te-nfrupti din toate ce se numesc mâncare
Si sa te tii departe de tot ce viu îti pare.

Îti place sa sorbi cupa cu buze rubinii,
Îti place sa sorbi viersul de harfa si de flaut.
Dar astea sunt desarte. Caci daca n-am sa caut
Sa ma desprind de toate – nimica nu voi fi.

În vin o moarte afli. Ci-n cupa o magie-i.
Caci neantul-acesta naste o ramura-a veciei.
Ma reînvie suflul lui Dumnezeu pe cruce
Si moartea cea carnala în hau de mine fuge.

O, inima, te doare popasul pe pamânt
Arunca de pe suflet al lutului vestmânt.
Si-astfel, desprins de tina, în sfânta curatie,
Spre ceru-nalt sa-ti afli si sens si bucurie.

Eu vinu-l sorb nu pentru o multumire strâmta,
Nu beau pentru refuzul vreunui dumnezeu,
Nici pentru ca sa tulbur morala cea mai sfânta. –
Ci, bând – respir o clipa, iesind din strâmtul eu.

Conditia umana cu greaua-i umilire
Dizolv-o în delirul betiei. Mântuiti
Vom fi astfel – si-n ceruri, de trupuri despartiti,
Plutim desprinsi dincolo de orice-ngradire.

La cei rai nu-mi voi spune, nici celor buni secretul.

A gândului esenta în verb saraca-ar fi.
Eu vad un loc mirific, dar nimanui nu-ncredu-l,
O taina am pe care n-o pot dezvalui.                              Omar Khayyam 

zeitderreife

Meine Bilder, Gedanken und Emotionen

Din suflet pentru suflet

"Mi-am răscolit printre gândurile inimii și-am dat peste o dorință copleșitoare de a-mi exterioriza intensitatea trăirii lăuntrice prin puterea cuvântului."

viatacuaromadecafea.wordpress.com/

VIAȚA cu aromă de CAFEA

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Casuta sufletului meu.

... undeva, candva acum, sau poate... niciodata...

cristinacriss

O nouă oază de aberaţii !

L.D

Viața este însăși magie!

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

GISELA

visând cu ochii deschiși

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

doar, o viaţă

eu trăiesc, când să fiu supărat

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

Amăgiri

Când au uitat să zboare, oamenii au învăţat să meargă. Atunci au cucerit pământul. Azi privesc cerul şi-şi doresc aripi. I-au uitat libertatea.

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

Incercari

de ginduri

Gara pentru noi

blogul Renatei

.*♥**♥*★ *♥*..*♥*. BERNARD *♥**♥*★ *♥*..*♥*.

♥♥ ♥♥ MES PLUS BEAUX BISOUS D'AMITIES A VOUS ♥♥ ♥♥

prietendevremerea

O vorba buna

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Alioşa

File de jurnal

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

poetryandloveblog

Versuri şi Meditaţii

jllopart

la poesía es libertad

Almeno Tu

racconti e riflessioni

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

🐞❤💕🐞uĞuR BöCeĞi 🐞💕❤🐞🌹💋👠💕NaR-ı 💋aŞK💕👠💋🌹 🐞 ❤ 💕 🐞LaDYBuG🐞 💕 ❤ 🐞 👠 💕 The FiRe 💋 oF ❤ LoVe 💕 👠 💘 👠 🌹 🐞 🌹 👠 💘

🐞❤ 💕👠💋🐞🌹💧❤ 💕👠💋🐞 MuTLu oL & MuTLu KaL & MuTLu eT🐞❤ 💕👠💋🐞❤ 💕👠💋 👠❤🐞🐞❤ 👠❤💋🐞 ❤👠❤ 💋❤ 👠🐞❤👠❤ 💋❤ 👠🐞•💘🌹 💜❀🍂°º★°º★•~••#••💘~•★💘🐞❤ 👠🐞❤💋 🐞👠❤💋❤👠🐞Be HaPPY & STaY HaPPY & MaKe HaPPY 🐞❤👠❤💋 👠🐞❤💗¨★🍂💛🍁🌿 ↪★ ✿_🍃🔱🍃 •💘┊ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ 💟 💛 💙 🌸 ┊ 🌼┊ 🌸 ┊ "🌼 💙 💟 💜 ☁┊ 쇼 ┊ 🐰 ┊ ☁ 💖 💙 💛 ─╬ஜఋ╪► ┊ ’•, 💙 ,,•’ 💙 🔱🍃 💛 `’•,,•`’ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ ’•,` 💗 ,,•’ 💟 `’•,,•`’ ✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿ 💕👠✽💕👠💋🐞✽💕👠💋🐞✽ 💕👠✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Versuri nemachiate

Cu un creion de vers negru, îmi machiez ochii sufletului.

prieteni virtuali

Pastreaza in sufletul tau , doar momentele frumoase si langa tine doar oamenii, care te pretuiesc cu adevarat!

ecaleopi

Bine ati venit! Welcome!

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

Poveste de Jurnal

Imposibilul îl poti face posibil

Cristian Blog

„În spatele unui lucru banal se poate ascunde o întreagă poveste”

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

Pensieri Sparsi

Sono molto di più di quello che scrivo. Sono tutto quello che cancello.

Comedie

Blog de Comedie

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

Where Words Daily Come Alive

A Word Press Blog Which Will Make You Smile

jurnalul unei femei puternice

Unele femei aleg să își urmeze bărbații, în timp ce altele aleg să își urmeze visul. Dacă nu știi ce cale să alegi, amintește-ți următorul lucru: cariera nu îți va spune niciodată că nu te mai iubește.

Wide Awake But Dreaming

Slip into my thoughts and do watch your step

%d blogeri au apreciat asta: