Arhive pe etichete: noaptea

Respir Adânc, Apoi Respir Din Nou… ⭐


Îmi place să cred că pământul stă pe loc, iar soarele de dincolo de linia orizontului, ca noaptea coboară din stele, că visele se înalță spre cer, că totul e liniște, tăcerea răsună în mine, că steaua care cade nu este steaua mea, că undeva departe în univers, este o stea , ce îmi poartă destinul, cu care nu mă voi întâlni niciodată, dar care va fi a mea mereu. Noaptea tăcerea se simte în aerul răcoros, iar cea mai mică neliniște, răsună cu multe ecouri ce se rostogolesc în mintea, în inima mea. Respir adânc, apoi respir din nou și iar și iar, greu îmi dau seama că sânt vie, că exist, mă înalț în mintea mea, dincolo de nori, și văd pământul ca o stea… da… este steaua mea! Îmi lipsești azi … și în fiecare zi … deși te simt fiind cu mine în fiecare clipa! Am senzația că Tu ești cu mine încă mai de mult de când sânt eu cu mine…

🥀Nu-i Nimeni✍


Nu-i nimeni ca ochii să-mi vadă
Și nici să-nțeleagă ce simt,
Doar inima-și are dovadă
Că-ncerc să o-nșel și s-o mint.
Stă trează în noaptea târzie
Și bate în chip nebunesc,
Mi-e ciudă pe ea că e vie
Și încă-ar mai vrea să trăiesc.
Nu-i nimeni ca drumu-mi s-arate,
În jur este gol și pustiu…
Și nimeni să stingă nu poate
Un foc ce mă arde de viu.
Fântâna e încă departe,
La ea n-am putere s-ajung,
Mă seacă o sete de moarte
Ce nu pot din gând s-o alung.
Mă pierd în tenebrele nopții
Iar hăul din jur îl presimt,
La glezne cătușele sorți
Mușcându-mi din oase le simt.
Nu-i nimeni ca drumu-mi s-arate,
Nici cale de-a lua-o-napoi,
Mă seacă o sete de moarte
Să uit tot ce-a fost între noi…

🌠Timpul… 🕚


A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti.
Pe când oamenii își zâmbeau, muzica nu avea nevoie de electricitate și mirosul pielii venea de la petale de trandafir și apa de izvor.
A fost un băiețel.
Avea băiețelul nostru de toate.
Niciodată nu i-a lipsit nimic.
Trăia într-un loc special, unde toți cei asemeni lui aveau totul.
Fiecare avea Luna lui Soarele lui, Apele lui, Cerul, Vântul, Marea, Zăpada, Norii, Noaptea, Ziua, Florile, Fluturii lui.
Avea toate astea dar nu-l interesau.
Le ținea încuiate în diferite locuri și doar faptul că se știa posesorul
lor îl mulțumea.
El nu vedea niciodată Ziua, Noaptea, Norii, Luna, Soarele, Florile, Munții…
Era ceva ce nu putea să țină totuși sub cheie: Timpul.
Acesta era imens și nu reușea niciodată să-l stăpânească întrutotul.
Mereu pierdea din el când încerca să-l cuprindă.
A renunțat la lupta cu el, îl lăsa să-și facă de cap, să treacă prin viața lui și să-l mângâie ori să-l ocolească.
Uneori avea impresia că Timpul lui e mai mare ca al tuturor celorlalți la un loc.
Era mulțumit de asta.
Ceilalți se plângeau că timpul nu le ajunge niciodată, că fuge prea repede.
-Vrei un Cer al tău?
Vocea caldă îl făcu să tresară.
-Am unul.
-Ai? Eu nu văd nimic.
Dar o Mare?
-Am și Mare, răspunse băiețelul nepăsător.
-Și? Ce mai ai? Munți ai?
-Și Munți. Am totul.
-Nu s-ar zice, după chipul tău.
– Ce are chipul meu?
-Nu se citește pe chipul tău ca ai avea totul. Unde ai toate astea?
– Păi.. uite! Aici e Marea! Pune urechea!
Într-adevăr dincolo de ușa groasă se auzeau Valurile și Pescărușii.
Chiar și mirosul mării trecea pe sub ușă.
-Acolo e Soarele. Dincolo Vântul…
-Care-ți place mai mult?
-Cum adică, îmi place?
-Care-ți trezește emoții mai mari. Care te înfioară de plăcere și îți taie respirația?
-Nici unul. Pentru mine toate sunt la fel. Le am și atât.
Dar cine ești? Ce vrei de fapt?
– Nu ți-ai dat seama? Sunt o Zână.
” Parcă nu așa arată o Zână!”
-Știu la ce te gândești. Tu știai că Zânele sunt toate subțirele cu părul lung și cu rochii albe vaporoase.
E un zvon împrăștiat de noi pentru a nu fi recunoscute de oricine. Uneori trăim între oameni și nu ne-ar fi ușor dacă s-ar ști.
Avea în față o Zână cu păr scurt, negru, legat în două codițe și îmbrăcată în pantaloni.
-Oare chiar contează cum arată o Zână?
-Dar ce contează?
-Ce face ea!
-Și ce face? Ce poți face tu?
-Păi… eu sunt Zâna Iubirii. Știi ce e iubirea?
– Am auzit ceva dar, nu am înțeles mare lucru.
Nu. Nu știu.
-Iubirea îți dă acea stare care te face să te bucuri de tot ce te înconjoară.
Dar ce-ți spun eu de bucurie că tu nici să te bucuri nu știi măcar. Bucuria e starea de care-ți vorbeam mai devreme. Emoțiile acelea.
-Da? Și dacă-mi dai acea stare, Iubirea, ce vrei în schimb?
-Nimic. Zânele nu cer. Ele oferă.
Dar va trebui să accepți ca Timpul tău nu mai fi același. Iubirea se va hrăni din el.
Îți va consuma aproape tot Timpul.
-Timpul!! Hahaha. Oricum nu-l pot stăpâni.
De fapt nici nu cred că există ceva ce-mi poate ocupa mie tot Timpul. Nu știi ce imens e.
Zâna zâmbi în colțul gurii.
-Primești? Vrei să primești Iubirea?
-Primesc, zise el nepăsător. Am atâta Timp încât nici nu se va cunoaște lipsa celui consumat de darul tău.
Zâna îi luă mâna într-ale ei, iar acesta simți o căldură împrăștiindu-se în tot trupul său.
„Nu are nici baghetă?”
-Eu va trebui să plec, însă voi fi mereu alături de tine. Iubirea nu ține cont de distanțe. O poți primi de oriunde.
Toată discuția nu dura decât câteva minute, ce părură trei zile.
Se simțea altfel.
Fiorul acela de care vorbea Zâna îl traversa din creștet până în tălpi și invers.
Merse la una din uși.
Nu scria nimic, însă știa că acolo e Luna.
Deschise larg.
Nimic.
” Aaaa, Cerul!”
Elibera Cerul și Luna se așeza.
Și Stelele.
Descuia ușă după ușă.
Apărură Soarele, Munții, Păsările, Pomii, Florile…
Ciudat.
Timpul nu mai părea așa imens.
Era chiar insuficient uneori.
Voia să deschidă cât mai multe uși, însă Timpul acela, ce părea infinit altădată, era o piedică acum.
Nici nu știa dacă toate astea erau încuiate în spatele sutelor de uși de el, ori fuseseră acolo dintotdeauna.
Se bucura de tot ce vedea.
De Zăpadă, de Furtună, de Arșiță.
Mirosea fiecare Floare, asculta fiecare sunet al naturii.
” Deci asta e Iubirea…”
Acum înțelegea de ce alții din jurul lui nu țineau Soarele ascuns.
Iubeau.
Zâna era departe de el dar apropiată, așa cum promisese.
Iubirea ei îl năpădea în valuri.
Venea de peste Mări și Țări și aducea cu ea tot ce întâlnea în drum.
Venea sărată, lichidă și albastră când traversa mările și oceanele.
Era împădurită, înzăpezită și încetată, când trecea munții.
Când venea prin junglă era plină de liane și miresme.
Lua cu ea adâncimea „Mărilor”, înălțimea „Himalaiei”.
Uscăciunea, auriul Saharei, ori învolburarea Niagarei.
Era ceva neînchipuit Iubirea asta.
El găsea mereu câte o ușa închisă și minune, avea chei aproape pentru fiecare.
Unele se deschideau mai greu, e drept, dar se deschideau.
Așa s-a întâmplat unde erau Visele, Speranțele…
Nu a putut sub nici o formă să deschidă unde erau Tristețea, Durerea, Înfrângerea, Resemnarea, Dezamăgirea, Trădarea…
Nici nu-i păsa de câteva uși nedeschise când putuse să deschidă sute.
Era într-o stare de euforie permanentă.
Deschidea, admira, se bucura, zâmbea.
Și a trăit băiețelul nostru această stare mult timp.
Nu se știe cât, pentru că timpul avea altă valoare și dimensiune pentru el.
Cred că a trăit câteva luni ce părură lumi.
Și ar fi trăit și astăzi dacă…
Într-o zi apăru Zâna în fața lui.
A primit-o cu bucurie în suflet și un zâmbet mare pe față.
Un zâmbet care s-a șters după primele ei cuvinte:
-Vreau să-ți dau o „veste”.
Nu știa ce veste dar Instinctul și Presentimentul(pe care le eliberase de curând) îi spuseră că nu era o veste bună.
-Am să fiu sinceră cu tine.
La noi, la Zâne, cum ți-am mai spus, lucrurile nu stau chiar așa cum se zvonește.
Avem ierarhii și însărcinări, iar atunci când nu ești eficientă într-o activitate ești mutată la alta.
Nu putem refuza.
Celor ce nu se supun Zâna Zânelor le ia nemurirea.
-Și?!
-Și am fost mutată la Nefericire.
-Și?!
-Pentru a începe noua însărcinare va trebui să-mi eliberez sufletul de toate promisiunile făcute cândva.
Să plec de la zero. Altfel voi fi eu însămi nefericită.
-De acum nu mai împarți Iubirea , ci Nefericirea?
-Altcineva se va ocupa cu Iubirea. Nu o cunosc. Nu prea ne știm între noi. Negreșit va veni și la tine… Sau mai bine să nu-ți promit eu ceva de care nu sunt sigură.
Poate va veni.
Cam asta e…
Sper să nu-mi porți pică.
Îi întinse mâna ei albă.
După o strângere ușoară dispăru de parcă n-ar fi fost niciodată.
Privea pierdut și nu înțelegea ce se petrece cu el.
Oare începea să viseze, ori acum se trezea dintr-un vis?
Cerul, Soarele, Luna, Mările, Munții, Florile, Fluturii, intrau singure în camerele de unde ieșiseră cu ceva vreme înainte, iar în urma lor ușile se ferecau zgomotos.
Totul se petrecea cu repeziciune.
Mai repede cu mult decât au fost eliberate.
Cu cât mai multe din acestea dispăreau în spatele ușilor, Timpul devenea tot mai imens.
Și îl durea.
Descoperea că Timpul doare.
Acum avea iarăși Timp din belșug.
Uneori mai găsea câte un Fulg de Zăpadă, câte un Nor rătăcit și fără nici un sentiment, le băga în camere ale căror uși se încuiau singure.
Într-o zi găsi câteva chei într-un loc unde cu siguranță nu fuseseră niciodată.
Se potriveau la niște uși pe care nu le-a putut deschide până acum.
Tristețea, Înfrângerea, Resemnarea, Dezamăgirea, ieșiră din spatele lor și se amestecară cu Timpul și așa imens, de nu mai știa care e mai mare timpul ori Tristețea.
Își privi chipul într-o picătură de Rouă, pe care se pregătea să o arunce în întunericul unei camere reci.
Nu mai era un băiețel.
Era un bătrân gârbovit și trist.
Zâna îi făcuse iarăși un dar…

📚Tu Biet Poet…✍


Tu, biet poet, în colțul lumii tale,
Îngrămădești mulțime de trăiri,
La ce minuni, la ce tărâm aspiri,
De rătăcești prin veșnice taigale?
Tu, biet poet, buchet de necuvinte,
Nu obosești de-atâtea risipiri?
La ce tărâm, la ce minuni aspiri,
De scrii cu flori pe pietre de morminte?
Tu, biet poet, ți-e marea ta avere,
Doar visele și sacul de-amintiri,
La ce minuni, la ce tărâm aspiri,
De-nduri atâta noapte în artere?
Când meditezi în propria-ți tăcere,
La ce tărâm, la ce minuni aspiri?

*Rămâi Cu Mine*


Când noaptea neagră îmi cade la fereastră
Și norii grei de lacrimi, pe suflet mă apasă,
Tu, prinde-mă în brațe, nu mă lăsa pierdută
Alină-mi inima, alungă azi durerea mută…
La piept mai strânge-mă, să-ți simt azi inima,
Tu, nu te ascunde-n dimineți și nu pleca în zori,
Fă-mi cuib în suflețel la tine, acolo vreau să mor.
Precum un fluture, ce se oprește dimineata-n flori.
Atâtea gânduri,sufletul mi-ating, și curg
Pe țărmul mării, în nopțile pustii îți cată pașii,
Nu te găsesc nicicum aievea, o clipă, am sperat,
Și zbor cu aripa rănită, pe stele m-ascund azi.
Prin suflet îmi colinzi mereu cu al tău dor.

*Anotimpurile*


Mi-e frig de toamna asta,
Rece, zgribulită,
Cu frunze galbene
Și iarba veștejită;
Cu ziua abia ivită
La fereastră
Și noaptea prea grăbită
Să se nască.
Mi-e sete de un strop
De primăvară,
Nectar să-mi fie,
Dulce nu amar;
Cu mugurii abia iviți
Pe ramuri
Și cucul să-mi mai cânte
Măcar douăzeci de ani.
Mi-e foame de iubirea ta
Miraculoasă,
Să-mi fii cadou,
Dar și să-mi fii pedeapsă,
Să mă hrănesc
Cu dragostea din tine,
Să crească Anotimpul de Iubire-n mine.

*Privesc*…


Privesc la fereastră pierdută în gând ,
Mi-e dor să te-aud în șoaptă cântând,
Departe tu ești de toate și de mine,
Din suflet îmi ies șuvoaie de suspine.

Dragostea ta e ca un cer senin,
Noaptea îmi pare o rochie de crin,
Aroma ei ușor îmbietoare
Să ne poarte iubirea pe doua petale.

Ne pierdem în culoarea iubirii
În roșu aprins al unirii,
Plutind în eter spre nemurire
Iubirea noastră s-o scriem cu iubire.

*Rugă…*


La început de an,
Pășesc spre tine, Doamne,
Să-ți cer să nu mă părăsești nicicând,
Când supărări m-apasă
Și sunt tristă,
Să-mi dai din bucuria ta,
Un gând.
Atunci când uit de tine,
Pentr-o clipă,
Șoptește-mi ca nu ai plecat de tot,
Ești umbra mea,
Ești vântul ce m-adie,
Ești soarele ce-mi dă
Lumina-n fiecare zi.
La început de an,
Pășesc spre tine, Doamne,
Să-ți cer, să-mi fii
Un far pe marea-nvolburată,
Ocrotitor, când vantu-i
Prea puternic,
Și adăpost, când noaptea
E adâncă

*Sa Vezi Cum Se Propaga Cu Viteza Luminii…*


(contra/anti/meta.fizica)

Trece bunica prin satul mamei mele,
Trece aplecata in unghi drept,trece clara si greu,
Aduna cu grebla cateva poloage de stele pentru mine
Si zice ca mi le-a trimis Dumnezeu

Sa am o leaca de lumina in drumul
Despre care habar nu am cat este de necunoscut
Si care ma ademeneste si ma striga:
Vino sa vezi cat de bland este intunericul brut,

Sa vezi cum se probaga cu viteza luminii
Si nu face rau nimanui
In satul bunicei mele prin care trece in unghi drept
Mama mea.mama ta, mama lui,

Si aduna cateva poloage de stele
Pentru copiii nostril floriti in gradina lui Dumnezeu,
Sa aiba o leaca de lumina pana cand
Vine noaptea usor, vine noaptea usor supra greu!

*Un Ea…Un El…6*


-Am ajuns la Ivona, maine merg sa ma internez. Iubire, tu stii cum poarta un dialog sotul ei cu ea?…Penibil, i-a spus de fata cu mine multe injuri, ca nu a iubit-o niciodata…si daca a fost proasta si a stat la ….  Continuă lectura

anam gour

अधूरे ख़्वाब

DIN LARGUL VIEȚII

Întâmplări adevărate ce ar putea fi ale oricui, de oriunde, oricând...

marian libertate de exprimare

scapa de lucrurile care nu sunt amuzante

Myrela

Umjetnost, zdravlje, civilizacije, fotografije, priroda, knjige, recepti, itd.

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

Cronica Psihotropa

Asa e viata mea. Asa sunt starile si trairile mele: franturi de ganduri, sperante, amintiri. Asa sunt eu: ma arunc, ma inalt, cad, ma ridic, ard, ma mistui pentru ca apoi sa renasc ca pasarea Phoenix din propria cenusa. Asta vei gasi pe blog, poate lucruri fara sens, poate din domenii mult prea diverse; citeste, draga vizitatorule si nu uita ca ai patruns in adancul unui suflet ce inca isi cauta cararea.

Marie-Anne Keppers Artiste Autodidacte

J'adore rédiger ce blog, pour vous faire découvrir mes diverses passions. J'aime dessiner, peindre, écrire... Merci d'apprécier mes réalisations

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

charles french words reading and writing

An exploration of writing and reading

My experience

#Rehana's 🔥🔥🔥🦋🦋motivational thoughts

The BC Area

news, travel, food, and more

Mădălina lu' Cafanu

stay calm within the chaos

doritesinedorite

Anytime Anywhere

In a Love World

LOVE can rule the world

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Grow Income Streams

Grow Your Income Streams Without Working More

Alescritor

Relatos cortos y proyectos de escritor

ratacitpringanduri

Gândurile? Trăiri nespovedite!

A Wayfaring Stranger // Un călător pe acest Pământ

Passing through our ephemeral life on Earth // Trecând prin viața noastră efemeră pe Pământ

vara din ziua de ieri

visez fluturi, sau un oraș în care am fost cândva, dar, cel mai mult, te visez pe tine

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Blogul lui Roman

Blog cu tentă social - politică!

Let's Talk

Life is running,Time is running, So the power, Use it.

allenrizzi

Sempre in Movimento! Published Every Monday and Friday at 12 PM EST

Alisen Dopf

Adventurer. Confidence Builder.

Corabia cu gânduri a Marinei Costa - Marina Costa s shipload of thoughts

Literature, music and other passions in Romanian or English

The Last Chapter

Life past, present, thoughts about the future, and ever changing world

So many books so little time

Omul este atat cat intelege.

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC - Articolele sunt pamflete și trebuie tratate ca atare |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

Kingston S. Lim

Pursuing The Global MBA: A Personal Documentation On What Makes The Good Life.

poze "DECÂT"

fotografii cum au cazut

Triangle Writes...

Poetry/Poems, Photography, Travels, Musings, Quotes, Challenges, Awards, Reblogs, Uncategorized

Film Serial

I love to entertain you!

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Onda Lucana

"...che la pecora sia sempre con Voi!!"

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Vasile Cucu - Blog

Din dragoste de viaţă îmi cresc aripi! Blog Cucu Vasile

Jayne.press

A place where you can be human.

FOXTURBO

Pra vc que tem um interesse forte em desenvolver um negócio online,este site é pra você .Entre e fique a vontade!

povești cu miez

.. în fel și chip ..

<span>%d</span> blogeri au apreciat: