Îmi place să cred că pământul stă pe loc, iar soarele de dincolo de linia orizontului, ca noaptea coboară din stele, că visele se înalță spre cer, că totul e liniște, tăcerea răsună în mine, că steaua care cade nu este steaua mea, că undeva departe în univers, este o stea , ce îmi poartă destinul, cu care nu mă voi întâlni niciodată, dar care va fi a mea mereu. Noaptea tăcerea se simte în aerul răcoros, iar cea mai mică neliniște, răsună cu multe ecouri ce se rostogolesc în mintea, în inima mea. Respir adânc, apoi respir din nou și iar și iar, greu îmi dau seama că sânt vie, că exist, mă înalț în mintea mea, dincolo de nori, și văd pământul ca o stea… da… este steaua mea! Îmi lipsești azi … și în fiecare zi … deși te simt fiind cu mine în fiecare clipa! Am senzația că Tu ești cu mine încă mai de mult de când sânt eu cu mine…