Când pe lungul drum al vieții, trupul meu n-o să mai fie
Ca și roua dimineții plânge-va o poezie,
Când n-o să mai simt fiorul ,vântului care adie
Plânge-va să-mi poarte dorul, neștiut, o poezie!
Când n-o să mai am puterea, de-a vorbi și de a scrie
Îmi va răspândi durerea, lăcrimând o poezie,
Când am să mă pierd de lume, pentru tainică vecie
Tot ce am de zis va spune, cu tristețe o poezie!
Când vor fi trecute vremuri, vremea mea fiind târzie
Te va face ca să tremuri, șiroind o poezie,
Când îți vei aduce aminte și vei vrea a mă descrie
Sigur vei găsi cuvinte, ce le-am pus în poezie!