Arhive pe etichete: dumnezeu

*1 Martie – March 1 – 2017*


În acestă zi am să culeg un ghiocel pentru fiecare prieten virtual prezent în sufletul meu, în fiecare fir de ghiocel voi pune câte un strop de speranță, bucurie, fericire și mulțumire…apoi mă voi ruga la Dumnezeu să vă aducă soarele în sufletul vostru, iar primăvara să vă aducă pace…liniște…dragoste și dăruire. Trimit spre voi un gând frumos care să vă însoțească și să vă spună că viața este frumoasă și indiferent de obstacolele care apar în cale,… doar să ne facă să iubim viața mai mult.Vă doresc din suflet să aveți zile liniștite în care bucuria să fie la ea acasă…fericirea să vă zâmbească tot timpul…liniștea sufletească să vă însoțească mereu…iar frumusețea vieții să vă aducă aminte că trăiți…iubiți…zâmbiți…și să vă bucurați de orice clipă de viață. Vă îmbrățișez cu mare drag, respect și apreciere.

On this day we chose a snowdrop for each virtual friend now in my heart, every blade of snowdrop I put a drop of hope, joy, happiness and contentment … then I pray God to bring you sunshine soul you, and spring brings you peace … peace … love and dedication. Send you a nice thought to accompany you and tell you that life is beautiful and everything appearing obstacles in his path … just make us love life mult.Vă heartfelt desire to have peaceful days in the joy of Fortunately be home … always smiling … always accompany you peace of mind … and remember the beauty of life you live … love … you … smile and enjoy every moment of life. I embrace with great love, respect and appreciation.

*Dincolo De Tot Elitismul Incoerent*


Dincolo de tot elitismul incoerent
Dragostea este formată din două suflete
Sufletul tău + Sufletul meu = Dumnezeu…
Unul + Unul = Unul
Asta să simplific ecuația că totul se învârte în jurul cuiva…
Nimic nu se face decât…
Decât împreună și egal… Sinelui…
Dragostea suntem noi doi
Niciodată separată
Nopțile într-un fior
Să te mai trăiesc odată.
Dragoste este începutul
Și sfârșitul deopotrivă
Uite a căzut sărutul
Într-o stare emotivă…
Dragoste nu este o parte
Este întregul că-mi ești
Dincolo de orice moarte
Drum albastrul prin povești…
Dragostea, vezi, suntem noi
Matematici abuzive
Dacă unul este în doi
Zborul fără de motive…
Nu ești tu nu sunt nici eu
Suntem ambii împreună
Dragostea e Dumnezeu
Soarele iubind o lună…

*Sufleţel Și Sufleţica*


Într-una din zilele fără nume şi fără ore din Cer, Dumnezeu deschise palma şi zâmbi. În palma Lui, stăteau două sufleţele mici şi plăpânde care se priveau şi chicoteau fericite:

– Uite!!! Înăuntrul meu, dacă strigi, numai pe tine te auzi! spuse Suflețel, în privirea căruia străluceau toate constelaţiile fericirii ascunse după petalele unui trandafir mereu în rouă.

– Hihi!!! Da! Și tu, dacă intri înăuntrul meu, vei vedea că eşti peste tot, spuse Sufleţica.

– Off, oftă Dumnezeu şi scăpă o lacrimă peste cele două suflete jucăuşe, iar mâna lui, începu să tremure încet.

– De ce plângi? întrebară sufleţelele abia abţinându-se să nu plângă şi ele.

– Deoarece, aţi crescut prea repede…Timpul, deşi aici nu are cu ce să fie măsurat, a trecut dragii mei, iar voi trebuie să plecaţi să învăţaţi să simţiţi şi să daţi mai departe, iar Dumnezeu îi mângâie încet, în timp ce ei începură să râdă gâdilindu-se.

Apoi, brusc Sufleţica începu să plângă.

– Ce este draga mea, întrebă Dumnezeu?

– Nu vreau să plec! Dacă plec, ce se întâmplă cu Sufleţel? Nu vreau să mă despart de el niciodată!!! În el am toate ecourile mele! Toate emoțiile, râsetele şi toate cuvintele. Cum am să ştiu să mi le găsesc din nou? Cum am să-l găsesc pe Sufleţel acolo? Lumea e mare şi rea şi poate nu îl voi găsi niciodată.

Atunci, Sufleţel scoase un ţipăt! Primul ţipăt auzit vreodată în Cer, iar Dumnezeu se întristă pentru prima dată. Încercă să-l aline, să îl mângâie, să îl facă să zâmbească, dar Sufleţel era trist, speriat şi înţepenit. Apoi, dintr-o dată, începu să plângă în hohote:

– Nu mă trimite în lume, te rog!!! Fără Sufleţica mea nu voi şti să învăţ nimic bine! Nici durerea, nici fericirea, nici nu voi şti să fiu un suflet bun. Voi rătăci mereu, până am să mă întorc la Tine să pot fi din nou cu Sufleţica mea.

Dumnezeu se cutremură şi îl cicăli:

– Sufleţel!!! Viaţa trebuie să o apreciezi şi când nu îţi găsești calea! Din durere trebuie să ştii să cerni lacrimile şi să faci din ele cele mai frumoase gânduri de înțelepciune. Din înţelepciune trebuie să dai apoi celor din jur şi poate aşa, vei învăţa să fii bun, chiar dacă Sufleţica nu este lângă tine. Viața înseamnă iubire și necondiționare! Înseamnă să trăiești frumos, chiar dacă nu e mereu ceea ce te aștepți tu!

– Dar nu e corect! Nu e corect! Se revoltă Sufleţica. Venele prin care curgea toată fiinţa ei se încordară într-un geamăt…ca şi când Cerul ar fi stors toţi norii de ploaie, iar Îngerul Curcubeu şi-ar fi pierdut culorile.

– Sufleţica!!! tună Dumnezeu revoltat pentru prima oară, dar văzu că ea nu se sperie deloc. Sufleţică dragă, ce nu e corect în ceea ce fac EU?

Lacrimile ei se prelingeau în minuscule bobiţe de nisip, iar ea le culegea toate…boabă cu boabă şi tot plângea…mai mult, mai mult, iar Dumnezeu mirat și nedumerit o întrebă:

– Ce faci acolo Sufleţică?

– Plâng în amintiri şi le culeg! Le strâng în boabe de nisip şi le înghit apoi pe toate. Aşa, voi şti să îmi amintesc tot despre Sufleţel! Despre mine și el. Despre iubirea noastră! Așa, îl voi şti recunoaşte și găsi! Dacă eu ca şi om nu voi reuși să mi-l amintesc, eu ca şi Sufleţica îl voi recunoaşte imediat! Nu se poate să nu fie aşa, continuă ea plângând tot mai multe amintiri.

Sufleţel o mângâia neputincios și îndurerat. O săruta pe frunte, pe mânuțe, pe creștet, pe inimă şi o ajuta să culeagă amintirile lor: una…două…zece…o sută…o mie…un milion de eoni, iar Dumnezeu îi privea le spuse că trebuie să se pregătească.

Atunci, Sufleţica, aruncându-se la pieptul Lui, spuse:

– Ştii ce nu e corect Doamne Doamne? Că ne-ai născut împreună şi ne trimiţi separat în lumea aia mare și străină! Că ne-ai lăsat să devenim un suflet şi ne plângi în două lacrimi despărțite! Că îmi rupi în fărâme de eoni ecoul pe care numa el ştia să mi-l facă să rămână înăuntru! Era doar al lui! Suflețel e bucată din mine, Doamne! Și eu din el! Cum o să mai sângerez eu fără el…și cum o să îl mai caut în fiecare zâmbet, râset, strigăt, făptură, privire…

– Off, dragii mei dar trebuie să fac asta, altfel nu ar fi bine! Trebuie să învăţaţi să fiţi oameni şi trebuie să vă faceţi mari ca să pot plânge cât mai mulţi Sufleţei şi Sufleţici, răspunse D-zeu trist şi fericit săruntându-i pentru ultima oară. Trebuie să învățați să fiți puternici și separat ca să puteți fi acel întreg puternic! Iubirea nu cunoaște depărtări. Așa să știți! Și Eu voi fi departe de voi, dar mă veți avea mereu alături, în inima voastră! În tot ce sunteți și veți fi voi! Exact așa vă veți fi și voi unul altuia! Acum…mergeți de vă nașteți!

-Sufleţellllllllll !!! se pierdu în infinit strigătul disperat al Sufleţicii.

-Sufleţicooooooooo !!! îi urmă ecoul disperat al lui Sufleţel, dar strigătele se pierdură în Univers. Ei nu și le mai puteau auzi.

Timpul trecu, iar D-zeu plânse Sufleţei şi Sufleţici într-una. În una din serile Sale de odihnă însă, lua două suflete adormite pe pălmile Sale şi le şoptea câte un cântec de adormit. Îi săruta şi îi aşeza înapoi. Erau şi probabil vor rămâne mereu preferaţii Lui..cei doi Sufleţel şi Sufleţica, primii care au făcut Cerul să plângă.

Într-o zi, pe când D-zeu avea ceva urgent de făcut, Sf. Petru veni radiind, gesticulând și ţipând:

-Doamneeeee! Doamneee!

-Da Petru!!! Ce strigi aşa? O să trezeşti şi Răul pe care de abia l-am adormit!

-Doamne! Priveşte rogu-te jos, pe Pământ, iar ochii lui Petru sticleau de lacrimi şi fericire.

Dumnezeu mormăi:

– Ce o fi cu Petru? De când a plecat Sufleţica, nu a mai zâmbit aşa niciodată!

Să nu uit…Sf. Petru este preferatul Sufleţicii. El a fost dintotdeauna sfântul ei preferat. La el stătea în poală şi asculta poveşti, învăţa să fie războinică şi să nu cedeze oricât de grea ar fi căderea, iar Petru se topea tot când era vorba de ea.

Când îl vedea, Dumnezeu mereu se lumina și îi spunea zâmbind:

– Off, Petre, că te-a topit ca pe o bucăţică de unt. Mai are un pic și te întinde peste tot Cerul!

Amintindu-și de vremurile Suflețeilor, Dumnezeu privi pe Pământ cu nerăbdare. Tresări și zâmbi, iar Cerul începu să se cutremure. Îngerii uitară pentru o clipă să mai zburde, îngerul Curcubeu uită că are culori, norii se strânseră toţi unul în braţele celuilat, heruvimii se ascunseră după Bolta Cerească doar îngerul Iubirii stătea şi privea bucurându-se ca un copil mic. Toți uitară să mai respire de emoție.
Dumnezeu îți duse mâinile la suflet, zâmbi larg și oftă pentru prima dată în lunga Sa Eternitate. Oftă deoarece doi tineri îşi ciocniră pentru prima dată, imposibil, eroic, trist, sufletele şi…s-au recunoscut:

– Sufleţico dragă, iubita mea…chiar tu eşti?!!! iar lacrimile lui începură să curgă, în timp ce mânalui căuta și mângâia chipul ei fără încetare. Îi atinse fruntea, ochii, părul, buzele, mâinile căutând-o parcă de teamă să nu dispară iarăşi. Nu putea crede că Suflețica lui era iarăși acolo lângă el. Chiar în fața lui, iar el o putea privi, asculta și atinge. Offf, Sufleţica mea!!! Chiar tu eşti! Mi te-am imaginat de multe ori. Te-am simţit! Ți-am simțit fericirea, așteptarea, căutarea, disperarea. Știam când plângi şi mă strigi, deoarece am simţit milioanele de boabe de amintiri răscolindu-mă în dorul de tine! Tot am avut în lumea asta, în viața asta, dar fără tine, nu aveam nimic. Era atât de gol Suflețico! Simțeam că nu sunt complet. Că nimic nu e bine!

Suflețica îl privea fără să respire. De teamă. Aceeiași teamă că Suflețel al ei ar putea dispărea din nou. Că nu l-ar mai putea vedea, asculta, atinge. Fără el, viața ei era fără rost și sens. Nimic nu era la locul lui. Nimic nu era complet. Nimic nu putea fi fericit. Doar el era acela care putea să închidă cercul ființei, vieții și sufletului ei! Se uita la el mută de drag şi emoţie, de lacrimi şi fericire, de nerăbdare și ani de așteptare! Ochii ei, vorbeau tot! Se pierdeau în privirea lui, în ființa lui. Ar fi vrut să îl sărute până adânc în suflet. Se aruncăîn brațele lui și plângând strigă cât de tare putu ea după atât de mult dor, emoție și așteptare:

– Sufleţellllll!!! Oohh, Doamne, Sufleţellll! Cât de dor mi-a fost! Cât de mult mi-ai lipsit! Cât de mult te iubesc!

Mâna ei, îi atinse chipul scăldat în lacrimi, iar sufletul lor scoase iarăşi ţipătul care a stors norii de lacrimi. Ploua iar, iar ei ştiau că Dumnezeu plângea alături de bucuria lor, de ei, deoarece pentru ei a plâns când i-a creat și a plâns când i-a trimis în lume despărțiți, iar ei se priveau plângând şi râzând. Se sărutau şi se mângâiau cu dor. Ar fi vrut să recupereze tot timpul ce le-a fost furat, iar ochii lor se umpleau unul de altul ca şi când, ar fi vrut să umple din nou clepsidra de amintiri. Să se poată regăsi mereu. Oriunde. Oricum. Eroic, imposibil! Oricâte uragane ar fi, oricâte ploi sau vreme bună, oricâte depărtări, ei au înțeles în sfârșit că nimic nu îi va putea despărți niciodată, deoarece ei sunt același suflet.

Erau Sufleţel şi Sufleţica, cei născuţi împreună pentru o Eternitate!

*Zâmbește…*


Când iubești un om, fericirea lui devine fericirea ta.
Zâmbește !
Poate nu ai tot ce îți dorești,
dar Dumnezeu ți-a dat tot ce ai nevoie.

*Nicolae Bălcescu Murind*


De pe plaiu-nstrăinărei,
Unde zac și simt că mor
De amarul desperărei
Și de-al țării mele dor,
Văd o pasere voioasă
Apucând spre răsărit,
Și o rază luminoasă,
Și un nour aurit.

„Păsărică zburătoare,
Unde mergi cu dorul meu?“
„Am solie-ncântătoare
De la sfântul Dumnezeu
Să duc glas de armonie
Țărmurilor românești
Și să scald în veselie
Inimile ce jălești!“

„Rază vie, călătoare,
Unde mergi cu dorul meu?“
„Am solie-nvietoare
De la sfântul Dumnezeu
Să depun o sărutare
Pe al țării tale sân
Și s-aduc o alinare
Jalnicului tău suspin.“

„Nouraș pătruns de soare,
Unde mergi cu dorul meu?“
„Am solie roditoare
De la sfântul Dumnezeu
Să mă las în Românie,
Ca să crească mii de flori
Pe frumoasa ei câmpie
Ce o plângi adeseori!“

„Du-te, rază strălucită,
Du-te mică păsărea,
Și pe țara mea iubită
Mângăieți-o-n lipsa mea!
Iar tu, nour de rodire,
Fă să crească-n sânul tău,
Cu verzi lauri de mărire,
Floarea sufletului meu!“

Vasile Alecsandri

*Iarna*


Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a cuprins.

Negreşit! Focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat,

Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ!

Ion Luca Caragiale

*Schit*


Dumnezeu ti-a picurat in zambet elixir
din care se adapa miraculosii cai
hraniti doar cu boboci de trandafir,
tinuti in frau pe-un fir de par balai.
Ti-a daruit din gustul unei paini
pe buze o mireasma, sub dogoare
din muguri diafani a tale maini,
la rasarit, s-au desfacut in floare.
Doi pelerini prin lanuri de verbina
ochii iti vin dintr-un strafund de mit,
pe urma lor coloane de lumina
vad cum inalta lacrimii un schit

*Nevoia De-a Sta Drept…*


S-adun cu mainile noroiul,
Sa-l plamadesc, sa il framant,
Apoi sa-l mestec cu gunoiul,
Sa fac din el un chip de Sfant.
Sa il asez pe-un bot de piatra
Si sa ma rog la el apoi,
Sa-mi rumeneasca paini pe vatra,
Sa-mi deie apa din trifoi.
Asa ai vrea sa fac, eu, Doamne,
Sa-ti dovedesc ca-n Tine cred,
Sa ma cobor pe sub icoane,
Ca un vulpoi ce-i patruped.
N-ai vrea mai bine, spune-mi, Doamne,
Sa ma ridic si sa stau drept
Si de mi-e rau si de mi-e foame,
Sa fiu semet si intelept.
Sa imi ridic privirea lunga,
Spre locul tau ascuns in cer
Si sa-ti vorbesc nefrant in chinga,
Despre ce doare si ce sper.
Sa-ti cer ceva, eu, nu ti-as cere,
Ca stii, Tu, Doamne, ce sa-mi dai,
Nevoia mea de-a fi-n putere,
Sa nu ma umilesc spre Rai.

*In Creion Sa-mi Desenezi*


In ochii tai adanci ca marea
Iti vad Doamne disperarea,
Sa-mi arati ca ma iubesti
Vorbe dulci sa imi soptesti
Vorbe mari adevarate
Sa nu ti le dau la spate.

In creion sa-mi desenezi
Chipul drag ce il visezi,
Chip frumos suflet curat
De iubire agatat.

Cu penita sau penel
Tu sa ma iubesti la fel.
In portret de-i desenat,
El..o sa fie uitat.
Unde-i scris cu lacrima
Sa arda cu patima…

*Filozofie Pe Drum…*


Tudorel, soferul unui autoturism ARO care zdranganea din toate incheieturile, se chinuia sa ocoleasca gropile dintr-un drum comunal asfaltat, iar cand nu reusea, ofta scurt, injura si-si misca caciula spre ceafa si inapoi.
In masina, doi salariati ai firmei unde lucra Tudorel incercau sa faca un dialog aproximativ filozofic pe teme religioase, care pornise de fapt de la unica iconita lipita pe bordul masinii,
– Deci, dupa dumneavoastra exista sau nu Dumnezeu?
– Domnule, eu sunt crestin, deci nu se pune problema daca este sau nu, cunostintele mele se completeaza cu ceea ce au descoperit altii si ceea ce nu gasesc explicit consider si cred ca este ceva Dumnezeiesc.
– Dar de ce sunt atatea religii pe acest pamant daca este doar un Dumnezeu ?!
– Pai, domnule, oamenii sunt diferiti, s-au dezvoltat diferit si au ales de-a lungul existentei lor moduri diferite de a defini puterea supranaturala.
– Explicatia dumneavoastra, are in ea materialism si ca atare va contraziceti putin, de aceea va rog sa-mi spuneti daca credeti in preoti ?
– Atat timp cat fac din prescriptiile religioase un mod de viata cred in ei, dar daca sunt numai functionari ai bisericii, ma indoiesc ca atat eu cat si altii credem in ceea ce fac.
Discutua ar mai fi continuat daca Tudorel, aproape transpirat de efortul manevrelor, nu ar fi spus:
– Domnilor, eu nu am pregatirea dumneavoastra, dar cei care cred cu adevarat in Dumnezeu nu despica firul in patru ca dumneavoastra, si oricum va ro,. continuati pe alta tema, sa n-avem vreun ghinion.
– Ce ghinion mai Tudorele, masina merge, tu esti sofer bun, soseaua e proasta dar nu-i aglomerata, timpul e frumos, ce sa se mai intample ?
Cei doi au continuat discutia mai incet, Tudorel si-a vazut de gandurile lui, cand deodata se auzira doua-trei rateuri si Tudorel trase pe dreapta.
-Ati vazut domnilor, ce v-am spus eu ca nu-mi poarta noroc la drum discutiile astea.
Se apuca sa mestereasca cava la motor si cu un gest de lehamite le spuse: motorina. Am asteptat mult pe marginea drumului, am facut semn la putinele masini care treceau, unii au zis ca n-au motorina, altii nici n-au oprit.
Pana la urma Tudorel a luat o galeata si a plecat in sat. S-a intors tarziu si i-a gasit pe cei dpi pe marginea santului, discutand aprins. A alimentat si am plecat mai departe. Se asternuse o tacere deplina, cand aproape de destinatie cel care intreaba mereu i se adresa lui Tudorel:
– Ia spune, Tudorele, ori ti-a curs motorina ori cel de sus a vrut sa ne demonstreze ca putem fi pedepsiti si in acest mod?
– Pai sa va spun sincer, a fost si una si alta, dar… Doamne cum s-a mai potrivit.

*Saptamana Patimilor–Passion Week*


O saptamana binecuvantata, cu multa pace si cu bucurie, cu vorbe blande si cu-apreciere, o saptamana doar cu-ntelepciune si cu cantari de slava si marire, Naltate pentru Domnul nostru care ne-a imbracat in marea Lui iubire! O saptamana fara suparare, o saptamana buna, cu-mpliniri! Eu va doresc cu tot ce-i bun si drept, o saptamana plina de veghere, traita-n fiecare zi mai intelept! Amin!

A blessed week with much peace and joy with words and mild-assessment, a week-ntelepciune only with songs of glory, the glory, high our Lord has clothed us in His great love! A week without offense, a good week with-fulfillment! I wish you all that’s good and right, a week full of watchfulness, live every day wiser! Amen!

*Rugaciunea Lui Iisus…*


Rugaciunea lui Iisus ne ajuta sa ridicam intreaga viata, trup si suflet, la un nivel la care intelesurile si imaginatia nu mai cauta schimbarea exterioara sau stimularea, unde totul este subordonat unui singur tel care concentreaza intreaga atentie a trupului si sufletului asupra lui Dumnezeu. Aceasta inseamna sa cautam si sa cunoastem lumea in frumusetea lui Dumnezeu si pe Dumnezeu in frumusetea lumii.

*Dureri Ascunse…6*


Ei ii trebui un moment sa reactioneze la cuvintele lui.
– Nu sunt prietena lui, reusi ea sa spuna in cele din urma, pe un ton taios.
Barbatul era vadit dezamagit.
– Pacat, o sa devina calugar, are nevoie de o femeie in viata lui.
– Cuvintele lui cu privire la Mircea o agasara si era pe cale sa-i intoarca spatele si sa plece, cand el ii zambi din nou. Continuă lectura

*Sa Vezi Cum Se Propaga Cu Viteza Luminii…*


(contra/anti/meta.fizica)

Trece bunica prin satul mamei mele,
Trece aplecata in unghi drept,trece clara si greu,
Aduna cu grebla cateva poloage de stele pentru mine
Si zice ca mi le-a trimis Dumnezeu

Sa am o leaca de lumina in drumul
Despre care habar nu am cat este de necunoscut
Si care ma ademeneste si ma striga:
Vino sa vezi cat de bland este intunericul brut,

Sa vezi cum se probaga cu viteza luminii
Si nu face rau nimanui
In satul bunicei mele prin care trece in unghi drept
Mama mea.mama ta, mama lui,

Si aduna cateva poloage de stele
Pentru copiii nostril floriti in gradina lui Dumnezeu,
Sa aiba o leaca de lumina pana cand
Vine noaptea usor, vine noaptea usor supra greu!

*Suntem Importanti…*


In fiecare zi trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca existam si ne-a mai daruit o zi de viata. Astfel ne putem bucura de tot ce avem, de familie, de copii, de soare, de luna, de stele si de ce nu si de dusmanii care ne urasc astfel constientizand faptul ca suntem importanti.

muzele albe

texte de Cristina-Monica Moldoveanu

Superduque

Mi patria es todo el mundo.

fatacuțigara

”Be the change you want to see in the world.”

zeitderreife

Meine Bilder, Gedanken und Emotionen

Din suflet pentru suflet

"Cuvintele sunt tot ce am.Le răscolesc,le adun și le pun cap la cap, îmi caut în adâncul sufletului pentru a crea un șirag din ele.Scriu pentru suflete,direct din suflet.E tot ce știu să fac."

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Casuta sufletului meu.

... undeva, candva acum, sau poate... niciodata...

cristinacriss

O nouă oază de aberaţii !

L.D

Viața este însăși magie!

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

GISELA

visând cu ochii deschiși

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

doar, o viaţă

eu trăiesc, când să fiu supărat

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

Amăgiri

Când au uitat să zboare, oamenii au învăţat să meargă. Atunci au cucerit pământul. Azi privesc cerul şi-şi doresc aripi. I-au uitat libertatea.

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

Incercari

de ginduri

Gara pentru noi

blogul Renatei

.*♥**♥*★ *♥*..*♥*. BERNARD *♥**♥*★ *♥*..*♥*.

♥♥ ♥♥ MES PLUS BEAUX BISOUS D'AMITIES A VOUS ♥♥ ♥♥

prietendevremerea

O vorba buna

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Alioşa

File de jurnal

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

poetryandloveblog

Versuri şi Meditaţii

jllopart

la poesía es libertad

Almeno Tu

racconti e riflessioni

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

🐞❤💕🐞uĞuR BöCeĞi 🐞💕❤🐞🌹💋👠💕NaR-ı 💋aŞK💕👠💋🌹 🐞 ❤ 💕 🐞LaDYBuG🐞 💕 ❤ 🐞 👠 💕 The FiRe 💋 oF ❤ LoVe 💕 👠 💘 👠 🌹 🐞 🌹 👠 💘

🐞❤ 💕👠💋🐞🌹💧❤ 💕👠💋🐞 MuTLu oL & MuTLu KaL & MuTLu eT🐞❤ 💕👠💋🐞❤ 💕👠💋 👠❤🐞🐞❤ 👠❤💋🐞 ❤👠❤ 💋❤ 👠🐞❤👠❤ 💋❤ 👠🐞•💘🌹 💜❀🍂°º★°º★•~••#••💘~•★💘🐞❤ 👠🐞❤💋 🐞👠❤💋❤👠🐞Be HaPPY & STaY HaPPY & MaKe HaPPY 🐞❤👠❤💋 👠🐞❤💗¨★🍂💛🍁🌿 ↪★ ✿_🍃🔱🍃 •💘┊ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ 💟 💛 💙 🌸 ┊ 🌼┊ 🌸 ┊ "🌼 💙 💟 💜 ☁┊ 쇼 ┊ 🐰 ┊ ☁ 💖 💙 💛 ─╬ஜఋ╪► ┊ ’•, 💙 ,,•’ 💙 🔱🍃 💛 `’•,,•`’ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ ’•,` 💗 ,,•’ 💟 `’•,,•`’ ✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿ 💕👠✽💕👠💋🐞✽💕👠💋🐞✽ 💕👠✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Versuri nemachiate

Cu un creion de vers negru, îmi machiez ochii sufletului.

prieteni virtuali

Pastreaza in sufletul tau , doar momentele frumoase si langa tine doar oamenii, care te pretuiesc cu adevarat!

ecaleopi

Bine ati venit! Welcome!

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

Poveste de Jurnal

Imposibilul îl poti face posibil

Cristian Blog

„În spatele unui lucru banal se poate ascunde o întreagă poveste”

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

Comedie

Blog de Comedie

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

Where Words Daily Come Alive

A Word Press Blog Which Will Make You Smile

%d blogeri au apreciat asta: