Arhive pe etichete: culoarea

*Unde…*


Unde cerul sărută marea
Pe valuri, din soare, născute,
Iar norul îşi pierde culoarea
În tainice umbre trecute,
Un strop de nisip e poveste
Desprinsă din file de carte,
Acolo, pe țărmuri, mai este
Năluca din visuri deșarte.
Unde vântul cheamă destine
Pe urme de pași paralele
Cu gându-nnodat în rutine,
În dansul bezmetic de iele,
Piciorul se-ngroapă-n speranțe,
Adie și-un zâmbet de seară,
Acolo, pierdută-n nuanțe,

Anunțuri

*Faceți trei plicuri*


Comentariile și dezbaterile care s-au făcut și se mai fac asupra situației economice din țara noastră, sunt așa de contradictorii, mai ales în modul de materializare a măsurilor ce se impun, încât a te așeza de o parte sau alta a baricadei, este o acțiune atât de curaj, dar mai ales de atitudine, în sensul de a educa mai repede sau mai încet viitorul noilor organe.
Ce este sigur la toți și se așterne în loc de concluzie în finalul fiecăruia comentariu, constă în faptul că a sosit momentul să se facă ceva, întrucât nu se mai poate merge așa mai departe.
Recunosc că nu am vervă reportericească a unor oameni de meserie în ziaristică și nu știu cum trebuie să răstălmăcesc cifrele statistice crude; condeiul meu modest îl folosesc doar pentru câteva considerații.
Situația economiei noastre naționale îmi aduce aminte de o scurtă întâmplare de pe front, povestită de unul din veteranii ultimului război mondial: ’’… o unitate militară era încercuită de inamic și păstrarea ei ar fi însemnat decimarea unității; singura soluție de a scăpa ’’onorabil’’ era forțarea unui râu. Cum? Mijloace nu erau pentru toți, timpul era nefavorabil. S-a tot sfătuit comandantul cu Statul Major, dar părerile erau pro și contra. Timpul lucra în favoarea inamicului. Unul din ofițerii mai temător întreabă pe comandant: Și câți vor muri? Cum va fi? Dar comandantul răspunse sec: Ne numărăm dincolo când vom serba victoria’’.
Stai și te gândești, apropo de aceasta, dacă nu cumva se dorește neapărat să vedem câți vom ajunge dincolo, în loc sa se găsească soluții pentru cât mai puține pierderi.
Momentul adevărului trebuie trecut cu demnitate, dar gândit și responsabil și, mai ales, cu participarea tuturor, indiferent de culoarea costumului ce îl poartă, deoarece atunci când ne arde casa culoarea costumului ce îl poartă, pentru ca atunci când ne arde casa nu întrebăm a cui e găleata ca să stingem focul.
Privatizarea a devenit cu siguranță cel mai pronunțat și vehiculat cuvânt, și aceasta nu întâmplător, pentru că economia de piață nu se poate concepe în alt mod și că, zi de zi, oamenii își dau seama că acest drum este fără întoarcere, că numai ce este al fiecăruia dintre noi, este gospodărit și dezvoltat cum se cuvine, iar în domeniul comercial și sfera serviciilor este singura șansă a respectului pentru cumpărător.
Toate acestea se vor face numai cu oameni, oameni care să cunoască bine contextul social, oameni bine intenționați să treacă de la interpretarea zvonurilor la aplicarea legilor, oameni care să-și suflece mânecile și să se apuce serios de treabă dar, în special, conducătorii, lideri de opinie și de acțiune la propriu, nu numai la plăcinte înainte și atât.
Nu mai este nici o noutate dacă adaug un argument într-o frază că traversăm o criză de autoritate la toate nivelurile, cu rol hotărâtor în tot ceea ce facem.
Conducătorii care nu au deranjat pe nimeni și care au fost ”aleși’’ numai pentru ’’bunătatea’’ lor, conducătorii care și-au căpătat popularitate din proverbul’’o mână spală pe alta și amândouă fața’’ lăsând pe fiecare să fure și să meargă unde dorește în timpul programului sau la Istanbul în timpul concediului medical, conducătorii care colportează zvonuri pentru a destabiliza situația după care rezolvându-se de la sine, să se transforme în profeții, conducători ’’lipitori’’ care în apa tulbure a vremurilor își aleg ‚’’victimele’’ și apoi își fac siesta, conducători care fac din rezolvarea unui lucru foarte mic un motiv de a-și așeza aureola pentru ca tu să-ți arăți neapărat recunoștința, oameni cu mai multe fețe și ‘’orientați politic’’, tipi în spatele cărora subalternii devin adevărații diriguitori, sigur trebuie debarcați și lăsați în Cimitirul elefanților.
Circula în anii trecuți o istorioară care se potrivește ca mănușă pe atitudinea unor manageri de azi:’’Era înlocuit directorul unei întreprinderi cu un altul de încredere. La semnarea procesului-verbal, vechiul director îi spune celui nou:  🙂 
– O să-ți las și trei plicuri sigilate pe care le deschizi numai în situații extreme și, atenție, numai în ordinea lor: ’1, 2, 3’. ‚’’După plecarea directorului anterior, cel nou‚ s-a apucat foarte serios de treabă, dar necunoscând problemele, după câteva luni s-a împotmolit rău de tot’’. Atunci s-a gândit să deschidă primul plic și a citit zâmbind satisfăcut: ’’De data asta, dă vina pe mine!’’. Bineînțeles că a urmat o perioadă de batjocoră la adresa petrecutului director care, oricum, i-a mai atenuat necazurile. Treaba mergea în continuare prost și atunci s-a gândit să deschidă plin de speranță, al doilea plic. Deschizându-l cu solemnitate, a citit: ’’De data asta dă vina pe legi și superiori !’’. A urmat o perioadă în care‚ argumentele obiective’au înlăturat, pentru puțin timp, starea de încordare.
Vremea curgea; necunoașterea, lipsa de viziune, preocupările minore și personale agravau situația care se contura ca o mare explozie. Începuse să se gândească la cel de-al treilea plic ca la o minune. Într-o dimineață, când nici el nu părea ca ar mai suporta situația în fapt, deschise cel de-al treilea plic și citi: ’’Gata ! Fă și tu trei plicuri și apoi, valea !’’.
Dacă toate lepruștile  🙂  care s-au trezit în câte un post călduț și pufos din cauza incompetenței și a unei bunătăți impuse de a se ajunge, să-și dea demisia până nu își intră Parchetul în mână.
Dar eu mi-am făcut datoria întru tragerea semnalului de alarma. Cu asta. Dacă mă ascultați, voi avea un drum scurt spre Rai și pavat cu briliante.
Țineți-vă de concluzia mea ! Ar trebui ca toți să ajungem, dincolo și nu oricum…

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

In a Love World

"Where love rules, there is no will to power; and where power predominates, there love is lacking. The one is the shadow of the other." Carl Jung

Resentimente

Dacă nu ai suferit niciodată înseamnă că nu ești binecuvântat. (Edgar Allan Poe)

sandsoftime10

A peep into Megha's mind

Elena Marin Alexe

Eu sunt un om, sunt doar un om...

Almeno Tu

racconti e riflessioni

Empowered

Everyday

Victor Ilina

O încercare

entoyable

Waar fantasie, creativiteit en spelen bij elkaar komen!

Cititor necunoscut

citește ce vrei, când vrei, cum vrei

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

În Înaltul Cerului

Candelabrele cerului atârnate de bolta universului.

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kamus Istilah

Yang Pernah Mbuat Aku Bingung

FOTO E POEMA

meus poemas e pensamentos

The diary of a Blacksheep

#diary #love #life and other #twistedthings

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

fountain hues

the journey of a poetry

Gabriela Adelina

Know your limitations then defy them...

MIRUNA MARTINESCU

You are safe here!

Gândurile dintre pagini!

Cărțile educă spiritul!

Natasa Alina Culea - scriitoare

Blog de scriitor, recomandări literare, articole despre relații și despre viață, în general.

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

K

I am a cocktail mixed of Fire & Ice. I can be an angel & become a devil next moment, But trust me if you are good to me u will see my wings.

Wide Awake But Dreaming

Slip into my thoughts and do watch your step

Mystic Land

Let's mend the broken

Cărți Analogii Antologii

Blog Marius Andrei : cărți filme recenzii analogii antologii

Create Awesome

Life Awesome On YouTube

Unbound Boxes Limping Gods

The writer gives life to a story, the reader keeps it alive.

natycalinescu (NATY ELA)

Smile! Tomorrow will be better than today!

Flow Art Station

The New contemporary Art Magazine

VatiClanul Papal

Nu lua viata-n serios, oricum nu vei iesi viu din ea!

Viata unei mici mizerii.

"Je ne regrette rien."

vorbebune

visând cu ochii deschiși

mimbus07

Îmi place sa nu fiu înțeleasă, pentru că intr-un final fericit când apare adevărul, totul va fi apreciat. Asta mă va face să zâmbesc cu sufletul.

Grimalkin Poems

”Roșesc, mă îngrozesc și mă cutremur acum, când destăinuiesc hârtiei groaznica-mi cruzime.”

%d blogeri au apreciat asta: