Arhive pe etichete: cerul

*După Miezul Nopții…*



Mă dau după miezul nopții, fiindcă nu mi-am învățat încă bine rolul luminii şi al zgomotelor ca să pot ieși pe scenă stăpână măcar pe zâmbetul meu pierdută…disting clar unele siluete, mă însoțesc uneori încondeind pe ici-pe colo o frază, aducând o revelație, o uimire, un gest, o floare de măr sau cireș sau…îndoliate lalele galbene…cred că ar trebui să nu mă mai împiedic în trena stelelor şi să pot da următoarea replică măcar în zori, când mi-e cerul limpede după nelipsita cafea şi după incredibilele vise iluminând tăciunii din suflet…ei, da, nu e nevoie să mi se sufle începutul, nu auzi cum îmi desfăşor rolul cu fiecare înclinaţie, intonaţie, dicţie, revelaţie, mai mult tăcând…şi pe sărite?…uneori inspirație…eu scriu, ei dorm, ei scriu, eu nu dorm…eu când mai dorm? nedumerire că mă scriu în somn sau că mă dorm în epiloguri de zile spre răsărituri, în ore când se frânge cerul spre lumină…eu îmi scriu rolul sufletesc…sau poate iar încurc scenele, actele, rolurile, decorurile…cine mi-a scris scenariul, astăzi?…uneori mă împiedic în omenesc de parcă mi-ar fi nefiresc, alteori mă mișcă o gratificație de fantezie cu gust de real…mâine zic că e acum trei secole și uite-așa timpul este un cerc rotund…da, ce nu e clar? cum adică pleonasm? mai gândește-te un pic… imaginează-ţi că îi explici asta copilei ce ține în brațe o mingiuță, care este rotundă, așa cum e pământul pe care stă…ea are doar doi ani și câteva luni…într-o zi, te întreabă privind linia orizontului: „ce este acolo?”, „linia orizontului… ” – îi răspunzi cu naturelețe matură… „ce este linia orizontului?” – continuă nedumerită copila…„capătul pământului.”, încercând un răspuns care să îi dea pace…ea nu are pace și spune: „păi cum, capătul…nu mi-ai zis că pământul e rotund ca mingiuţa? nu vezi că mingiuţa nu are capăt? și dacă e rotund, noi cum nu cădem de pe el?”… nedumerire… nerăspunsuri…noapte…nesomn…copila continuă să întrebe şi să caute să înțeleagă ce este linia orizontului fără capăt de pământ… între timp, a înțeles de ce nu cad oamenii de pe el… fiindcă au căzut deja din paradis…ei scriu. Eu nu dorm… ei nu scriu… eu scriu…eu dorm…pe linia orizontului…

Anunțuri

*Unde…*


Unde cerul sărută marea
Pe valuri, din soare, născute,
Iar norul îşi pierde culoarea
În tainice umbre trecute,
Un strop de nisip e poveste
Desprinsă din file de carte,
Acolo, pe țărmuri, mai este
Năluca din visuri deșarte.
Unde vântul cheamă destine
Pe urme de pași paralele
Cu gându-nnodat în rutine,
În dansul bezmetic de iele,
Piciorul se-ngroapă-n speranțe,
Adie și-un zâmbet de seară,
Acolo, pierdută-n nuanțe,

*Dureri Ascunse 12*


A doua zi dimineață, Kai veni devreme la birou, să fie sigur că o să-i vadă pe copii înainte ca ei să plece la școală. Micuța cu părul despletit, se aruncă în brațele lui. Băiatul îi confiscă pălăria și, prefăcându-se că are o armă în mână, începu să-i împuște pe imaginarii răi din camera.
-Ți-am cumpărat un cadou, zise fata cu importanță. Mă duc să-l aduc. Era o cravată, o monstruozitate în ce privește culoarea și modelul. Kai o admiră cu sinceritate.
– Este o cravată foarte speciala, zise el grav.
– Chiar eu am ales-o, zise fata, cu privirea strălucind. Nu prea porți cravată, ca tati, așa că m-am gândit să-ți cumpăr una. Am, vrut să aleg una frumoasă pentru tine, multicoloră. Îți plac culorile, nu-i așa?
– Sigur. Mai cu seamă portocaliu și roz. Făcu cu ochiul către Nina. Mâine am s-o pun și, când vii de la școală, să-mi spui cum îmi stă. O sărută pe obraz. Mulțumesc.
Așa cum promisese, a doua zi își puse cravata de la fată. Copii cu tatăl lor plecaseră deja. Nina era singură.
Menținu insinuat, o clipă de tăcere, și îl privi lung, cu atenție. Kai o privi și el în același mod.
– Nici n-am cuvinte, zise ea în final.
– Este o cravată foarte speciala, spuse el zâmbind. Nu oricine primește cadou o astfel de cravată.
– Înțeleg. Sper că o porți numai la ocazii deosebite.
– Cu siguranță. Foarte deosebite – de exemplu când iau masa în oraș cu tine. Ce zici de sâmbătă seara?
Nina ezită.
– Dar am ieșit împreună cu numai doua zile în urmă.
– Cine ține socoteală? Îmi place cu tine și aș vrea să te cunosc mai bine. O privi fix, încercând s-o convingă.
Nina cedă.
– Bine, de acord.
Kai zâmbi triumfător.
– Bun ! Arată spre ușa care dădea în birou. Voi fi acolo toată ziua. Lucrez la raportul despre Nigeria. E mult de lucru și…
– …și nu vrei să fii deranjat.
Zâmbi.
– Te înșeli. Îmi plac întreruperile. Vino să bem o cafea. Nina nu vedea nimic rău în asta, așa că pregăti cafeaua. Au stat de vorbă despre munca lui și a ei, despre copii. În cele din urma, Nina pleacă simțindu-se vinovată că-i răpise o mare parte din timp.
Cina de sâmbătă seara a fost la fel – au stat de vorbă și au râs, dar altceva plutea parcă în aer, un soi de așteptare a ceva inevitabil. După cină au mers la un club de noapte unde cânta jazz o trupa care improviza.
– Deci nu numai genul country îți place? Întreabă Nina.
Kai dădu din cap dezaprobator, zâmbind.
– Alcătuiești încă stereotipul, micuța Nina? Vei avea câteva surprize.zâmbi,
– Îmi plac surprizele.
Zâmbetul lui se accentua.
– Bun. Am o grămadă pentru tine. Făcu o pauză, privind-o. La tine sau la mine ?
– Nina îl privi un timp fără să spună nimic.
– Nu renunți ușor, nu-i așa? Întreabă ea.
Kai zâmbi.
– Arăt eu ca unul care spune ,, Dacă nu reușești din prima încercare, renunți’’ ?
Nina dădu ușor din cap.
– Nu. Întotdeauna obții ce vrei?
Ochii lui zâmbeau.
– Întotdeauna, zise el încet. Suna ca o promisiune, iar în mintea ei se aprinse un beculeț de avertizare.
Kai o duse acasă, fără vreo altă încercare de a o convinge. Intrară în casă iar el îi cuprinse fața în palmele lui. Se uită adânc în ochii ei. Brusc, pe Nina o cuprinse o senzație de imponderabilitate – ca și cum ar fi plutit… ca și cum s-ar fi scufundat în albastrul strălucitor al ochilor lui care-i aminteau de cerul fără sfârșit și de lacurile adânci și liniștite.
– Îmi placi Nina, zise el ușor. Îmi placi foarte mult.
– Și tu îmi placi, șopti ea. Și era adevărat. Simțea nevoia s-o spună. Închise ochii, iar el o săruta. Nina știu atunci că toată după- amiaza așteptase clipa asta. O săruta blând și delicat, dar mult prea scurt. Atât nerăbdarea ei cât și reținerea lui o surprinseră. Dar cu sigurantă că nu avea de gând să renunțe la campania lui de seducție. Într-un fel sau altul, avea să continue.
O privea scurt amuzant. După un scurt moment de tăcere, Kai zâmbi și-i spuse încet:
– Nu sunt un lup înfometat. Îi atinse obrazul ușor. Noapte bună, Nina.
Pe când urmarea farurile mașinii dispărând în întuneric, Nina se întreba ce anume voise să spună.

*Mi-e Cam Tarziu….*


Mi-e cam tarziu….
si as vrea …
o ploaie de cuvinte
sa se astearna peste mine
in picaturi …
sa ma iubeasca…
ca nu mi-e bine
azi
cand cerul a uitat sa mai lumineze
inima…
bataile nordului stau
sa astepte…
configuraţia astral
a sufletului
in ecouri
de iubire…!

*Tacerea…*


Tacerea este mai senina ca cerul. Te face sa te intorci spre tine, sa descoperi o parte a sufletului necercetata incă. Sa cauti cararea spre lumina lui. Este mai adanca decat marea. Te face sa te avanti spre nemarginit, sa nu mai ai nici o opreliste, sa speri… la ziua de maine. Este mai salbatica decat dorul, pentru ca ia cu ea o parte din visele noastre pe care poate nu avem curajul de a le recunoaste nici macar fata de noi insine. Este mai dulce decat vorbele de iubire pentru ca iubirea spusa pierde o parte din armonie, pe cand tacerea lasa imaginatia sa doboare orice obstacol.
De multe ori tacerea este mai stridenta decat vorbele celor de langa noi atunci cand sufletele pereche se intalnesc ca si cum s-ar cunoaste de la inceputul lumii, iar cuvintele nu fac decat sa incalce armonia ingemanarii lor. Iubeste in tacere si taci iubind…

*Iubire Fara Adresa*


*Nicicand Nu Voi Fi A Ta Si Totusi A Ta Sunt Dintotdeauna…2009 09 7!*


Vrei sa vezi o floare, s-o atingi, s-o alinti…atunci ar trebui sa ma vezi…Vrei sa imbratisezi cerul, atunci nu ezita sa ma cuprinzi in bratele tale caci eu sunt bolta senina… Vrei sa gusti esenta zborului, atunci vino catre mine fara teama fiindca eu sunt mai mult decat aripa universului, sunt zborul ca materialitate… Si daca ti-e pofta de fructe proaspete si parfumate intinde mainile tale si ramurile mele vor apleca spre tine tot rodul desavarsirii florilor… Iar daca trupul tau iti mai cere si misterele adancurilor albastre, atunci arunca-te plin de incredere in mine caci voi fi pentru tine ocean de nesfarsita iubire si fericire in care nu poposesc nicicand epave de sentimente si nimeni nu-ti va fura libertatea si nemurirea…Vrei ca spatiul sa fie un suras in palma ta dreapta, ti-l voi darui fara sa te temi c-ai putea sa te prabusesti asemeni lui Dionis pentru ca eu sunt insusi universul metamorfozat din prea mult sentiment… 20 12 2013 a fi sau a nu fi, Eu sunt…

Sau vrei ca pasii tai sa nasca si cantece in durata lumii…atunci asculta-ti mersul si vei intelege ca eu sunt muzica divina a sferelor, ca eu sunt glasul care cheama, ca eu sunt sunetul care binecuvanteaza…Ori vrei ca existenta sa-ti fie numai dans…trebuie doar sa te lasi purtat de ritmul ingeresc al daruirii mele si vei afla cum din mine se nasc miscarile astrelor intr-o armonie atat de cuminte…Vrei sa nu uiti ce-nseamna jocul…Ascunde-te si lasa-ma sa te caut prin suflet, printre adieri de iubire, printre clipe de extaz divin, printre leucocite si hematii, prin parfumuri de iarba abia cosita, prin fosnet de arbori, prin caderi de fulgi de nea…si te voi gasi oriunde…doar eu sunt toate astea…dar tu nu ma vei gasi nicaieri pentru ca sunt culorile din tabloul universal, sunt pensula si pictorul, sunt panza si rama, sunt desenele in relief sau chiar numai liniile lor, sunt fiecare clipa a celorlati muritori, sunt ei si nu sunt nimic… Avandu-i pe ei, ma vei avea pe mine, iubindu-i pe ei, ma vei iubi pe mine… Ma vei gasi si ma vei pierde in fiecare clipa pentru a ma regasi iarasi…Nicicand nu voi fi a ta si totusi a ta sunt dintotdeauna…

fountain hues

the journey of a poetry

Gabriela Adelina

Know your limitations then defy them...

MIRUNA MARTINESCU

You are safe here!

simplitateinprezent

Iubirea este o prietenie configurata pe muzica...

Gândurile dintre pagini!

Cărțile educă spiritul!

Un bosco nella mente

Sogna sempre in grande

ialina scrie

De acum voi scrie si pe noul site http://zenblog.eu/

Esteticaprofecional

TU IMPORTANTE : PONTE GUAPA

by Natasa Alina Culea

Blog de scriitor

11iunie.ro

Democrația sună bine!

Charlie's poems

Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii.

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Kashyap

Yet another broke human being who is out of everyone's league.

Cabinet individual de psihologie Badale Florin Sebastian

locul in care poti sa citesti si poti sa te exprimi si tu

MaBeautility

Passie voor beauty, bloggen, lifestyle, dans en make-up

Wide Awake But Dreaming

Slip into my thoughts and do watch your step

Mystic Land

Let's mend the broken

Cărți Analogii Antologii

Blog Marius Andrei : cărți filme recenzii analogii antologii

YA BAKİ ENTEL BAKİ

"İlahi Ente Maksudi ve Rızake Matlubi"

Create Awesome

Life Awesome On YouTube

Unbound Boxes Limping Gods

The writer gives life to a story, the reader keeps it alive.

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

natycalinescu (NATY ELA)

Smile! Tomorrow will be better than today!

SKYLINE REPORTS

comedy magazine

scopicimpulse.wordpress.com/

The contemporary Art Magazine

VatiClanul Papal

Nu lua viata-n serios, oricum nu vei iesi viu din ea!

Viata unei mici mizerii.

"Je ne regrette rien."

dan moldovan

blog de poze

Aici. Mereu.

All about life..

vorbebune

visând cu ochii deschiși

Caos Literario

Comprendiendo el verdadero significado de la literatura.

mimbus07

Îmi place sa nu fiu înțeleasă, pentru că intr-un final fericit când apare adevărul, totul va fi apreciat. Asta mă va face să zâmbesc cu sufletul.

OpinioniWeb-XYZ

Oltre il bar dello sport: opinioni consapevoli per districarci nel marasma delle mezze verità quotidiane!

paperlanternsinpapertown

Heart only speaks when mind shut down...😊😊😊💘💘

bkumarauthor

bkumar is author for you

Grimalkin Poems

”Roșesc, mă îngrozesc și mă cutremur acum, când destăinuiesc hârtiei groaznica-mi cruzime.”

A Better Man

Make a Start

%d blogeri au apreciat asta: