Gerul Cu Dinți De Oțel 🌨


Se tânguie un vânt în blestem
Cântă iarna a ei melodie
Marea îngheață la țărm
Pianul zăpezii-n câmpie.
Pe chipul iernii, masca fericirii
Primăverii promițând înflorirea
Se leagănă pe ramuri iubirea
Se îmbracă în ger nemurirea.
În gheață se îmbracă și norii,
În dealuri în alb îmbrăcate,
Pe Dunărea înghețată vin zorii
Felinarele în nopți înghețate.
Caii albi tropotesc din copite
Când fumul se ridică spre zări,
Stau cerbii prin nopți poleite
Cu gânduri mă duc în uitări.
Gerul mușcă cu dinți de oțel
Stau stele din ceruri să cadă
O noapte îngheață de ger,
Câinii mai latră-n ogradă.

  DE DOR… 🌨💕  

În Gerul Năprasnic E Dorul De Soare 🌞


În gheață mi-e prinsă iubirea-n fiori
Gerul mă leagă cu lanțuri de tine
Îmi cerne iubirea parfumul din flori
Scriu poezia prin ger cu suspine.
Departe vara cu flori de tei parfumate
În zăpadă lucește argintul din Lună,
Când norii privesc la cer mai departe
Un vis înzăpezit în nopți prin furtună.
Gerul iernii poate e doar un lucru banal
Ce-mi afundă speranța-n cristale rebele
Zarea-i prinsă într-un tablou hibernal
Când gerul îngheață lumina din stele.
Străvezie zare, ger cu dinți de oțel
Ochii lumii umeziți de gerul cel mare
Sunt lacrimi sculptate afară prin ger
În gerul năprasnic, e dorul de Soare.

În Gânduri Plec… ✍️


În gânduri ploaia varsă,
Nori negri se ivesc,
Îngheț, în miez de iarnă,
Când gânduri răscolesc…
În gânduri plec departe,
Prin ceruri vreau să fiu,
Citesc pagini din carte,
Și poezie scriu.
Din boabe, ca de rouă,
Cununi îți împletesc,
Și-n inima mea plouă,
O, iarnă iar iubesc!
Când unul lângă altul,
Stau gândurile-aproape,
Pe frunte-ți curge gândul,
Ca un șuvoi de ape.

De Ce ✍️ ?


De ce ai vrut să mă rănești?
Ce suflet ai? Ce urmărești?
Când inima-mi habar n-avea
De existența ta?
În care viață ți-am greșit,
Ce rest mai trebuie plătit,
Ce bucurie vei păstra
Din suferința mea?
Acum, când știi că m-ai rănit,
Că m-ai mințit, m-ai umilit
Te bucură?Te simți bărbat?
Ești fericit?
Să mă iubești nu ți-am cerut
Oricât de tare aș fi vrut,
Cu nici o vorbă n-am trișat!
Orice cuvânt ce ți l-am spus
A fost adevarat!
Luați din inimă cât vreți
Că nu mai are nici un preț!
Cată otrav-ați pus în ea
Să bată tot n-ar mai putea!
Ați chinuit-o fără rost!
E vina mea…
De ce ai dat o palmă-n plus
Când sufletu-mi era răpus?
Tributul ce plătisem vieții
Era de-ajuns…

Ceva Ca Rugăciunea 🙏


Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.

Nu știu ce am,
Că nu ajung nicăieri,
Când merg.

Nu știu ce am,
Că stând pe loc
Sunt, hăt, departe.

Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?

De nu știu ce am
Că exist,
Nu știu ce am
Că nu mai am nimic,
Decât pe tine.

Marin Sorescu

A Mai Trecut… 🙂


A mai trecut o zi
Din timpul ce apune
A noastre tinereți
Spre triste bătrâneți.
A mai trecut un an
Cu bune și cu rele
Dar important e cum
Călcăm pe noul drum.
A mai căzut o stea
Ce-mi fuse călăuză
În totul și în toate
Povețele ei mute.
A mai trecut un om
Prin visul crud al vieții
Gândind amar acum
Cum tot se face scrum.

Mi-e Dor De… Acasă ✍️


Vreau să-mi adun bucățile de suflet
Ce mi le-am risipit printre străini
Și trandafirii ce, lăsați să moară,
Au fost, de oamenii haini,
Să mă întorc Acasă în Lumină,
În Universu-n care-am fost creat,
Fără regret, pe veci, a-mi pierde urma
De pe Pământu-acesta blestemat.
Uitat demult a fost, aici, cu totul,
Al sufletului tainic zbor,
Mi-e dor de-ntoarcerea în stele,
Mi-e dor de simfonia lor
Iar lutul ce-a-mbrăcat suflarea
Care mă strânge tot mai mult
Și-a-nchis în el a” mele aripi,
În veci să se întoarcă-n lut!
Eliberat din pumnul morții,
Un spirit liber vreau să fiu,
Copilul Soarelui și-al Lunii
În Universul veșnic viu,
Să nu mă mai întorc vreodată
În închisoarea vreunui trup
Iar lanțul vieților deșarte,
Ce-mi frânge aripa, să-l rup.

… În Lumea De Vis🤔 … Un Vis Real… ❓


În curând sărbătorile sosesc… se aude în apropiata depărtare clinchetul de zurgălăi: „iată vin colindători, florile-s dalbe, noaptea pe la cântători… colinde, colinde”… mă plimb, frigul de afară e tot ce mă încălzește… privesc vitrinele magazinelor pline cu citrice, cu brânzeturi fine, prăjituri cu aromă de scorțișoară te îmbie iar aroma de cafea proaspătă e singura care mă poate trezi la realitate în lumea de vis de care sunt înconjurat… pe străzi, pe ascunse alei, se aud din ce în ce mai apăsat pași îngemănați, zâmbete la braț ce chicotesc… se aude zumzetul mașinilor și clinchetul brăduțului împodobit în decorul mirific din centrul orașului… ninsoarea se lasă așteptată, dar cine mă împiedică să nu îmi imaginez că sunt înconjurat de o mare albă, că fulgii albi dansează în jurul meu, că pufoșii ăștia mici sunt atât de jucăuși?… mi se lipesc de buze… eu îi sărut… ei se topesc de bucurie… e primul lor sărut… mi se lipesc de nas… câtă prospețime… îi inspir… mi se lipesc de pleoape, alunecând încet, lin precum săniuțele pe derdeluș… eu lăcrimez… mă plimb… au trecut orele, nici nu știu când, am uitat noțiunea timpului… mă confund cu tristețea ce mă strânge atât de tare de mână… îmi îndes mâinile în buzunarele gecii de stofă groasă în nuanțe de toamnă trecută și merg, însoțit de gândurile mele colorate… nu le-aș da, nu le-aș vinde pentru nimic în lume, ele îmi aparțin, sunt singurul sprijin, îmi sunt amintiri și vise… mai ales vise!…
… eu și ele dansăm pe marginea clipelor de iubire pe care le-am trăit… țipăm în sunete surde, vibrăm sublim în ritmul pașilor, în umbra lor… vibrăm ca în prima noapte de dragoste trăită în cei doi ochi albaștri… recităm poezii înălțându-ne iubirea dincolo de cer, lăcrimăm în versuri de iubire…
… au trecut atâtea zile și nopți, atâtea veșnicii, au trecut atâtea clipe, dar mă simt prins încă în tine… nu mă pot desprinde, încă mă clatin, încă îmi sunt amorțite simțurile, îți simt gura ce mă cutremură, mă zgudui, te simt, mă îndulcesc în adâncimea privirii tale ce-mi face corpul să vibreze… pulsul accelerat mă deconectează, devin absent cu ochii deschiși… viața mi se oprește… este atât de miraculos să mori renăscând, să uiți cine ești, dacă mai exiști cu adevărat… e fascinant când toată căldura gurii tale îmi topește suspinele, dincolo de hotarul viselor, dincolo de liniștea neliniștii în care mă zbat, dincolo de neînțelesul firii mele… fiindcă simt că nu-mi mai aparțin, eu doar în ochii tăi mă regăsesc, mă simt complet, învelit în frunzele dorului ce-și schimbă des culoarea deși textura e mereu aceeași, precum a catifelei transparente, prin care te văd, ți-aud, îți simt bătăile inimii, dincolo de șoaptele buzelor ce îmi mângâie spatele… dincolo de sărutul buzelor ce îmi arcuiește realitatea viselor în care mă săruți căutându-mi privirea arsă de dor și dorință… dincolo de mine ești tu, prințesă!… mă îndrept spre casă, casa visurilor… mă simt ușor, plutesc, sufletul îmi visează, dar nu mi-e frică… am curaj… mă lupt cu mine însumi, cu gândurile ce ar vrea uneori să renunțe la vise… dar lupt, nu vreau să renunț la viața mea cu ochi albaștri… îi aparțin… ea este tot… tot ce contează… îmi este gând, speranță, vis și început de drum… iubirea mea îmi e curaj și adevăr, blândețe, puterea ei e singura ce mă menține în viață!…
… pășesc încet și apăsat prin întuneric, îmbrățișând doar luna ce mă urmărește… deodată în fața mea apare o potecă luminată de mii de fluturi (licurici albaștri)… mă iau de mână și-mi zâmbesc… privirea lor mă îmbie… ne facem semn din priviri… alergăm uitându-ne mereu în urma noastră… ei m-au purtat fără să știu până în fața unei case, și atunci când m-am oprit ei dispăruseră!…
… în căsuța ce semăna cu cea din visul meu totul mirosea a curat, cămăruțele erau aerisite, așternuturile albe ca de nea aveau miros de levănțică… în aer plutea aromă de cetină învăluită în șoapte de povești… simțeam spiritul sărbătorilor atât de aproape!… în căsuță simțeam frigul din ce în ce mai persistent, așa că m-am îndreptat către sobă şi am pus o mână de vreascuri uscate și parfumate… focul se ridica încet, încet… vreascurile strălucitoare scrâșneau iar focul trosnea încetișor, în sunetul de seară… acum în casă era cald… în aer plutea miros de cozonaci și bunătățuri luminate în pâlpâitul lumânărilor roșii ce ardeau pe șemineu… m-am așezat pe cerga albă din fața căminului, în liniștea nopții, în dansul umbrelor roșiatice ce se jucau pe corpul meu, în parfumul lemnului de brad, de portocal de scorțișoară și lămâi…
… între atâtea miresme mi-am lăsat trupul să alunece în moliciunea patului ce îmbia la dragoste, la vise nerostite și la gânduri ascunse așternute în lacrimi de iubire…
… mi-am așternut obrazul, am încleștat în suferință pumnii, am lăcrimat cerând îndurare îngerilor să mă înalț la cer, să mă poarte, să mă ridice la cer în ninsoarea viselor și să mă înghețe în gerul durerii de dor… dorul meu rătăcește, dorul de iubirea mea aude… păstrează încă ritmul bătăilor inimii ei, îi simte încă albastrul zărilor, îi simte încă iubirea dezlănțuită… dorul meu ar vrea să fie pasăre în zbor, plutind lin și așezându-se din zbor pe catargul inimii ei… ahh, atâtea gânduri, atâtea întrebări, vise… m-au obosit, mă poartă spre un viitor la care doar să visez îmi pot permite… am obosit… mi-e somn!… adorm cu lacrimi pe obraji… adorm cu dorul meu de iubire în gând…
… întunericul îl simțeam încet, risipindu-se… am deschis ochii și am văzut-o pe ea, iubirea mea!… se apropia cu pași înceți, obosită poate și ea de-atâta așteptare și mă privi cu ochii mari albaștri în ochii mei uimiți … nu știam dacă e real sau vis, dar oare mai conta?!… era aici cu mine, simțeam că nu mai pot respira, că pereții mă strâng, îi simțeam răsuflarea apropiindu-se încet, căldura sa mă săruta pe gât, am închis ochii… tremuram, mâinile ei au început să se plimbe pe tot corpul, amețisem… respiram din ce mai sacadat… ea respira din ce în ce mai fierbinte, mă săruta pe gât, pe buze, pe spatele ce mi se arcuise, cuprins de plăcere… îmi venea să plâng de atâta dragoste ce i-o purtam… o dorisem… o doream atât de mult că mă treceau fiori… eram atât de fericit că mă simțise!… mă strângea în brațe de parcă aș fi vrut să fug… da, aș fugi și m-aș ascunde în dragostea ei, pentru totdeauna!… am deschis ochii și am privit… era real, era în fața mea, așa cum o știam, privindu-mă cu seninătatea ochilor săi mari,albaștri… am oftat și am atins-o ușor cu degetele… am început să o mângâi încet, lipindu-mă de trupul ei fierbinte și totuși calm… ne-am atins în săruturi, pe același traseu desenat de palmele fierbinți… am sărutat-o… cât îmi plăcea să o sărut… aș fi putut să dispar și să mă pierd în timp, aș fi putut să mor… și aș fi simțit că am trăit destul… și eu am plâns între cearșafuri albastre… și ne-am luat în brațe, eu lângă pieptul ei, ea răvășindu-mi buzele, jucându-se cu ele… și-am adormit… și am visat sau nu?!… nici nu mai știu… dar acum, iubire îmi e teamă să mă trezesc din vis… tu ce zici, iubirea mea, să visez, sau îmi vei fi cândva un vis aievea… ?  🤔😉

Nu Mă Izola De Tine 😉


Dacă dragostea,e boală,
Nu mă izola… de tine,
Infectează-mă cu ea,
Și atinge-mă, prin suflet,
Cu-a ta boală…. dragostea.

Spune-mi doar, că va fi bine,
Pentru inimioara mea,
Fii tu astăzi….antidotul,
Două săptămâni, din viață
Și mai mult, de s-ar putea.

În tot răul,e și-un bine,
Avem timp și pentru noi,
Cu,COVID… fără COVID,
Izolați…dar cu iubire,
Hai să stăm…. și noi un pic.

Virusează- mă de tine,
Cu săruturi peste tot,
Dacă o fi, să-mi ardă fruntea,
Doar iubirea ta curată…
Vă fi chiar… un antidot.

Te iubesc… și nu mi-e frică,
Mă iubești, și-o știu prea bine,
Nici,”Corona”…sau vreo boală,
Sau orice… altcineva,
Nu va ști, să izoleze,
Ce avem unul, pentru altul…
Și anume… dragostea.

Viața Însăși 🌼


Să privim frumusețea vieții. Să o vedem peste tot, dar mai ales în locurile în care trebuie să pătrundă Lumina din sufletului nostru. Numai așa vom simți bucuria realizării celei mai durabile frumuseți de pe Pământ. Este viața însăși.

Valoarea Unei Clipe… ❤️


 

” Oamenii pe care nu îi poți ține de mână, îi porți în suflet.”
“Fiecare om are în suflet răni. Unii le ascund prin zâmbete,
alții prin lacrimi.”
“Niciodată nu vei ști când un simplu moment și câteva cuvinte sincere pot avea impact asupra vieții.”
“Defectul omului este că nu știe valoarea unei clipe. Își dă seama de valoarea ei când devine AMINTIRE.”
“Cel mai frumos cadou este ATENȚIA, iar cea mai grea pedeapsă este UITAREA.”

Să Fi Fost Vis? 🤔


 

Să fi fost vis?

De ce e azi și n-a fost ieri
Când erau numai primăveri,
De ce acum și nu atunci,
Când zilele erau prelungi,
Frumoase-n timpul lunii mai,
Ca în grădinile din Rai…
Unde erai?

Târziu în vară ne-am zărit,
Tot pe aici ne-am întâlnit;
Te căutam încă de-atunci…
Tu… cu privirile-ți adânci
Cătai în ochii-mi; curios,
Fără să știi cât de frumos
Zâmbeai duios…

Oare mă vindec eu vreodată
De ceea ce se chiamă TU
Je suis malad ca niciodată
Parce que c’est de plus en plus
Și mult mai greu ca niciodată.
Voi mai avea eu vreun atu?
Sau poate nu…

Un lucru știu că îmi doresc,
Frumosul dar dumnezeiesc,
Cum n-am crezut că s-ar putea
Să își dorească cineva,
Atât de mult și de curat,
Și nici nu cred că s-a-ntâmplat
Cuiva… sau poate da?

Mesaje Interminabile ✍️


Nu vreau sa fac educație nimănui! Pentru unii este în zadar, pentru alții, prea târziu! Îți mulțumesc pentru sfaturi, mesaje interminabile, bune și rele, ( este doar gândirea și părerea ta, te înțeleg)!. Văd însă că, în toată nemulțumirea ta față de persoana mea, mă iubești…atâta timp cât îmi urmărești pagina facebook, blogurile și te interesează viața mea!
Îți mulțumesc și îți doresc să ai liniște în suflet și în casă! Trăim vremuri grele, oamenii sunt depărtați de Dumnezeu și știrile din mediul online sunt atât de dure și pline de violență! Nu-l lăsa pe Dumnezeu căci fără el E PUSTIU…FĂRĂ EL E ÎNTUNERIC!
P.S
Comentariile tale răutăcioase nu mă ating pentru că eu am învățat să-mi pun un scut în jurul sufletului meu. Viața m-a încercat cu multe iar oamenii care contează realmente pentru mine mă iubesc oricum aș fi! Întreb? Când lovești un om cu o vorbă urâtă, cu răutate te simți mai fericită, mai puternică? Eu, nu ! Îmi cer întotdeauna iertare ca sa pot pune capul liniștită pe pernă seara!
Îți mulțumesc pentru vizite, comentarii, mesaje…, și ca de fiecare dată, mă înclin în fața ta! 🍀

Vremuri De Mult Trecute ✍️


Era foarte frumos, oamenii erau buni unii cu alții.
Totul era natural, nu se juca ” teatru”ieftin ca acum .
Nu mă refer la tagma artistică, ei sunt adevărați actori.
Ma refer la unii oameni din România, sunt de o falsitate nemaiîntâlnită în țară noastră

Relație Serioasă… 👍


Dacă avem de gând să trăim o relație serioasă cu cineva, să ne asigurăm că acelei persoane îi putem spune tot ce este în interiorul nostru, dacă suntem speriați, dacă ceva nu ne place, dacă ne face să ne simțim inconfortabil. Să ne asigurăm că într-adevăr acel cineva ne va săruta fruntea și ne va spune că orice s-ar întâmpla vom rezolva împreună indiferent cât de mare este problema… 🤗

allenrizzi

Sempre in Movimento! Published Every Monday and Friday at 12 PM EST

Alisen Dopf

Adventurer. Confidence Builder.

Corabia cu gânduri a Marinei Costa - Marina Costa s shipload of thoughts

Literature, music and other passions in Romanian or English

The Last Chapter

Life past, present, thoughts about the future, and ever changing world

So many books so little time

Omul este atat cat intelege.

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC - Articolele sunt pamflete și trebuie tratate ca atare |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

Kingston S. Lim

Pursuing The Global MBA: A Personal Documentation On What Makes The Good Life.

poze "DECÂT"

fotografii cum au cazut

Triangle Writes...

Poetry/Poems, Photography, Travels, Musings, Quotes, Challenges, Awards, Reblogs, Uncategorized

Film Serial

I love to entertain you!

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Onda Lucana

che la pecora sia sempre con Voi!!

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Vasile Cucu - Blog

Din dragoste de viaţă îmi cresc aripi! Blog Cucu Vasile

Jayne.press

A place where you can be human.

FOXTURBO

#Pra fazer bons negócios # homens #mulher de 18a60 que mora no Brasil,#Portugal,#Angola #Argentina

povești cu miez

.. în fel și chip ..

Secretele vieții

'' Când vei ajunge să iubești viața, vei vedea frumusețea în toate lucrurile posibile,,

Invisibly Me

Live A Visible Life Whatever Your Health

Relationship Insights by Yernasia Quorelios

Concerning All Types Of Relationships

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Marchandise

Sa fii mereu in pas cu viitorul

Bonjour From Brittany

Celebrating what makes Brittany unique

Abisuri

In cautarea adevarului interior

Mana Zilnica

Mana Zilnica

puiuldeom

crestem impreuna, fericiti!

Prea târziu te-am iubit...

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Pure Glory

The heavens are telling the glory of God; and the firmament proclaims His handiwork. Psalms 19:1

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

Prin Lumea Lui Petilea

♥ & ♥ Distanța desparte corpurile, dar unește sufletele ♥ & ♥

Albigensia Press

The Author Home of Marcus Johnston

L'arte nell'Anima

Esprimo le mie emozioni attraverso le immagini e le parole; L'inizio di un nuovo tempo.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Hands on Bowie & Jimi

You know, it's cool for cats.

Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

marcellocomitini

il disinganno prima dell'illusione

%d blogeri au apreciat: