Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿Prozăº♪☀♫°✿

*Puteri Ascunse 14*


Urmă o pauză scurtă care adaugă parcă mai multă importanță cuvintelor ei.
– Mulțumesc, Nina, zise Kai ușor. Zâmbetul din ochii lu îi străbătu tot corpul, tulburând-o. Kai se ridică ți s apropie de e. Nina nu mai putea face nimic pentru a evita pasul următor. Se simțea vrăjită de ochii lui, atât de strălucitori în contrast cu tenul bronzat.
– Tremuri, zise el încet.
– Oboseala, murmură ea. Munca mea strălucită îmi cere energie.
– Bineînțeles, zise el, ca și când ar fi luat-o în serios. Îi privi buzele. Și aș vrea să-ți mulțumesc cum se cuvine.
Inima ei bătea puternic. Nina îi privi fața apropiindu-se de a ei, îi simți apoi buzele atingându-le pe ale ei ți un fior îi străbătu tot corpul. Era conștientă că nu putea rămâne indiferentă. Nu cu un bărbat de genul lui Kai. Farmecul lui avea un efect inevitabil. Era ca un vin cald. O ținea în brațe, sărutând-o tandru, provocând-o. Apoi o strânse mai tare și o sărută apăsat. Nina nu mai simțea nici urmă de reținere – nu putea altfel, nu voia să se opună. Pentru câteva momente plutiră într-o lume de o încântare senzuală, într-un loc plin de minunată și dulce pasiune. Îl strânse și ea în brațe și-l sărută din toată inima, pentru că i se parea firesc și era singurul mod în care putea reacționa.
Nina se simțea amețită și în același tmp stânjenită de propria ei incapacitate de a-l respinge.
– Nu este nici timpul ți nici locul potrivit pentru o aventură, zise el încet, cu vocea răgușită de emoție. Zâmbea, dar în privire i se zărea o umbră ciudată, neobișnuită.
– N-am vrut să sune ca o invitație, zise ea în șoaptă. Vorbeam despre prietenie.
Zâmbetul lui se accentuă.
– Nu cunosc un început mai promițător.
– Cred că ar fi mai bine să te las să continui lucrul, zise Nina ezitând și îndreptându-se către ușă.
O deschise ți ieși.
Se duse în camera ei aproape alergând. Lupul, gândi ea, este pe urmele mele. Se așează pe pat, oftă, apoi râse ușor. Nici măcar nu putea fi furioasă pe el. Era omul cel mai drăguț pe care-l întâlnise vreodată. Și cel mai chipeș, cel mai atrăgător, cel mai încântător.
N-am nici o șansă, gândi ea cu resemnare, dar gândul acesta n-o alarma deloc. Era ceva rău în a avea o aventură cu Kai ? Să intre în joc cu el ? „Iubește-le și lasă-le” era jocul lui, conform spuselor doamnei menajere, și era un joc pentru doi.
Două nopți mai târziu, fratele o trezi dintr-un coșmar. Plângea, se încolăcise sub pătură, cu respirația întretăiată. Nu-și amintea ce visase. Simțea numai o durere profundă. Întotdeana aceeași durere care o urmărea zi și noapte. Mult mai puternică noaptea în somn, când nu o putea controla.Fratele stătea pe marginea patului, privind-o îngrijorat.
– Spune-mi Nina, despre ce este vorba?
Ea dădu din cap, amețită.
– Nu-mi amintec nimic – nu-i un vis, doar sentimentul că… Vocea îi tremură.
– Ce sentiment ? întreabă el.
– Că sunt singură. Vocea îi era slabă. Sentimentul că nimic altceva nu mai există, nimeni, iar eu sunt… sunt…
Lacrimile îi curgeau. Își încleștă pumnii, dr nu putea opri hohotele care o copleșeau din nou, chinuindu-i trupul. Mircea o luă în brațe, mângâindu-i părul ca unui copil,
– Nina, zise el, ce s-a întâmplat între tine și Relu ?
– Nu-i vorba despre Relu. Eu sunt cea care a rupt logodna. Relu și eu… nu ne potriveam. Nu l-am iubit niciodată cu adevărat.
Mircea nu spuse nimic. O credea oare ? Nina trase adânc aer în piept.
– Îmi pare rău că te-am trezit. Acum mă simt bine. Mircea o privea lung, cu atenție.
– Nina, nu ești singură, nu uita, zise el încet. Ai o familie și te iubim cu toții.
– Știu. Îi luă mâna într-a ei. Mulțumesc. Vocea îi tremura. Și eu te iubesc.
– Când vrei să vorbești despre asta, sunt aici, te ascult. Pentru asta sunt frații mai mari, nu uita.

* Dureri Ascunse 13 *


Să începi o nouă viață. Era cap de listă în programul ei, care suna astfel Ș Să cumperi haine noi.
Să-ți cauți o slujbă.
Să-ți găsești un bărbat? Nu. Nu era încă pregătită pentru o relație serioasă și de durată. Mai întâi, trebuia să-și cunoască propriile sentimente în legătură cu ea însăși, cu identitatea ei ca femeie. Probabil haine noi,că avea nevoie de mult timp să se obișnuiască cu cea care era acum. Înainte se accepta așa cum era, fără acel sentiment de nemulțumire care o copleșea acum ori de câte ori se gândea. Trebuia să se regăsească pe sine înainte de a se oferi vreunui bărbat.
Trebuia să-și găsească ceva de lucru, să încerce să-și facă o carieră.
– Nu te grăbi îi spune fratele ei, când ea îi ceruse sfatul. Așteaptă slujba pe care o dorești cu adevărat. Nu e nici o grabă. Ne face plăcere să fii aici cu noi. Mai ales copiilor. Privirea și vorbele lui o mișcaseră. Fratele nu era vorbareț din fire, nu-și exprima sentimentele cu ușurință.
Nina se împrietenise cu menajera fratelui, o femeie scundă și plinuță, în jurul vârstei de cinzeci de ani. Era prietenoasă, vorbăreață, iar copiii o iubeau. Venea dimineață la ora zece, pregătea cafeaua, apoi se apuca repede de treabă. Umplea mașina de spălat rufe, o golea pe cea de spălat vase. Punea aspiratorul ori de câte ori rea nevoie și făcea o dată pe săptămână piața. Când se întorceau copiii de la școală, la ora unu, ea era gata cu toate. Pregătea o gustare pentru ei și, în timp ce asculta povestirile de la școală, bea și ea o cafea. În jurul orei cinci fratele venea acasă, cina era gata, iar menajera pleca. Era perfect. Nina știa ca fratele ei fusese norocos să găsească pentru copii o persoană caldă și grijulie cum era ea.
Săptămâna următoare, Kai veni la birou în fiecare zi Lucra la un articol pentru o publicație internațională. Nina se ducea la el de câteva ori pe zi, îi ducea cafea sau un sandviș la prânz.
-Ai grijă, îi spuse menajera într-o zi, Kai este un afemeiat, îi plac femeile, le iubește și le lasă. Nu mă înțelege greșit, adaugă ea repede, de teamă că spusese prea mult, e draguț, poate prea drăguț, dar numai spre propriul lui avantaj. Femeile se îndrăgostesc repede de el. Tot ce vreau să spun e că mă tem să nu suferi.
Nina râse.
– Fiți fără grijă, n-o să sufăr.
Menajera o privi neîncrezătoare.
– Este foarte chipeș și are niște ochi… N-am mai văzut niște ochi atât de albaștri !
Nici Nina. Ochii lui o vrăjeau, iar inima îi bătea nebunește când el o privea. Era un seducător, un seducător adevărat.
-Uite, ce părere ai?
Era un raport despre un proiect agricol. Nina îl citi cu o îngrijorare din ce în ce mai mare. Era raportul lui. În viața ei nu mai întâlnise o compunere atât de proastă, și credea că întâlnise deja tot ce putea fi mai rău.
– Tu l-ai scris ? întreabă ea.
– Ce s-a întâmplat ? Nu-ți place ?
Nina trase adânc aer în piept.
– Este groaznic. N-re nici un sens. Nu pricep nimic și sunt sigură că nimeni n-ar înțelege.
– Privi textul. Nu era scris de el – nu putea fi scris de el.
Nina puse hârtiile pe birou.
– Această bijuterie a elocvenței nu este a ta, nu-i așa? Dacă era, probabil că și-l ca face dușman pentru tot restul vieții. Kai scutură din cap.
– Nu. Am găsit raportul astăzi de dimineață și m-am gândit că ți-ar plăcea să-l citești.
– Ce-ai zice să-mi arăți ceva scris de tine ?
– Bine, uite. Îi înmână unul. Era articolul la care lucra. Nina citi câteva pagini, știind că el o privește.
– Nu e rău zise ea calm.
Kai se încruntă.
– Vrei să spui că l-ai putea scrie mai bine ?
– Bineînțeles. Asta mi-e meseria. Și mă pricep.
– Și ești și modestă, totodată, adaugă el.
Nina ridică din umeri.
– Uite aici, de exemplu. Compară aceste două paragrafe. Și fraza asta la care poți renunța este în plus.
– Ce-ai zice să-l scrii tu ? Rescrie și redactează totul. În schimb, te plătesc.
Auzise bine ? De fapt, nici ea nu știa sigur ce reacție așteptase de la el. Respingere, poate,
– Sigur ?
– Sigur. Este un articol important și dacă este bine scris, poate atrage atenția pe care o merită.
Ea zâmbi.
– De fapt, nu mă așteptam să primești critici de la o femeie.
Kai ridică din sprâncene în semn de întrebare.
– De ce nu ? Ești expertă. Zâmbi, în ochi citindu-i-se provocarea. Sunt minunat, poate, dar nu perfect.
– Și nici modest.
– Ei, atunci vom fi doi.
Nina râse.
– Când să fie gata ?
– Nu e nici o grabă.
Nina se autodepăși. Articolul era perfect – precis și concis până la ultima virgulă. Miercuri de dimineață se duse în biroul lui Kai și i-l dădu, simțindu-se ridicol de nervoasă. Nu era totuși cea mai mare provocare din punct de vedere profesional pe care o avusese, deci, de ce se simți așa ?
Îl urmări citind. Îi plăcea, chiar foarte mult, putea să jure. Când termină de citit, o privi și-i zâmbi.
– Cuvântul bine ales are putere de expresie, nu-i așa ? Cuvintele, se vede, sunt alese de o expertă.
– Mulțumesc, zise ea, simțindu-se absurd de încântată de aprecierea lui.
Refuză banii. Nu putea să accepte bani de la el. Fusese de acord că scrie articolul, mai mult pentru a-și dovedi profesionalismul decât pentru bani.
Dar Kai fu surprins de refuzul ei.
– Este o afacere, zise el. Ai muncit la articolul ăsta și meriți să fii plătită pentru efort.
– Aș vrea să-l iei ca pe un gest, ca pe un semn de…
Nu mai putea continua. Kai o privea în ochi.
– Da, zise el încet, încă privind-o. În cameră plutea un fel de așteptare, ca și cum cuvintele pe care urma să le rostească erau de o mare importanță.
– Ca pe un semn de prietenie, zise ea.

*Puterea Dragostei-2*


– De ce ?
– Între timp, ar putea să devină un lucru ciudat. Oamenii ar vorbi vrute și nevrute: știi bine că oamenilor le plece să bârfească. Și în plus, mama și tata s-ar putea să nu fie de acord. Toate astea ar însemna să călătoresc și să petrec trei zile întregi și două nopți alături de un străin !
– Ah, Nona, vorbești ca o copilă alintată din secolul trecut ! Ce te-ar deranja ?
– Ei, nu… ca să fiu sinceră, am cunoscut un tip… Nu mi-a cerut însa să ies cu el, însă mi-ar părea tare rău să fiu plecată în cazul în care el s-ar decide să mă invite. Eu sunt…
– Să nu-mi spui că ai prefera să aștepți un telefon de la un oarecare, un necunoscut, decât sa fii prezentă la căsătoria mea !
– Dacă așa pui problema, nu, și normal că nu.
– De ce, se poate pune și altfel problema ? Nona preferă să tacă.
Ivona a continuat ideea:
– Știi bine că mama și tata nu așteaptă altceva decât căsătoria mea cu Lys. Au o adevărată pasiune pentru el, mai mult decât… Nu a terminat fraza. Dar după o clipă de ezitare a adăugat:
– Desigur, este un tânăr foarte frumos ; interesant, inteligent, și eu sunt îndrăgostită ca o nebună de el. Ai să-l placi și tu !
Nona a zâmbit la cele spuse de sora ei mai mare. Cu mutrișoara ei drăguță conturată cu rafinament de bule castanii, Ivona era adorabilă, s-a gândit Nona care își punea în același timp întrebarea de ce aproape toți cei care le cunoșteau o considerau pe sora ei mai puțin frumoasă decât ea. Poate că totul depindea și de faptul că Nona avea părul lung și blond, dar îl purta legat în vârful capului.
De cele mai multe ori lumea te poate judeca după criterii antice, și Nona era chiar tipul tinerei de modă anilor trecuți. Ochii ei de culoarea safirului erau umbriți de gene lungi, gura cărnoasă și senzuală era de culoare trandafirie, și putea să-și mai dea liniștită cu puțin roșu. Se îmbracă cu mult gust, folosind materiale cu nuanțe pastelate, iar corpul ei fascinant punea în valoare și dădea farmec chiar și celor mai simple articole de îmbrăcăminte. Ivona, însă, era fantastic de atrăgătoare atunci când se îmbrăca combinând culori contrastante.
Bine, Ivona, a spus Nona. Am să fac pe ghidul pe lângă logodnicul tău, dar nu înțeleg de ce nu am putea să călătorim toți trei împreună.
– Nu ți-am mai spus că eu trebuie să plec de poimâine pentru a da o mână de ajutor acasă ? Am de terminat unele modificări, cu toate că urăsc acest lucru. În plus, Lys nu ar putea să absenteze de la munca lui până săptămâna viitoare, iată de ce.
– Cred că o să mi-l prezinți pe Lys înainte de a pleca tu !?
– Categoric ! Vine în seara asta să mă ia: i-am spus deja că vom trece puțin pe la tine pe acasă ! Dumnezeule, s-a făcut târziu ! Trebuie să mă grăbesc ! Ne vom vedea în seara asta !
Nona și-a încasat ce avea în cont, a lăsat bacșis și a plătit la casă. Mintea ei era ca o agendă plină de însemnări, de toate nuanțele. Printre altele: pregătirea garderobei pentru călătorie, înștiințarea celor de la barou de faptul că peste o săptămână va pleca în concediu. Și dincolo de aceste gânduri practic, o domina imaginea tânărului pe care îl cunoscuse de câteva zile.
Tipul s-a simțit imediat atras de farmecul ei : Nona știa foarte bine acest lucru. Atunci când, la o cafea, se înfiripase între ei o conversație, toate celelalte persoane din jur deveniseră ca niște figurine pe fundalul unui decor. Cei doi descopereau treptat că au gusturi comune în diferite domenii cum ar fi : pictura,muzica,filmul. Și în plus, tânărul acela era fermecător și avea un fizic excepțional. Da, era într-adevăr idealul sau…înalt, atletic, cu o musculatură bine definită. Și idealul feminin al tânărului era o fată cu parul blond, cu ochii de un albastru intens, și un corp grațios și zvelt…

*Dureri Ascunse 12*


A doua zi dimineață, Kai veni devreme la birou, să fie sigur că o să-i vadă pe copii înainte ca ei să plece la școală. Micuța cu părul despletit, se aruncă în brațele lui. Băiatul îi confiscă pălăria și, prefăcându-se că are o armă în mână, începu să-i împuște pe imaginarii răi din camera.
-Ți-am cumpărat un cadou, zise fata cu importanță. Mă duc să-l aduc. Era o cravată, o monstruozitate în ce privește culoarea și modelul. Kai o admiră cu sinceritate.
– Este o cravată foarte speciala, zise el grav.
– Chiar eu am ales-o, zise fata, cu privirea strălucind. Nu prea porți cravată, ca tati, așa că m-am gândit să-ți cumpăr una. Am, vrut să aleg una frumoasă pentru tine, multicoloră. Îți plac culorile, nu-i așa?
– Sigur. Mai cu seamă portocaliu și roz. Făcu cu ochiul către Nina. Mâine am s-o pun și, când vii de la școală, să-mi spui cum îmi stă. O sărută pe obraz. Mulțumesc.
Așa cum promisese, a doua zi își puse cravata de la fată. Copii cu tatăl lor plecaseră deja. Nina era singură.
Menținu insinuat, o clipă de tăcere, și îl privi lung, cu atenție. Kai o privi și el în același mod.
– Nici n-am cuvinte, zise ea în final.
– Este o cravată foarte speciala, spuse el zâmbind. Nu oricine primește cadou o astfel de cravată.
– Înțeleg. Sper că o porți numai la ocazii deosebite.
– Cu siguranță. Foarte deosebite – de exemplu când iau masa în oraș cu tine. Ce zici de sâmbătă seara?
Nina ezită.
– Dar am ieșit împreună cu numai doua zile în urmă.
– Cine ține socoteală? Îmi place cu tine și aș vrea să te cunosc mai bine. O privi fix, încercând s-o convingă.
Nina cedă.
– Bine, de acord.
Kai zâmbi triumfător.
– Bun ! Arată spre ușa care dădea în birou. Voi fi acolo toată ziua. Lucrez la raportul despre Nigeria. E mult de lucru și…
– …și nu vrei să fii deranjat.
Zâmbi.
– Te înșeli. Îmi plac întreruperile. Vino să bem o cafea. Nina nu vedea nimic rău în asta, așa că pregăti cafeaua. Au stat de vorbă despre munca lui și a ei, despre copii. În cele din urma, Nina pleacă simțindu-se vinovată că-i răpise o mare parte din timp.
Cina de sâmbătă seara a fost la fel – au stat de vorbă și au râs, dar altceva plutea parcă în aer, un soi de așteptare a ceva inevitabil. După cină au mers la un club de noapte unde cânta jazz o trupa care improviza.
– Deci nu numai genul country îți place? Întreabă Nina.
Kai dădu din cap dezaprobator, zâmbind.
– Alcătuiești încă stereotipul, micuța Nina? Vei avea câteva surprize.zâmbi,
– Îmi plac surprizele.
Zâmbetul lui se accentua.
– Bun. Am o grămadă pentru tine. Făcu o pauză, privind-o. La tine sau la mine ?
– Nina îl privi un timp fără să spună nimic.
– Nu renunți ușor, nu-i așa? Întreabă ea.
Kai zâmbi.
– Arăt eu ca unul care spune ,, Dacă nu reușești din prima încercare, renunți’’ ?
Nina dădu ușor din cap.
– Nu. Întotdeauna obții ce vrei?
Ochii lui zâmbeau.
– Întotdeauna, zise el încet. Suna ca o promisiune, iar în mintea ei se aprinse un beculeț de avertizare.
Kai o duse acasă, fără vreo altă încercare de a o convinge. Intrară în casă iar el îi cuprinse fața în palmele lui. Se uită adânc în ochii ei. Brusc, pe Nina o cuprinse o senzație de imponderabilitate – ca și cum ar fi plutit… ca și cum s-ar fi scufundat în albastrul strălucitor al ochilor lui care-i aminteau de cerul fără sfârșit și de lacurile adânci și liniștite.
– Îmi placi Nina, zise el ușor. Îmi placi foarte mult.
– Și tu îmi placi, șopti ea. Și era adevărat. Simțea nevoia s-o spună. Închise ochii, iar el o săruta. Nina știu atunci că toată după- amiaza așteptase clipa asta. O săruta blând și delicat, dar mult prea scurt. Atât nerăbdarea ei cât și reținerea lui o surprinseră. Dar cu sigurantă că nu avea de gând să renunțe la campania lui de seducție. Într-un fel sau altul, avea să continue.
O privea scurt amuzant. După un scurt moment de tăcere, Kai zâmbi și-i spuse încet:
– Nu sunt un lup înfometat. Îi atinse obrazul ușor. Noapte bună, Nina.
Pe când urmarea farurile mașinii dispărând în întuneric, Nina se întreba ce anume voise să spună.

*Dureri Ascunse 11*



– Cand eram foarte tanar, am cantat cu o orchestra de local, ii spuse Kai. Cantam la petrecerile de la tara de sambata noaptea. Nina era uimita. Barbatul acesta era plin de surprize. A calatorit in toata lumea, a muncit in multe tari, cunostea toate stilurile de viata. Totusi, se afla acolo, purtand cizme de piele si palarie cu boruri largi, povestind ca a facut parte dintr-o trupa de local. Incearca sa si-l imagineze la saisprezece ani dar nu reusi.
– La ce cantai? Intreaba Nina.
– Chitara si vocal. Am compus chiar cateva cantece. Dupa expresia fetei lui, dupa umorul din privirea lui, se putea spune ca este vorba despre o amintire amuzanta.
– Ai compus cantece? Adevarat? Ti le mai amintesti?
– Sa vedem. Se incrunta, incercand sa-si aminteasca. Ceva de genul: Ma predau, ma predau dragostei mele dulci si tandre. Te voi iubi pentru totdeauna, chiar de nu esti desteapta. Nina ofta.
– Imi pare rau ca am intrebat. Am inteles; Nu-mi spune ca ai cantat asa ceva.
– Sigur ca da. Si am avut mare succes. Poate intr-o zi am sa ti-l cant. De saptamani intregi Nina nu se mai simtea atat de bine, lipsita de griji; trecusera saptamani intregi de cand simtise ca buna dispozitie o parasise. Compania acestui barbat era ca un elixir miraculos. Era un tratament excelent pentru durere si tristete, sau cel putin, o usurare. Kai plati si se ridica. Cu un gest rapid, isi puse palaria in timp ce cateva perechi de ochi curiosi il priveau. Nu se putea sa nu-l privesti, gandi Nina. Constitutia lui fizica erau greu de ignorat, ii facea pe cei din jurul lui sa para niste pititci. Era frig si Nina tremura. Mana lui Kai se opri usor pe umarul ei in timp ce o conducea spre masina si, desi nu era decat un gest intamplator, ei ii paru ciudat de intim sa simta atingerea maini lui. Ajunsera pe o alee, unde Kai parca si opri motorul. Si acum gandi Nina cu dezamagire, parcheaza masina si saruta-ti iubita. Obicei de licean!
– Ei bine, zise el, ce zici? A fost cina o ocazie de a stabili o relatie pasnica intre unchiul preferat si matusa preferata? Pentru o clipa fu surprinsa, apoi rase.
– Pana acum, toate bune. Tii la copii nu-i asa?
– Da. Sunt copii buni, dar n-am oprit aici ca sa vorbim despre ei Trebuie sa luam o hotarare. Stralucirea din ochii lui nu-i inspira lui Nina prea multa incredere. Nu prevestea nimic bun.
– Ce hotarare? Kai arata catre strada.
– Dreapta sau stanga?
– Dreapta sau stanga. De unde sa stiu?
– La tine sau la mine?
– La mine. Reactia ei a fost imediata si categorica, si Kai izbucni in ras.
– In siguranta acasa. Ea rase.
– Ai priceput.
– Ei bine, zise el oftand grav, asta este, si porni masina cu zambetul pe fata. Intrara in camera de zi prin birou. Camera era goala, desi erau aprinse cateva becuri. Copii dormeau, iar in dormitorul fratelui era inca lumina. Era tarziu, dar ii placea sa citeasca inainte de a se culca. Kai se duse la bucatarie sa pregateasca o cafea. Se simtea ca acasa, fara indoiala. Puse canile pe masa si, luand-o pe Nina de mana, o aseza pe canapea. Si fara sa-i dea timp sa faca vreun gest, o saruta. Hotarat, sigur ca ea il va accepta. Si asa era. Nina nu simti enervare sau revolta, ci numai o usoara teama. ,, Nu-ti pierde capul. Fii rationala ! ’’ isi spuse. Totusi, un fior ii strabatu tot corpul. O clipa mai tarziu, ochii lui zambeau din nou.
– Esti foarte draguta, spuse el incet. Imi place cu tine.
– Si eu ma simt bine cu tine, zise ea usor. Dar se raceste cafeaua. Kai nu facu nici o miscare, impiedicand-o sa-si ia ceasca.
– Nu-mi pasa, zise el. Ii atinse parul. Imi place parul tau frumos, infoiat si ondulat. E placut. O privi. Esti o dulce, draguta si simpatica, si nostima. Esti o draguta.
– Un singur lucru nu sunt, zise ea zambindu-i. Kai ridica sprancenele intrebator.
– Oh?
– Nerabdatoare.
– Mmm. De ce nu? Nu ma placi?
– Esti flamand. Kai zambi.
– Iar tu esti Scufita Rosie? Numai ca eu nu mananc fetite inocente. Ma port mult mai frumos cu ele.
– Imi imaginez. Le devorezi cu farmec. Kai dadu din cap dezaprobator.
– Gresesti. Nu stiu ce te face sa crezi asta. Zise el. Esti sigura ca nu vrei sa mergem la mine? Este inca devreme. Am un vin bun si niste discuri bune…- si niste tablouri interesante, continua ea. Ai de gand sa ma seduci? Kai o privi simuland surprinderea.
– Ideea asta de unde ti-a mai venit?
– Stiu totul despre lupi infometati ca tine, in plus…
– Da?
– Mama m-a avertizat. Mi-a spus sa nu ma culc niciodata cu un barbat de la prima intalnire.
– Nu? De ce nu? Ar putea fi frumos. Ochii lui erau plini de licari albastre.
– Spune ca ar fi prea stanjenitor daca m-as trezi a doua zi si nu mi-as aminti cum il cheama. Kai rase atat de tare, incat o scapa, o ocazie pentru ea sa se retraga spre capatul canapelei. Lua repede ceasca de pe masa si se aseza confortabil, sorbindu-si cafeaua.

* Dureri Ascunse 10*


Friptura a fost buna, exact cum ii placea. Isi pusese mult sos peste cartofi prajiti – cu cat mai multe calorii, cu atat mai bine. Patru-cinci kilograme in plus, si va arata din nou vie. – Dar acum ai pofta de mancare, nu-i asa? o intreaba el amuzat, privind-o cum mananca. Nici un efect postoperatoriu? Poti manca orice?? – Da, zise ea, simtind brusc o palpitatie nervoasa. Sunt perfect sanatoasa, unul dintre medici a spus ca pot ajunge la o suta de ani. ,,Numai ca nu voi putea avea niciodata copii” adauga ea in gand. ,, Oh ! inceteaza cu cinismul ! gandi ea furioasa, luand inca o bucata de friptura. Schimba subiectul, vorbeste despre altceva in afara nefericirilor tale”. Continuă lectura

*Dureri Ascunse 9 *


Relu nu o respinsese cand i-a spus totul despre vizita la medic. A primit vestea asa cum ea se astepta – calm, fara nici o emotie. O luase in brate si-i spusese ca lucrurile nu s-au schimbat cu nimic. Oh, dar nu era asa, gandise ea.
Ii zambise.
– Stii ce-mi doresc !
Nina stia, stia exact ce-si dorea el, iar copiii nu faceau parte din planurile lui. Mai degraba ar fi jucat golf decat sa schimbe scutece. voia sa calatoreasca, sa se distreze, sa duca o viata fara obligatii casnice si sa se pensioneze devreme. Copii cer prea mult efort si atentie, sunt galagiosi, cer bani, intr-un cuvant, copiii sunt un rau care poate fi evitat in zilele noaptre. Slava Domnului!
Relu o saruta, apoi o asigura din nou zambindu-i :

Continuă lectura

*Dureri Ascunse 8*


-Da, de multa veme. Matusica Nina, nu-i asa? Ochii i se ingustara intr-un zambet. N-o sa-ti spun cum mi te-am inchipuit, din descrierile lor.
– Am o oarecare banuiala, raspunse Nina zambindu-i. El o privi pana cand, in cele din urma, ea isi intoarse ochii.
-Ma imbrac zise ea.
Cand se intoarse, el o privi admirativ. Sedea rasfoind o revista National Geografic, paharul gol fiind acolo unde-l lasase.
-Roz, zise el, foarte indraznet pentru un par roscat. Rochia usoara de lana, cu gulerul larg si manecile usor stramte. Cu o usoara nuanta de roz, era draguta, si se potrivea cu un par roscat la fel de bine ca oricare alta culoare. Un roz tipator in schimb, ar fi fost un cosmar pentru oricine. Continuă lectura

*Dureri Ascunse 7*


– Puterea dumitale de deductie este uluitoare, zise ea sarcastic, intrebantu-se de ce mai statea acolo, supunandu-se privirilor lui.
– Dar ochii sunt caprui, zise el taraganat, N-ar trebuit sa fie verzi?
-Imi pare rau ca nu sunteti de acord, dar Mama Natura avea zi libera cand m-a asamblat. Continuă lectura

*Puterea Dragostei-1*


– Scumpo, o s-o faci pentru mine, nu este adevarat? Doar ne dorim binele una la cealalta!
– Ivona a rostit cuvintele in graba, prada unei ititatii; era o sambata de exceptie. Apoi a privit implorand-o pe sora ei. Continuă lectura

*Dureri Ascunse…6*


Ei ii trebui un moment sa reactioneze la cuvintele lui.
– Nu sunt prietena lui, reusi ea sa spuna in cele din urma, pe un ton taios.
Barbatul era vadit dezamagit.
– Pacat, o sa devina calugar, are nevoie de o femeie in viata lui.
– Cuvintele lui cu privire la Mircea o agasara si era pe cale sa-i intoarca spatele si sa plece, cand el ii zambi din nou. Continuă lectura

*Dureri Ascunse…5*


– N-o sa mor, le promise ea. Nu sunt bolnava, doar un pic obosita si trista. Lacrimile si fetele lor speriate patrunsera adanc in sufletul ei, trezindu-i o oarecare dorinta de viata.
– Vino acasa cu noi, ii propuse Mircea intr-o dimineata. Ne-ar face placere sa fii cu noi. Poate capeti si o slujba…iti va face bine o schimbare.
Continuă lectura

*Dureri Ascunse…4*


Nina lua un prosop de baie, apoi se privi in oglinda. O facea des in ultima vreme. De la vizita la doctoral Fane, in urma cu cinci saptamani, avea o fascinatie ciudata pentru corpul ei – pentru abdomenul ei plat, cu cicatricea aceea roz.
Continuă lectura

*Dureri Ascunse…3*


Nina impaturi cu grija foaia de hartie si o puse in portmoneu. Ea nu pierduse un sot, sau un picior si nici nu era pe moarte. Avea sa se mai gandeasca in ce-l privea pe doctoral Jan. Trase adanc aer in piept si se ridica din nou.
– Multumesc, doctore, zise ea mecanic, reusind sa afiseze un zambet politicos. Multumesc, doctore, pentru cea mai proasta veste din viata mea.
Continuă lectura

*Dureri Ascunse…2*


Socata brusc de sarcasmul gandurilor ei, o cuprinse o urma de vinovatie. Cum putea sa gandeasca astfel despre Relu, dupa tot ce facuse pentru ea in aceste ultime luni? Vizitele lui zilnice, florile si atentia lui permanenta, toate o ajutasera sa depaseasca perioada cea mai grea din viata ei.

Continuă lectura

Claudia Adriana

Claudia Adriana Marcu

Casuta sufletului meu.

... undeva, candva acum, sau poate... niciodata...

cristinacriss

O nouă oază de aberaţii !

L.D

Viața este însăși magie!

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

GISELA

visând cu ochii deschiși

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

doar, o viaţă

eu trăiesc, când să fiu supărat

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

Amăgiri

Când au uitat să zboare, oamenii au învăţat să meargă. Atunci au cucerit pământul. Azi privesc cerul şi-şi doresc aripi. I-au uitat libertatea.

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

Incercari

de ginduri

Gara pentru noi

blogul Renatei

.*♥**♥*★ *♥*..*♥*. BERNARD *♥**♥*★ *♥*..*♥*.

♥♥ ♥♥ MES PLUS BEAUX BISOUS D'AMITIES A VOUS ♥♥ ♥♥

prietendevremerea

O vorba buna

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Alioşa

File de jurnal

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

poetryandloveblog

Versuri şi Meditaţii

jllopart

la poesía es libertad

Almeno Tu

racconti e riflessioni

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

🐞❤💕🐞uĞuR BöCeĞi 🐞💕❤🐞🌹💋👠💕NaR-ı 💋aŞK💕👠💋🌹 🐞 ❤ 💕 🐞LaDYBuG🐞 💕 ❤ 🐞 👠 💕 The FiRe 💋 oF ❤ LoVe 💕 👠 💘 👠 🌹 🐞 🌹 👠 💘

🐞❤ 💕👠💋🐞🌹💧❤ 💕👠💋🐞 MuTLu oL & MuTLu KaL & MuTLu eT🐞❤ 💕👠💋🐞❤ 💕👠💋 👠❤🐞🐞❤ 👠❤💋🐞 ❤👠❤ 💋❤ 👠🐞❤👠❤ 💋❤ 👠🐞•💘🌹 💜❀🍂°º★°º★•~••#••💘~•★💘🐞❤ 👠🐞❤💋 🐞👠❤💋❤👠🐞Be HaPPY & STaY HaPPY & MaKe HaPPY 🐞❤👠❤💋 👠🐞❤💗¨★🍂💛🍁🌿 ↪★ ✿_🍃🔱🍃 •💘┊ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ 💟 💛 💙 🌸 ┊ 🌼┊ 🌸 ┊ "🌼 💙 💟 💜 ☁┊ 쇼 ┊ 🐰 ┊ ☁ 💖 💙 💛 ─╬ஜఋ╪► ┊ ’•, 💙 ,,•’ 💙 🔱🍃 💛 `’•,,•`’ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ ’•,` 💗 ,,•’ 💟 `’•,,•`’ ✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿ 💕👠✽💕👠💋🐞✽💕👠💋🐞✽ 💕👠✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Versuri nemachiate

Conform cercetătorilor britanici, într-un an, doar 10% dintre zilele mele sunt fericite. În restul, de obicei scriu versuri și nu numai.

prieteni virtuali

Pastreaza in sufletul tau , doar momentele frumoase si langa tine doar oamenii, care te pretuiesc cu adevarat!

ecaleopi

Bine ati venit! Welcome!

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

Poveste de Jurnal

Imposibilul îl poti face posibil

Cristian Blog

„În spatele unui lucru banal se poate ascunde o întreagă poveste”

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

Comedie

Blog de Comedie

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

Where Words Daily Come Alive

A Word Press Blog Which Will Make You Smile

jurnalul unei femei puternice

Unele femei aleg să își urmeze bărbații, în timp ce altele aleg să își urmeze visul. Dacă nu știi ce cale să alegi, amintește-ți următorul lucru: cariera nu îți va spune niciodată că nu te mai iubește.

Wide Awake But Dreaming

Slip into my thoughts and do watch your step

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

annazidezi

Bine ati venit pe blogul in care veți găsi momente,trăiri,întâmplări din viata mea.

- MIKE STEEDEN -

THE DRIVELLINGS OF TWATTERSLEY FROMAGE

time 2 photograph

I sell ideas, not photos

%d blogeri au apreciat asta: