Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿Poeziiº♪☀♫°✿

🐭Șoarecele Și Pisica🐈


Bună seara!

Am dorit să ne mai înveselim puțin, să vă las veseli până când voi reveni…!!! Gânduri bune!!! ☕🍀😉🤝

 

Într-o cârciumă, departe,
Undeva lângă Urlați,
S-adunară-n miezul zilei
O grămadă de bărbați.
La o masa jerpelită
Stau Mitică și Vasile
Și cinstesc în două țoiuri
Frumusețe-acestei zile.
Cam plăpânzi la-nfățișare
Și-obosiți de-atâta muncă,
Supărați pe a lor soartă
Le cam beau pe unde-apucă.
După câteva pahare
Năpărstocul de Mitică
Se trezi să dea din gură,
Lui Vasile-așa să-i zică:
-Bă, Vasile, bă! Degeaba
Ai trăit pe lumea asta,
De nu-i tragi cu beutura
Ca, apoi, sa-ți bați nevasta!😉
Nici nu-nchise bine gura
C-apăru de nicăieri
Tocmai soața lui Mitică:
Cea mai rea dintre muieri!🤣
-Fii al dracului, Mitică!
Stai la cârciumă în sat?
Te-am trimis după făină
Și-aci te-ai împiedicat?
Las’ că vedem noi acasă,
Ai să zaci o săptămână!
Mă lăsași cu toată treaba
Și tu stai cu țoiu-n mână?
Speriat, pipernicitul
Mai să-nghită și paharul…
Se grăbi să se ridice
Și să-nfrunte-n ochi amarul:😜

-Stai, Ancuțo, ca aicia
N-am venit dupe beut!
Mă chemară niște semeni!
Eu, ca omul, îi ajut.
-Îi ajuți să toarnă țuica,
Mai apoi ajuți s-o bea?
Când ți-oi bubui vasilca
Oare ei te-or ajuta?…
Ce mai fuse? Nu se știe!
Că…pe-aci ți-i potecuța!…
Da-ncepură toți să râdă🤣
De Mitică și Ancuța.
Șovăind, scânci Vasile
Bâlbâit, cu prune-n gură:
,,De-aș avea așa zdrahoană,
M-aș lăsa de beutură!”….
_Știi, în lipsa ei_Pisica_
Șoarecii joaca pe masă.
Însă ce le poate pielea
Când se-ntoarce ea acasă!!!…🤣😜😉🤝

Reclame

*Spirală*


N-am fost nu sunt și n-o să fiu
Nimic ce alții-ar fi dorit
Nu sunt perfectă și o știu
Dar ce-i perfect în infinit
Căci ne-am născut aduși pe lume
Noi n-am cerut sau n-am fi vrut
Ni s-a ales o zi anume
Când din dureri am apărut
Ne-am tot zbătut apoi în viață
Plecând să ne-mplinim destinul
Tot răsucind mosor cu ață
Și bând din când în când pelinul
Am mai amestecat din toate
Când miere dulce când amar
Sperând că într-o zi chiar poate
Doar elixir va fi-n pahar
Eu nici n-am înțeles prea bine
De ce ne naștem să murim
Când rostul vieții-l știm în fine
O amintire devenim
Sunt doar o umbră trecătoare
Pe o spirală răsucită
O-ntârziată călătoare
La trenul vieții pe-o orbită

*Poveste…*


De n-aș fi fost, de n-ai fi fost,
La nimeni nu i-ar fi păsat…
Dar viața noastră n-avea rost.
N-am fi trăit cu-adevărat.
De nu ne-am fi-ntâlnit noi doi,
Doar dintr-o pură întâmplare,
Treceau degeaba ani șuvoi
Din timpul nostru-n calendare…
De nu mi-erai, de nu-ți eram,
Ne rătăceam pe drum de veri,
Și nu simțeai, și nu simțeam,
Că ne iubim la fel ca ieri…
De nu ne-am fi gustat sărutul,
Furat din mierea unui fagur,
Am fi trăit cu neștiutul
Pasiunii preschimbate-n abur…
Și-acum, că ierni de dor ne trec
Poteci pe drumuri cu zăpadă,
Doar amintiri ne mai petrec,
Când fulgii reci încep să cadă…
Dar încă suntem împreună…
Eu, trupul tău, tu, trupul meu,
Pe drumul vieții, mână-n mână,
Și-așa vom fi mereu…mereu…

*Caii Se Împușcă*


În ochii lui, duioși, se oglindește cerul
Ca-ntr-o oglindă clară, fermecată,
Și-ngroapă nedreptatea adânc, sub o lăcată,
Și-nfruntă, resemnat și soarele și gerul.

E sprinten ca săgeata și tare cum i-o stâncă
Iar pieptul lui puternic e din oțel armat
Chiar dacă-n el tresare un suflet zbuciumat
Și muge înlăuntru-i durerea lui adâncă.

A fost slugă o viață și rob fără simbrie
Că hrana ce o are abia îl amăgește
Și frunza de la zarzăr, nițel, îl adumbrește
Iar altceva…nimic, doar bici și birjărie.

Stăpânu-i cată pricini și îi iuțește pasul
Cu-njurătură cruntă și lovituri haine
Din aburi de alcol, iar el printre suspine
Își întărește trupul și-și tremură popasul.

Dar într-o zi-n umbrișul și-abruptul de pădure
Trăgea, în sarcini grele, mormanele de lemne,
Stăpânul îl lovea, lăsând pe spate semne
Și speriat de trudă și neputând să-ndure

Se-mpiedecă de cioturi, de frâie și de hamuri
Și se rostogoli în nechezat amarnic
Pe panta lunecoasă a muntelui, zadarnic
Cerca să se ridice, lovea în lemne, ramuri.

Și-nțepeni apoi. Picioarele i-s frânte
Și vlaga și puterea i se duceau spre cer
Dar cel ce-l avusese, mojic în caracter,
Lovea și-acum, să-l scoale ori doar să-l înspăimânte.

Dar ochii goi de-acuma, de neputința cruntă,
Privesc nu ca-n oglindă, ci trist și resemnat…
Și ce-au știut a face? Nimic, l-au împușcat,
Căci caii se-mpușcă iar moartea se înfruntă.

*Iubirea Mea Din Stele*


Pe-o frunză de omăt, mi s-a părut că zăresc umbra ta,
Era impunătoare dar gingașă, însă tremura ca o stea,
Am vrut să o îmbrățișez cu dor, dar era rece ca gheața,
Lacrimi fierbinți, de tristețe, mi-au brăzda, adânc, fața.
Credeam că iubirea mea din stele a revenit pe pământ,
De când s-a-nălțat, tainic, la cer sunt numai cu ea în gând,
Întrebam fiecare fulg de nea despre noi și iubirea noastră,
El mă mângâia în treacăt, apoi se oprea obosit la fereastră.
Pe-o frunză de zăpadă se aștern, încet, petale palide de vis,
Eu închid ochii să călătoresc, aievea, spre tine-n Paradis,
Pierdut la margine de timp, te caut, te strig, să vii la mine,
Tu zbori pe un fulg sclipitor, cu mine doar iarna grea rămâne.
Mi-ai lăsat în suflet iarna, ca pe-o tristă și nesfârșită poveste
A unei iubiri frumoase, care a fost, dar astăzi nu mai este,
Tu, Luceafăr între stele, îmi zâmbești o clipă cu înserarea,
Sufletul meu pustiit învață singur să soarbă, în taină, uitarea.

*E ușor…*


E ușor să judeci, când nici tu nu înțelegi
Și calci tot timpul în picioare ale vieții legi,
Ele nu sunt scrise în hrisoave sau tratate,
Caută-le-n suflet, le vei găsi acolo pe toate!
E simplu să îl judeci, pe cel care greșește,
Ajută-l, de poți, este mult mai omenește,
Nu sta mereu la pândă doar ca un vânător,
Aperi legile, îndrumându-l pe nelegiuitor.
E mai comod să judeci, e ușor și dă bine,
Crezi că poți să-l judeci pe cel de lângă tine,
Ești necruțător, e mult mai grea iertarea,
De sus privești disprețuitor, scrutezi zarea.
E bine să judeci și să dai verdictele tale,
Cel ce nu-ți dă dreptate, sigur a greșit calea,
Când nici tu nu știi care-i calea cea dreaptă,
Nu arunca primul piatra, fii bun prin faptă!

*Iubirea Nu Se Pierde*


Iubirea nu se pierde, iubirea se destramă,
Răpusă de trădare, ne-ncredere și teamă,
Ca pasărea din*nalturi, atunci când e rănită,
Secând așa cum seacă fântâna părăsită.
Sleită de putere și-nvinsă de orgolii,
Un timp mai poposește să-și plângă un regret,
Din fluturii albaștri rămâne-un roi de molii,
În candela ce-a ars-o, se stinge-ncet-încet…
IUBIREA nu se pierde și nici nu se destramă,
Nici vântul, apa, focul, nu stau în calea ei,
De ți-ai pierdut iubirea, IUBIRE nu se cheamă!
E doar o amăgire… Lipsită-i de temei!
Să vrei a întâlni-o de gând curat te-ndeamnă,
Căci zece vieți de-a rândul tu poți a căuta
Dar fără a găsi-o!…De nu știi ce înseamnă,
Nu îi cunoști valoarea, ori nu ești demn de ea…

*Ninsoarea…*


În noaptea asta ai albit bătrâne și ți s-au prins pe ramuri stele,
La fel ca tine am albit și eu, dar port în suflet doruri mari și grele,
Ești troienit codrule, dar nu-ți pasă, la primăvară iar întinerești
Și vei avea, din nou, tot ce-ai pierdut în toamnă și tot ce iubești.

Pe tâmpla mea a nins ca și pe tine, dar albul se întinde ne-ncetat,
Nimic din ce-am pierdut, în timp, prezentul nu mi-a mai înapoiat,
Nici viitorul nu-mi surâde ca ție și greul, iată tot mai greu se face,
C-așa e scris în legea firii, să primești tot ce ți se dă, nu ai ce face.

Privesc cum ninge, ca-n povești, peste copacii tăi ca de cleștar,
Ce stau cu brațele deschise spre cer, să primească minunatul dar,
Ei sunt frumoși, chiar dacă-s goi, bătrâni și fără podoaba cea verde,
Nimeni nu le plânge de milă, încântat este, mereu, cel care-i vede.

Eu mă prind în jocul fulgilor de nea, visez că zbor în lumea de poveste,
Acolo unde e doar tinerețe fără bătrânețe, magie și iubire veșnică este,
Zăpada e roșie de macii răsăriți prin ea, sub razele sclipitoare de soare,
Aici durere nu există, e numai fericire și peste tot e pace și splendoare.

*Te-Aștept Deseară*


Te-aștept, iubitul meu, te-aștept deseară,
Să-mi vii pe-aceleași tainice poteci,
Așa cum ai venit întâia oară
Și de la mine n-ai mai vrut să pleci.
Îmi ningi în suflet flori de primăvară
De când cu mine viața ți-o petreci,
Te-aștept, iubitul meu, te-aștept deseară,
Să-mi vii pe-aceleași tainice poteci.
Orice secundă,-n lipsa ta, e-amară,
În pieptul meu se zbat fiorii reci,
Abia plecat, mi-e dor de tine iară
Și îți șoptesc, prin gânduri când îmi treci:
Te-aștept, iubitul meu, te-aștept deseară

*Ești Darul Promis!*


N-am crezut aşa putere să se-ascundă în cuvânt,
Unul singur şi acela nerostit…numai un gând…
Am ştiut din prima clipă că de cer ai fost trimis
Ca un dar pe care viaţa mai demult mi l-a promis.
M-am lăsat purtată-n braţe de iubirea ce-am simţit-o,
Legănată de un murmur ce mă însoţea:,,Iubito!…”
Cum atrag în miez de noapte ochii trişti lumina lunii
M-ai atras ca pe o frunză în vârtelniţa furtunii
Şi îmi strig la cer iubirea ce mi-a ars fiinţa toată
Cum nici visul nu mi-a spus-o c-aş putea iubi vreodată
N-ai să poţi avea scăpare chiar de vrei a te ascunde,
Gândul meu te însoţeşte şi te caută oriunde,
Mai presus de raţiune şi de tot ce ne desparte
O iubire-adevărată trece dincolo de moarte!
Nu-ndrăznesc nici ca idee, nu am cum, nu vreau să cred
Că din inimă vreodată aş putea să te mai pierd,
Că pierdută-aş fi-n vecie, preschimbată-n umbra ta
Până-n clipa-n care cerul printre stele mă va lua…

*Oare tu ce-ai face?*


Doamne, oare Tu ce-ai face dac-ai fi, în locul meu,
O făptură ne-nsemnată chinuită de păcate,
Care își îndreaptă ruga, înspre Cer, la Dumnezeu
Pentru-n pic de-ngăduință și fărâma de dreptate?
Cum ți-ai alina durerea și-ai ieși din neputință
Când, luptându-te cu viața, te trezești a fi învins,
Chiar de ai trăit în lege, în iubire și credință,
Iar de mila și dreptatea Domnului ai fost convins?
Cum ai îndura amarul ce se ține scai de tine,
Făr-a ști cu ce anume, când și unde ai greșit,
Întorcând mereu obrazul, răul să-l plătești cu bine,
Cerșetor la mila sorții, alungat și chinuit?
Să te macine întruna gândul, teama, disperarea,
Dar să ții de hățuri bine și, urmând doar drumul drept,
Numai ruga și credința să îți fie alinarea,
Arătându-te om vrednic, iubitor și înțelept…
De mi-ai dat pe lumea asta trup de humă, să mă poarte
Prin hățișurile vremii, trecător pe-acest Pământ,
Să-mi fi dat și-a Ta putere de-a le înțelege toate,
Fără soi de răzvrătire, făr-a-ntoarce vreun cuvânt…
Nu știu, Doamne, Tu, ce-ai face, de-ai fi simplu om ca mine,
Doar Tu ești Atotputernic și Atoateștiutor,
Să mă ierți, dar, pentr-o clipă, locul l-aș schimba cu Tine,
Ca, atâtea ne-nțelesuri, să-nțeleg și-apoi să mor…

*Dintr-o Mie De Cuvinte *


Dintr-o mie de cuvinte spune-mi ce ai vrea sa-ți spun?

Să înțelegi cât  mă bucur că noi doi ne-am cunoscut.

Dintr-o mie de cuvinte spune-mi ce ai vrea s-auzi?

Ca să înțelegi că viața în brațe mi te-a adus…

Dintr-o mie de cuvinte, câte vise și speranță țesem noi?

Când în nopți târzii și reci ne visăm doar amândoi.

Îmi doresc să-mi fii aproape să mă ții în brațe strâns

Să-mi spui vorbe de iubire să nu mă trezesc din vis,

Vreau să vii la geamul meu ca să poți să îmi șoptești

Cât însemn eu pentru tine și cât de mult mă iubești.

Iar e pe sfârșite noaptea, te caut… nu te găsesc

Gându-mi zboară iar la tine, vreau să știu tot ce gândești.

Mă mai amăgesc odată cum că tu ai să revii…

Știu…totul e o amăgire ești departe, asta știu…

*Singurătate…*


Am fost pustnic și pribeag, te căutam în van,
Ai apărut tu chip divin și drag, m-ai ridicat, mi-ai dat elan,
Iar dacă tu, m-ai ridicat din moarte iar la viață
Nu mă lăsa înlăcrimat cu lacrimi mari pe față.
Sărutul tău e un izvor de viață, elixir
Iar gura ta mă face prin tine să respir
În trupul tău firav iubind mă cuibăresc
Iubirea pentru tine, o vad deși orbesc.
Iar dacă vrei sa mor din nou, alunga-mă din gânduri,
Din regrete tu să-mi faci cavou, și tronul din săruturi
La capul meu doar flori de maci să-mi pui ca și destin
Eu te iubesc chiar dacă mor, eu te iubesc Amin

*Simţirea inimii*


Ai apărut în calea vieţii mele
Precum un fur venit la drum de seară,
A inimii simţire să o-nşele,
Ca şi răcoarea ploilor de vară.

Însingurată, rătăceam prin visuri,
Doar valsul ploii îl mai auzeam,
Din ale nopţii tainice abisuri
Te-ai întrupat, bătând uşor în geam.

Simţeam cum mă-mpresori prin întuneric,
Vrăjită, n-am putut să mă opun,
M-ai învârtit în dansul tău feeric,
Nimic n-am spus din ce aveam să spun.

Doar inima striga a disperare
Să n-o trezesc din dulcea aţipire,
Că nu mai are nici un loc în care
Să poat-ascunde înc-o amăgire.

M-am prefăcut că nu îi aud glasul,
Bătăile că nu i le mai simt.
Acum o rog să-ncetinească pasul
S-adoarmă iar, dar nu am cum s-o mint…

Nu pot opri a inimii simţire,
Deşi te-ai risipit în noapte-albastră,
Căci mi-ai lăsat ca semn de amintire
Un trist buchet de lacrimi la fereastră…

*Păcatul*


Nu cred că-i om să poată înţelege
De ce-ai ales să fii alături lui
Şi niciodată nimeni nu te-ar crede
Că îl iubeşti atât de mult cât spui…
A fost destinul poate crud cu tine
Sau n-ai avut puterea să spui ,,nu”,
Căci nu-ţi oferă ce-ţi doreşti, stii bine,
Şi nici atât de mult cât meriţi tu.
În ochii tăi ca mările albastre
Se zbat adesea valuri de furtună,
Lăsând să-ţi cadă pe obrajii palizi
Lacrimi de jar ce-n suflet ţi se-adună.
Prin părul lui a poposit amurgul,
Tu te prefaci că nu observi şi speri
Să nu regreţi că-n viaţa asta scurtă
Ai dat pe-o toamnă zece primăveri.
El, ca un hoţ, păşind în toamna vieţii
A vrut să-i soarbă pân’ la fund paharul
Şi ţi-a furat din anii tinereţii
Golindu-ţi din pocal întreg nectarul…
Aş vrea să pot să-ţi dărui, din iubire,
Atât de mult cât ai fi meritat
Şi-l rog pe Dumnezeu să te-nţeleagă
Iar sufletul să-ţi ierte de păcat.

NECENZURATBLOG

Singurul mod de a realiza lucruri minunate e sa iubesti ceea ce faci. STEVE JOBS

Viata ca o limonada

Articole de satira si pamflet

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere#

My Blog

Just another WordPress.com weblog

un blog simplu

simte ceea ce citesti

Trezire divina

Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina . Scopul este sa traiesti totul . Traieste acum intrebarile . Poate ca intr-o buna zi , incet , incet , fara sa remarci , vei trai tot mai aproape de raspunsuri . R.M. Rilke

viviana's blog

„Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior.” John C. Maxwell

Musica China

La historia de musica clasica china Campanas afinadas exhumadas del estado de ZengLa música china tiene una larga historia. En las actividades de caza, sacrificiales entre otras, el pueblo primitivo entonó sus primeras canciones folclóricas, iniciando así la historia de la música china. En 1986, los arqueólogos desenterraron 21 flautas de hueso en un yacimiento Neolítico en la aldea Jiahu, condado Wuyang de la provincia de Henan, y determinaron que databan de 8.000-9.000 años. Cuando los musicólogos las estudiaron encontraron con sorpresa que las flautas se ajustaban a la escala estándar de cinco tonos. De modo que podemos imaginar que el comienzo de la musica clasica en China es muy anterior a la fabricación de estos instrumentos de viento. En la dinastía Shang, la música china tuvo como instrumentos dominantes el cencerro y el tambor, y esto se mantuvo así hasta la dinastía Qin, el primer imperio unificado de China. Los repiques de campanas y piedras afinadas producían sonidos retumbantes y ritmos especiales. Acompañados por tambores, creaban una atmósfera majestuosa y solemne. Tal música era considerada como la «música elegante» que se tocaba en las ceremonias sacrificiales de la corte real. Las melodías de esta música elegante eran extremadamente atractivas. Se dice que cuando Confucio oyó una de las más famosas melodías en el estado de Qi, se sintió tan intoxicado por su influencia que «olvidó» durante muchos meses el sabor de la carne. A veces estas melodías venían acompañadas de palabras, ulteriormente sus exquisitas letras fueron compiladas en el Shi Jirig (El libro de las odas), la más primitiva antología de poemas chinos y el origen de la literatura china. El instrumento típico de la música clasica de campanas y tambor fueron las campanas, un instrumento de percusión importante en la antigua China. Las campanas afinadas se fabricaban en bronce, y se colgaban en un soporte de una manera ordenadas según su tamaño. Las campanas producen sonidos distintos y penetrantes. Su número y sus tamaños difieren para las diferentes dinastías. En tiempos antiguos, la corte real tuvo importantes instrumentos musicales que se tañían con motivo de expediciones, banquetes, ceremonias cortesanas y ritos de sacrificio. Se podían percutir solas o junto a otros instrumentos musicales, asimismo, se podían usar para acompañar el canto y la danza. Hoy día, las campanas son usadas principalmente en las orquestas chinas. En los escenarios de hoy, el uso de tales instrumentos que datan de hace varios miles de años infunde en los oyentes una profunda sensación de historia. Guqin : cuerda qin de la dinastia TangSegún los registros históricos, la fabricación de campanas afinadas comenzó en la dinastía Shang y alcanzó su mayor desarrollo en el período de los Reinos Combatientes. En 1978, fue exhumado un conjunto de 65 campanas de la tumba del marqués Yi del estado de Zeng en el condado de Suixian, provincia de Hubei en China central. Sobre todas las campanas en bronce fueron halladas inscripciones sobre tonos musicales en la escritura de sello, la cantidad total de caracteres superaba los 2.800. Al estudiar las inscripciones, los expertos descubrieron que los chinos ya habían adoptado el temperamento igual en fecha tan temprana como el siglo v a.C. o 1.800 años antes de su aparición en Europa'. Algunos musicólogos internacionales han comparado las campanas del marqués Yi con la Gran Muralla en China, las pirámides en Egipto y los Jardines Colgantes de Babilonia, considerando las campanas como «la octava maravilla del mundo antiguo». En las dinastías Qin y Han la música de canciones- y-danza pasó a ser la principal forma de la musica clasica china, y esta tendencia se mantuvo hasta las siguientes dinastías Sui y Tang y el período de las Cinco Dinastías. Antes del período Sui, el grupo étnico Han fue el que más contribuyó a la música china, pero luego surgió un gran intercambio musical entre los Han y otros grupos étnicos, ambos dentro y fuera de China y así, nutriéndose de todas estas fuentes, alcanza su máximo desarrollo la música china de canción y danza. En los períodos Qin y Han, la corte real tuvo una Oficina de Música Imperial que lideraba y dirigía las actividades musicales. En su apogeo el Buró de Música llegó a estar integrado por 600 músicos; recopilaban canciones folclóricas, componían obras y las interpretaban. Después de las dinastías Qin y Han las campanas y piedras afinadas fueron reemplazadas por el caramillo yu y el instrumento de cuerdas se, que eran más adecuados para la música de ritmos trepidantes y fuertes. En los últimos años de la dinastía Han del Este, los instrumentos yu y se fueron nuevamente sustituidos por la cítara zheng y la flauta. En esa época, el laúd pipa y el arpa konghou fueron introducidos en China desde Asia Central y luego se convirtieron en importantes instrumentos de música china clasica. Probablemente a comienzos de la era de las dinastías septentrionales y meridionales, elementos provenientes de minorías étnicas extranjeras fueron introducidos en la música del grupo étnico Han y por la época de las dinastías Su i y Tang la música china pasó a ser una amalgama de ingredientes procedentes de varios grupos étnicos, de Corea, India y Asia Central. Durante la dinastía Tang, los artistas crearon obras que integraban lo instrumental con el canto y la danza, la más famosa de las cuales fue Ni Shang Yu Yi Qu (Canción de hadas), que narraba el encuentro del emperador con las hadas en la luna. Un poeta escribió que cuando se interpretó la Canción de las hadas encima de una gran embarcación, esta culminó cuando la barca ya había navegado 15 li (1 li= 0,5 km). A partir de las orquestas Tang representadas en los frescos de las cavernas de Dunhuang, no es difícil imaginar estas espectaculares interpretaciones. En las dinastías Sui y Tang se desarrolló una nueva forma de canción folclórica, que no alcanzó su auge sino hasta la dinastía Song. Los textos de las canciones folclóricas, ci, se convirtieron en el género predominante de la literatura Song. Como los textos de las canciones tenían varios tamaños, se conocían también como versos largos y cortos. Tales canciones folclóricas eran muy populares en el período Song, y el poeta Liu Yong fue uno de los mejores letristas de esa época, admirado inclusive por el emperador. Entonces había un refrán que rezaba así: dondequiera que haya un patio, hay personas oyendo las canciones de Liu Yong. La música clasica china pasó a una nueva etapa en la dinastía Song. Antaño, la música se tocaba fundamentalmente en las cortes reales y se conocía como «música cortesana». En la dinastía Song, creció el comercio y se expandieron las ciudades. Los residentes citadinos comenzaron a disponer de sus propios centros y servicios de esparcimiento, entre los que tenían un lugar las interpretaciones musicales. La gente le llamó a esa música «música popular». En esta época emergió una nueva forma de arte, que combinaba la palabra hablada con el canto. Tal manifestación artística evolucionó hasta convertirse en el arte dramático durante la dinastía Yuan. En las dinastías Song, Yuan, Ming y Qing la música china y las óperas tradicionales chinas se fusionaron parcialmente. Desde el siglo xx la musica china clasica ha experimentado nuevas fusiones con la música foránea dando lugar a nuevas tendencias en su desarrollo.

Înșiră-te mărgăritare

Înșir, deșir, cos, descos cuvinte

doritesinedorite

anytime anywhere

Cronopedia

... în fuga amintirilor cronopediene...

Le monde est dans tes yeux ...

... le premier matin du monde est aujourd'hui ...

YA BAKİ ENTEL BAKİ

"İlahi Ente Maksudi ve Rızake Matlubi"

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

Viața

O zi minunată!

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Salutări din Cotidian

O șezătoare de suflet cu povestiri și poeme sculptate între nuante. Nuante de Albastru, Iubire, Visare și Dor nemărginit.

Casuta Corei

Blog cu de toate, creat de Denisa si Cora

Katherine's Blog

In Kate's World

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

Hoțul de vise

Dar, dragul meu prieten, stele sunt prea puține pentru câte ne dorim noi să vedem sub lumina lor.

lifebeyondimagination16

Journey towards Inner peace, Spiritual, Life, Blissfulness

Cuvintele unei tinere

Nu înceta să crezi, în ceea ce speri.

Andreea Mătea

OPEN HAPPINESS

Fotografia-un univers nelimitat

"Fotografia fură clipa în afara timpului, modificând viaţa"( Dorothea Lange).

SKYLINE REPORTS

comedy magazine

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

EARTH CHANGE MZ

Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului in cautarea SINELUI, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca A FI TU INSUTI este cea mare binecuvantare a EXISTENTEI. Un om adevarat, sincer, care cunoaste IUBIREA si COMPASIUNEA intelege ca oamenii sunt orbi, inconstienti cu spiritul adormit ~ OSHO (CARTEA DESPRE BARBATI)

iaripi

Să ne împrietenim cu noi!

Just reading my books

Doar citește!

La Gigel

La râma tăvălită

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

Mai bine un diamant cu defect decât o piatră perfectă.

11iunie.ro

Democrația sună bine!

Socio Oriflame:Únete conmigo:@ladyniculina

Un año y un mes con éste blog. Aqui en mi blog voi a enseñar los cosmético de Oriflame ,trucos, consejo de belleza,descuentos y novedades.Contactame si quieres venir probar cosméticos gratis !

TIMES OF LION

Exposing Truth

Julia Streetstyle Blog

Fashion Blogger, Designer, Globetrotter

cocinaitaly

comida italiana

ecaleopi

Bine ati venit! Welcome!

%d blogeri au apreciat asta: