Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿De Vorbă Cu Mineº♪☀♫°✿

*Viața Este Și Va Fi Un Mister*


Un amalgam de întrebări, fără răspunsuri clare, văd viaţa ca pe ceva obiecţi, adeseori rece fără precedent…uni sânt fericiţi (spun ei)…ce este fericirea? Un sentiment, o stare, sau poate un ciclu peste care simţind că suntem fericiţi uităm de rutina cotidiană pentru o clipă…Dezamăgire, alt sentiment de data asta rece, şi constant pe timp îndelungat…Iubire…sentiment pur din subconștient, nu poţi controla, este o stare, un făcut, un gând, un pas, amintire, dorinţă…etc…Trecem peste aceste etape ale vieţii noastre… Naşterea…alt sentiment…de un nou început, responsabilitate, grijă… durere… şi emoţii peste limită… Viaţa este şi va fi un mister.

Anunțuri

*Dacă Nu… *


Dacă nu știi să-ți îngrijești grădina sufletului, te vei trezi mereu înconjurat de urâtul cotidian și de fantasme negre… sufletul trebuie să fie cea mai minunată grădină de flori în care să te plimbi liber alături de iubirea ta… acolo ești tu, acolo aduci mereu ceva bun pentru cei dragi… acolo iubești!

*Întrebări…*


Ți-ai întors vreodată capul,
Să te uiți ce lași în urmă ?
Lași o casă ridicată,
Lași ruină, lași furtună?
Lași durere, lași iubire,
Lacrimi ce ar vrea să țipe,
Umilințe și regrete?
Lași un pom sădit de tine,
Două mâini ce se ridică,
Către cer, a rugăciune?
Lași lumina revarsată,
O gradină înflorită,
Gânduri, ce spre nori se-înalță?
Ți-ai întors privire-n urmă,
Să regreți măcar o clipă,
Că în loc de primăvară,
Ai chemat, în grabă, ciocli?
C-ai oprit izvoru-n cale,
Să n-adape muritorii?
Că ai semănat furtună,
Buruieni, în loc de grâne,
Lacrimi grele-n loc de zâmbet,
Răutate și urgie-n loc de pace și iubire.

*Nu Am Deranjat…*


Vă reţin de îmi permiteţi şi aveţi un strop răbdare
Două vorbe a vă spune, cu scuzele de rigoare…
Chiar de ştiu că vor fi unii care se vor supăra,
Vreau să le transmit ,,în versuri” care e părerea mea:
Nu mă cred nici o ,,poetă”, nici deşteaptă, nici frumoasă,
Sunt un om ca orişicare cu cei şapte ani de-acasă,
Nu cerşesc apreciere, nu mă bat cu pumnu-n piept
Dar vă rog, dacă se poate, să aveţi un pic respect.
Am tăcut, am fost gentilă apelând la bunătate,
Însă nu trageţi speranţe c-am să le înghit pe toate.
Nu am deranjat pe nimeni încercând a-mi ţine gura
Însă unii dintre semeni au cam întrecut măsura…
Nu vreau faimă, nici favoruri, nu iau locul nimănui,
Deci găsesc că nu e cazul să fac voia orişicui.
Nu aştept nici comentarii şi nici like de complezenţă,
Că nu strig nici catalogul, nu fac lista de prezenţă-
De vă face vreo plăcere ce postez, să mă citiţi
De nu, fără supărare, vă invit să mă păşiţi…
Nici pe Dumnezeu din ceruri nu-l iubeşte toată lumea
Deci nu cred că tocmai mie mi s-ar întâmpla minunea!
Nu m-am scos la licitaţii, nu mă vând pe trei parale,
Nu am dat anunţ pe site-uri, nici la matrimoniale,
Nu înghit o umilire cât timp eu nu umilesc
Şi din fire cu dobândă datoria mi-o plătesc.
Cine crede că-nălţimea mult prea mare n-o suport,
Să mă şteargă din ,,memorii”, mă scuteşte de efort!
Cine vrea ca, din plăcere, lângă mine să rămână
Cine nu poate să plece, nici măcar nu cer să-mi spună.
Unul dacă mi-e aproape voi trăi fără regret
Că acela mi-e prieten, mă respectă şi-l respect.
Să mă ierte toţi aceia care au gândirea trează,
Că această ,,poezie” lor nu li se adresează
Sunt vizate ,,cunoştinţe” ce s-au regăsit ,,în vers”
Şi pe care , din păcate, astăzi le salut ,,din mers”.
Fiindcă după cum se vede am răbdarea ,, pe avarii”
Nu vă dau alte detalii, nu răspund la comentarii.

Noapte bună cu somn liniștit și vise de povestea dintr-o POVESTE ❤


Adevărat!

Căsuța Din Povești cu poveşti

Când două suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnă apă doar unuia. Visele nu țin de sete. Doar că, atunci când două suflete se iubesc, în adâncul pământului, acolo unde își întâlnesc rădăcinile, știu adevărul. Pot să se mintă prin cuvinte, dar nu și prin respirație sau prin privire sau prin gând …

Vezi articol original

*Dureri Ascunse 15*


Nu uitase. Întotdeauna fusese lângă ea când avusese nevoie. Fiind cu opt ani mai mare îi părea un erou – mare, puternic, întotdeauna gata s-o salveze. O ajutase să-și facă temele la școală, o învățase să meargă pe patine cu rotile, o ascultase când avusese necazuri cu băieții și avea nevoie să vorbească cu cineva. Și acum era din nou lângă ea, gata s-o asculte și s-o ajute, iar ea nu-i putea spune. Era ceva ca un secret îngrozitor pe care-l simțea în adâncul sufletului ei, pe care nu-l putea dezvălui. Se uită la el. Se simțea îngrozitor de nefericită.
– Mulțumesc. Se înveli cu pătura. Acum mă simt mai bine, zise ea, reușind un zânbet ușor.
Fratele se ridică și o privi îngrijorat.
– Noapte bună Nina. Somn ușor. Îl urmări plecând. Se simțea vinovată și necinstită. De ce nu putea să-i spună? De ce-i era așa de greu? Își îngropă fața în pernă, încordându-și tot corpul încercând să nu izbucnească din nou în plâns. De ce eu? se tot întreba negăsind răspuns. De ce eu? De ce eu? Auzea ecoul cuvintelor în somn. A doua zi de dimineață o trezi râsul zgomotos al copiilor și rămăsese în pat pentru o vreme, privind soarele care pătrundea în cameră printre draperii. Părea o zi frumoasă. Cu un oftat, reuși în cele din urmă să se ridice din pat. Trase draperiile și deschise fereastra. Primăvară îi atinsese obrazul ușor ca un balsam. Era anotimpul ei preferat, însă acum abia simțea bucuria vieții care renăștea peste tot în jurul ei. Părea numai sa-i amintească de propria ei incapacitate de a da viață. Să dai viață. Suna atât de trist și totodată atât de romantic. Cu siguranță niciodată până atunci nu gândise așa despre faptul de a avea copii. Niciodată până atunci. Scutură din cap, îndepărtându-și câteva șuvițe de păr de pe frunte. Cu un oftat, se îndepărtă de fereastră. Se simțea obosită, își simțea capul și corpul grele. Apoi, furioasă brusc pe ea însăși, se îmbrăcă repede și coborâ pentru micul dejun, încercând din răsputeri să arate veselă. Kai veni mai târziu decât de obicei, copiii plecaseră la școală cu mult timp în urmă și fratele plecase de asemenea, iar Nina era deja la a doua ceașcă de cafea. Kai bătu scurt și intră. Nina întoarse capul să-l salute, dar nu-și găsi cuvintele. El nu avea nici pălăria nici cizmele. Purta în schimb un costum albastru în dungi, cămașă albă și cravată de culoaree închisă. Arăta amețitor, nu exista un cuvânt mai potrivit, chipeș – într-un mod foarte convențional, cu părul blond și ochii albaștri, tenul bronzat contrastând cu albul cămășii. Nina îi văzu privirea amuzată și zâmbi.
– Arăți foarte… ă… impresionant, reuși ea să spună.
– Bun. Astăzi plec din localitate pentru faimosul prânz cu Martini și să demarez o nouă afacere.
– Nu știam.
– Nici eu. Am primit un telefon aseară. Am venit să iau niște documente și apoi plec să pot prinde următorul avion, pe la ora unsprezece. Sună telefonu. Era menajera, foarte agitată. Nu-i pornea mașina. Trebuia să sosească o mașină s-o remorcheze la garaj. Aștepta de asemenea un taxi s-o ducă acasă, și nu știa cât va mai dura.
– De ce nu vă luați o zi liberă? îi sugeră Nina. Mă descurc singură. Voi fi acasă când sosesc copiii de la școală, nu vă faceți griji.
– Dar fata cea mare trebuie să meargă la o petrecere! se plânse menajera. Trebuia s-o duc cu mașina. Nu știu ce să fac.
– A, da, petrecerea! Își aminti Nina și se încruntă încercând să găsească o soluție. Nu avea mașina cu ea, bunicii copiilor erau la slujbă, astfel că nu putea apela la ei. Apoi îl văzu pe Kai, zăngănind cheile mașinii în fața ei.
– Ia mașina mea.
– Doamnă, zise ea, așteptați o clipă, vă rog. Se uită la Kai ridicându-și sprâncenele întrebător.
– Da îți trebuie mașina să ajungi la aeroport, nu-i așa? Kai ridică din umeri.
– Pot să iau un taxi. Se uită la ceas. Totuși, va trebui să mă duci tu.
– Bineînțeles.
– Mulțumesc.
– Cu placere.
Nina reveni la telefon.
– Am mașina lui Kai, doamnă. Totul este în regulă. Menajera, ușurată, insistă să vină la lucru ca în fiecare zi, așa că Nina îi sugeră s-o ia de acasă după ce îl duce pe Kai.
– E frumos primăvara aici zise Nina, în timp ce mergeau pe străzile șerpuite, printre zidurile rustice din piatră și pajiștile verzi.
– Încă o săptămână sau două și vor înfrunzi copacii. Prognoza meteo spune că diseară va ploua, adaugă ea după o pauză. După cum arată acum, pare că soarle va străluci toată ziua.
– Se așteaptă o furtună, nu numai ploaie, zise Kai. Sper să mă întorc înainte. O străfulgeră un gând și se foi în scaun.
Mulțumesc pentru că mi-ai lăsat mașina, zise ea. Ești sigur că ai încredere în mine? Kai ridică o sprânceană
– N-ar trebui?
Nina dădu din umeri.
Nu știu. Acum câteva luni am avut un accident. Mașina mi-a fost distrusă iar eu am fost rănită destul de grav.
Din câte știu, zise el încet, un bețiv circula din sens opus și a intrat în mașina ta. S-a sinucis, ți-a distrus mașina, a distrus-o și pe a ta, și aproape că te-a omorât. Nu văd unde-i vina ta. Nina își privi palmele.
– Mă tot gândesc zise ea, că aș fi putut face ceva să evit accidentul.
– Nu-mi imaginez ce. Nici măcar nu l-ai văzut venind, iar el mergea cu 60 de kilometri pe oră în zona aceea. O privi cercetător. Te mai gândești la asta? Nina dădu din cap.
– Nu, numai câteodată. La altceva se gândea ea acum.
– Bun, zâmbi Kai. Oricum, în ce mă privește, poți lua mașina mea oricând. Mai cu seamă că cea mai mare parte a timpului stă parcată.
– Mulțumesc. Generozitatea lui o mișcă și o făcea să se simtă puțin neliniștită, de asemenea.
Ajunseră. Kai opri mașina.
– Cred că o să vin mai târziu diseară, zise el. Pe la opt nouă. Pot să te seduc ca să te determin să vii să mă iei de aici? Avea în privire un zâmbet provocator, iar Nina se întrebă la ce se gândea oare? Bineînțeles că-l va aștepta. Îi zâmbi și ea.
– Încearcă-mă, îl tachină ea.
Kai se apropie. Ochii îi străluceau.
– Îmi placi, zise el ușor. Ești frumoasă. Îmi plac pistrui tăi, și părul tău roșcat, și… Făcu o pauză. Îi privea buzele. Îmi plac și buzele tale calde. Le atinsese ușor, apoi bărbia și, încet, gâtul, în timp ce ea îi urmărea mișcările. Și…

*După Miezul Nopții…*



Mă dau după miezul nopții, fiindcă nu mi-am învățat încă bine rolul luminii şi al zgomotelor ca să pot ieși pe scenă stăpână măcar pe zâmbetul meu pierdută…disting clar unele siluete, mă însoțesc uneori încondeind pe ici-pe colo o frază, aducând o revelație, o uimire, un gest, o floare de măr sau cireș sau…îndoliate lalele galbene…cred că ar trebui să nu mă mai împiedic în trena stelelor şi să pot da următoarea replică măcar în zori, când mi-e cerul limpede după nelipsita cafea şi după incredibilele vise iluminând tăciunii din suflet…ei, da, nu e nevoie să mi se sufle începutul, nu auzi cum îmi desfăşor rolul cu fiecare înclinaţie, intonaţie, dicţie, revelaţie, mai mult tăcând…şi pe sărite?…uneori inspirație…eu scriu, ei dorm, ei scriu, eu nu dorm…eu când mai dorm? nedumerire că mă scriu în somn sau că mă dorm în epiloguri de zile spre răsărituri, în ore când se frânge cerul spre lumină…eu îmi scriu rolul sufletesc…sau poate iar încurc scenele, actele, rolurile, decorurile…cine mi-a scris scenariul, astăzi?…uneori mă împiedic în omenesc de parcă mi-ar fi nefiresc, alteori mă mișcă o gratificație de fantezie cu gust de real…mâine zic că e acum trei secole și uite-așa timpul este un cerc rotund…da, ce nu e clar? cum adică pleonasm? mai gândește-te un pic… imaginează-ţi că îi explici asta copilei ce ține în brațe o mingiuță, care este rotundă, așa cum e pământul pe care stă…ea are doar doi ani și câteva luni…într-o zi, te întreabă privind linia orizontului: „ce este acolo?”, „linia orizontului… ” – îi răspunzi cu naturelețe matură… „ce este linia orizontului?” – continuă nedumerită copila…„capătul pământului.”, încercând un răspuns care să îi dea pace…ea nu are pace și spune: „păi cum, capătul…nu mi-ai zis că pământul e rotund ca mingiuţa? nu vezi că mingiuţa nu are capăt? și dacă e rotund, noi cum nu cădem de pe el?”… nedumerire… nerăspunsuri…noapte…nesomn…copila continuă să întrebe şi să caute să înțeleagă ce este linia orizontului fără capăt de pământ… între timp, a înțeles de ce nu cad oamenii de pe el… fiindcă au căzut deja din paradis…ei scriu. Eu nu dorm… ei nu scriu… eu scriu…eu dorm…pe linia orizontului…

(Ne)Starea de Marți – „Satana la Untold”


Punctul pe I !

Cristian Lisandru

Un preot din Cluj, unul căruia Dumnezeu îi oferă exclusiv frustrări spirituale, coşmaruri şi înfumurări execrabile, susține ca festivalul Untold este închinat Satanei.

Nu este pentru prima oară când reprezentanți ştiurlubatici ai BOR îşi dau în petec – din punct de vedere financiar/sexual – sau scriu inepții pe pagini de socializare (ei făcând upgrade tehnic, însă fiind pe deplin înapoiați la capitolul mentalitate).

Astfel de personaje nu reuşesc decât să se facă de râs. Cu sau fără patrafir, cu sau fără lumânări revândute, cu sau fără apucături preoțeşti pidosnice, prostia crasă depăşeşte granițele timpului şi spațiului.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Vezi articol original

*Sfintii Petru Si Pavel*


La Multi Ani tuturor ce poarta frumosul nume!

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Sfantul Pavel este numit si Apostolul Neamurilor si a fost connvertit de insusi Iisus pe drumul Damascului. La nastere a primit numele Saul si de-a lungul timpului a ajuns unul dintre principalii persecutori ai crestinilor. A fost prezent la lapidarea (uciderea prin lovire cu pietre) Sfantului Apostol Stefan. Dupa ce se converteste la crestinism, in urma unei „intalniri” cu Iisus Hristos, isi schimba numele in Pavel iar mai tarziu a fost inclus de biserica in randul apostolilor. Pavel a dus invataturile Evanghelie pe o zona foarte intinsa, din Arabia pana in Spania.

Sfantul Petru este considerat capetenia apostolilor. Frate al apostolului Andrei, Petre era pescar de meserie, iar numele sau de copil a fost Simon. Numele de Petru l-a primit chiar de la Iisus Hristos. Petru este apostolul care i-a fagaduit Mantuitorului ca Il va iubi intotdeauna, pentru ca mai apoi, in Joia Mare, in timpul patimilor lui Hristos, sa…

Vezi articol original 92 de cuvinte mai mult

*La Mulți Ani Dragul meu! 27 – 06 – 2017*


Ziua de 27 – 06 -, ziua de naștere a celui mai important bărbat din viața mea. Îmi doresc pentru el să cunoască liniștea, să poată primi măcar o parte din tot ce a făcut el pentru ceilalți, să mai trăiască încă cel puțin pe atât. Să nu-ți pară rău de nici un pas făcut în trecut, de nici un zâmbet dăruit, tu ești un suflet minunat și mă bucur să te am în viața mea. Doresc ca viața să îl ocrotească de tot ce e rău, și să fie iubit precum este în inima mea. Optimismul tău mi-a arătat să văd întotdeauna că poate exista o soluție chiar și atunci când credeam că am ajuns la finalul drumului.Sper ca atunci când va citi aceste rânduri sa fie cadoul perfect pentru el. Deoarece, ceea ce ne lipsește în viață nu se poate cumpăra. Când încă o petală din anii tăi frumoși s-a scuturat alene, vibrând armonios, privește cu mândrie, gândind neîncetat, la restul de petale ce nu s-au scuturat. Îți urez să prinzi aripi pentru a trece cu ușurință peste toate greutățile vieții. Culege ce e frumos și bucura-te cu adevărat.
UN SINCER LA MULȚI ANI DRAGUL MEU! 

Preschimbarea lacrimilor în cuvinte


Tot respectul Maestre!

Cristian Lisandru

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin sintaxă,
Sunt frazele tale obsesii fireşti,
Iar eu voi plăti, prin emoţii, o taxă,
Luându-mi licenţa în cele lumeşti.

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi intangibil,
Eu sunt antonimul căzut în genunchi,
Rămân dependent de acordul credibil
Şi dorul de viaţă mi-l ţip din rărunchi.

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi metaforic,
Cu ritm şi cu rimă, cu marii poeţi,
Permite-mi să fiu, literar, euforic,
În felul acesta vei şti să mă-nveţi.

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin conjuncţii,
Mi-e drag pleonasmul atunci când mă ştiu,
În mine se zbat îndoieli şi disfuncţii
Şi sunt prea devreme când sunt prea târziu.

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin adverbe,
Rămân complementul de loc şi de timp,
E-o luptă în mine, cu moarte şi verbe
Şi sunt ca un proaspăt şi lung anotimp.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Vezi articol original

Copilaria …


La multi ani copiii!
La multi ani noua! 🙂

Lacrimaroua

* „Copilaria este lumea miracolului si a magiei : este ca si cum creatia ar rasari trandafirie din noapte, totul fiind proaspat si uimitor. Copilaria se termina in momentul in care lucrurile inceteaza sa mai fie uluitoare. Atunci cand lumea iti da senzatia de „déjà vu”, cand esti rodat de existenta, devii adult.”
Eugen Ionescu

Copilaria, a fost ilustrata si in desenele artistului  Marcel Marlier ( 18 noiembrie 1930-18 ianuarie 2011 ), nascut in Herseaux – Belgia .

Va invit sa ne incantam ochii cu aceste minunate desene, amintindu-ne de copilarie ! 🙂

* „Copilul este aidoma albinei care aduna nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul in miere.”
Antoine de Saint Exupery

* „Un copil reprezinta punctul de vedere al lui Dumnezeu, potrivit caruia viata trebuie sa continue.”
Carl Sandburg

La multi ani, tuturor copiilor din aceasta lume si, copiilor din noi !!! 🙂

Vezi articol original

Versuri noi: Desertul…


Frumos! ❤

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Desertul…

–  Iar preferi doar înghețată… învelită-n ciocolată… ?

implacabilă-mi cert micul… derutată,

căci  în loc de o ciorbică, gătită de-a sa bunică

cu suflet și cu plăcere, înghețată  multă-mi cere…

–   Grăsimea colorată, din care nu creşti niciodată,

te  face mai vesel nițel, dar te şi agită-ntr-un fel,

și nu te mai ține sătul, chiar dacă o papi în destul,

o  neînsemnată  plăcere, ce nu-ți dă putere…

Ciorbița, e cert, dulceață nu are  vre-un pic,

 dar totuşi te creşte  voinic…

‘N discuții, tratate,  trec zile-încărcate, de vis, neuitate

și-al meu rezervor de răbdare când seacă, când este o mare…

Prea-poate, n-am pomenit, înghețata  cere-un motiv potrivit

și, delicioc, negreșit, ea-mi este desertul dorit…

Şi iată-ne stăm la taclale …  în ziua cu arșița-n floare,

desertul ales potrivim… glumim cu cei dragi, povestim…

Când chelneru-aduce sculptat, în vaze frumos ancorat,

un munte cu roca lucrată în straturi de ciocolată,

desigur, cu…

Vezi articol original 131 de cuvinte mai mult

De vorba cu sufletul


Adevarat!

iuglio in due

image

Suflete tu ești o victima in lumea asta, dar ridicate și mergi mai departe chiar dacă în visele tale ai vrut sa mori.
Ai împrăștiat din iubirea ta zâmbete inocente, roadele ți-au fost lacrimi și dorința de moarte. Încă mai ai vise și le ți ascunse in cutiuța cu speranță, nu ști dacă va fi azi, sau poate mâine, dar ști că va fi.
Rănile ce le-ai ascuns înăuntrul tău, nu pot fi vindecate nici de cei mai buni doctori din lume.
Te-ai revărsat din dragoste pentru a primi fericire in schimbul imensei tale iubiri, dar ți s-au adâncit ranile, ai rămas precum o stea făcută praf, ai continuat să mergi mai departe fără să cunoști ura, te-ai adâncit în iubire și ai continuat drumul spre acasa.
Tu ai învățat să pășești precum un nou-născut după fiecare cazatura, sufletul meu drag, tu vei putea mereu să te ridici oricât de…

Vezi articol original 22 de cuvinte mai mult

*Sărbători Pascale Fericite! – Happy Easter!*


Pentru unii, Paștele e un moment de întregire a familiei, în care își doresc pace și bucurie. Pentru alții, e o zi în care se distrează ceva mai mult sau scapă de serviciu ori de școală. Fie ca lumina Învierii Mântuitorului să vă inunde casa și să vă aducă numai armonie, fericire și multă iubire. Pentru noi e pur şi simplu o zi minunată,  pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Sărbători Pascale Fericite! – Happy Easter!

 

Aici. Mereu.

All about life..

GISELA

visând cu ochii deschiși

Caos Literario

Comprendiendo el verdadero significado de la literatura.

mimbus07

Îmi place sa nu fiu înțeleasă, pentru că intr-un final fericit când apare adevărul, totul va fi apreciat. Asta mă va face să zâmbesc cu sufletul.

OpinioniWeb-XYZ

Oltre il bar dello sport: opinioni consapevoli per districarci nel marasma delle mezze verità quotidiane!

paperlanternsinpapertown

Heart only speaks when mind shut down...😊😊😊💘💘

bkumarauthor

bkumar is author for you

Grimalkin Poems

”Roșesc, mă îngrozesc și mă cutremur acum, când destăinuiesc hârtiei groaznica-mi cruzime.”

A Better Man

Make a Start

JoculDeCuvinte

ZonaDePoezie

Manningtree Archive

A great site for Movies, Stage, Music, Literature, Art…… of yesteryears

Eye-Dancers

A site devoted to the Young Adult sci-fi/fantasy novel The Eye-Dancers

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

just a girl

''she was a rainbow but he was colorblind.''

mysuccessisyoursuccess

Just another WordPress.com site

Croatia, the War, and the Future

Ina Vukic - Croatia: people, politics, history, economy, transition from communism to democracy

JoseRaSan66

Cuando Lo Pequeño Se Hace Visible...

simple Ula

I want to be rich. Rich in love, rich in health, rich in laughter, rich in adventure and rich in knowledge. You?

Căsuța Din Povești cu poveşti

Semeni o faptă, culegi un obicei; semeni un obicei, culegi un caracter; semeni un caracter, culegi un destin. – Dalai Lama

aliceclarablog

Azi nu mai e nimeni, sunt doar eu. Sunt inconjurata de atatea persoane si totusi ma inec in singuratatea mea.

BeforeOrNot

Când vrei să plângi: abține-te, suferă și mergi înainte. Unicul om care îți va fi alături toată viața ești tu. Trăiește până ești în viață.

Blog Anonim.

Ziua de azi e unica. Ai grija de timpul tau.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

yocollector - Romania

Logo-colectii diverse, colectie insigne, colectie brelocuri, artizanat,

Superduque

Mi patria es todo el mundo.

Momente.

Carti.Cafea.Momente.

romanticshayri.wordpress.com/

Keep your secrets to yourself !! if you can’t – So never expect the other one to do so.--All Copy Right are Reserved.

De dingen des levens !

Dagdagelijkse dingen die je nergens anders leest.

Socio Oriflame:Únete conmigo:@ladyniculina

Un año y un mes con éste blog. Aqui en mi blog voi a enseñar los cosmético de Oriflame ,trucos, consejo,descuentos, novedades y consejos de belleza.Alicante

fatacuțigara

”Be the change you want to see in the world.”

Sfetnic Practic

Read and think first, choose later

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

ropot de secunde...

DE NICĂIERI... CĂTRE NICIUNDE

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

ChronosFeR

Música, Literatura, Fotografia, Cinema,Cultura.

jdubqca

poetry by j matthew waters

Purplerays

spiritual enlightenment and self improvement

- MIKE STEEDEN -

THE DRIVELLINGS OF TWATTERSLEY FROMAGE

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

muzele albe

texte și fotografii de Cristina-Monica Moldoveanu

iuglio in due

Marcu Claudia Adriana

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

%d blogeri au apreciat asta: