Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿De Vorbă Cu Mineº♪☀♫°✿

Atenţie la visători!


Poteci de dor

1Când tu pluteşti în loc să mergi
e bine totuşi să-nţelegi
că poţi s-ajungi nevinovat
în boxa celui acuzat

Te-agăţi de-o aripă de gând
şi te înalţi purtat de vânt
nici n-ai habar că ai intrat
pe-o uşă ce-ţi spunea „privat”

Sau ai putea fără să vrei
s-ajungi şi-n cuşca unor lei
prea prins de gândul tău nebun
ce te abate de la drum

Visezi şi nu vezi trecătorii
că stai la o cafea cu norii
şi parcă nu-ţi vine să crezi
cum ei te văd când tu nu-i vezi?

Vezi articol original 272 de cuvinte mai mult

*Putea Fi…*


Iubirea e nesfârşită ca şi viaţa şi, tot ca ea, se desfăşoară ciclic…a o readuce înapoi după ce s-a stins e ca şi cum ai căuta în cenuşă măreţia copacului lovit de trăsnet…nici o forţă nu-l va mai întrupa cum a fost; va renaşte în alt loc, în alt timp, dacă o sămânţă luată de vânt va fi purtată într-un pământ prielnic…

Iubirea intrase în sufletul meu înainte de a te cunoaşte…o construiam cu fiecare carte pe care o citeam…am citit, am adunat carte cu carte, destin cu destin şi mi-am construit vise…fiecare poveste de dragoste putea fi povestea mea.

*Mulțumesc Vouă, Mulțumesc WordPress !*


Blogul tău, ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪, pare să fi avut mai mult trafic decât de obicei! 52 de vizualizări pe oră – 4 de vizualizări pe oră în medie
Un vârf în statisticile tale.

De nu mă laud eu… Atunci cine ?   😄  😛  

*Risti? De Rudyard Kipling* – Da, Risc*


Mulțumesc Domnului Alioșa pentru această dedicație, mă regăsesc pe acolo pe undeva! – Da, risc și voi risca, fără adrenalină, viața e o pânză de paianjen  😀 

*Și Totuși…*


Ne zbatem, alergăm, muncim… și uneori trăim atât de puțin sau chiar uităm să trăim… Și totuși, atât de puțin ne poate aduce, dacă nu fericirea, cel puțin mulțumirea… Un singur cuvânt bun, venit din inimă sau o singură lacrimă curată pot însemna mai mult decât toate averile lumii… O singură picătură de rouă îți poate inunda sufletul tău de emoție, ridicându-l până la stele… Un singur zâmbet senin poate să lumineze un chip adânc brăzdat de griji și îndoieli… important este ca totul e să fie izvorât din inimă și sincer, complet sincer.!!

*Binele Și Răul*


Distanța dintre cum trăiesc oamenii și cum ar trebui să trăiască este atât de mare…încât cel care respinge realitatea de dragul a ce se cade acționează mai degrabă în dauna decât spre binele său…întrucât, dorind să profeseze binele în toate situațiile vieții, el va pierde cu siguranță, ciocnindu-se de o majoritate de oameni cărora binele le este străin…

*Vin’-odată Primăvară*


Hai vin’-odată primăvară
Cu tot alaiul tău de doruri
Cu dor călduț suflând spre seară
Din suflet să-mi topească sloiuri .
Să pot începe-o viață nouă
Iubirii să-i plătesc restanțe
Din fir de iarbă să sorb rouă
Din suflet să urzesc speranțe…!

*Aniversare – Anniversary*


WordPress.com!

Aniversare fericită cu WordPress.com!
Te-ai înregistrat pe WordPress.com acum 4 ani.
Îți mulțumim pentru că navighezi cu noi. Continuă blogging-ul bun.

WordPress.com!

Happy WordPress.com!
Checked on WordPress.com four years ago.
Thank you for surfing with us. A continued good blogging.

*Sara+Patrick…*


– Bună iubire, ce faci, cum te mai simți?
– Sunt bine Patrick, dar… sunt ani de când vorbim doar la telefon și site, mă tot pui să fac conturi pe alte site-uri, mă ții ascunsă și…vreau să te văd, să ne căsătorim, numai pot continua așa.
– Draga mea, trebuie să mă înțelegi, încă nu pot renunța la tâmpita aia, ea îmi trimite bani, m-a dus la doctor, știi că sunt bolnav. Crede ca o iubesc, este prietenă cu doamna, și trebuie să mă înțelegi. Nu este nimic adevărat iubire, minte, eu pe tine te iubesc, știi asta.
– Bine, te cred, dară tot vreau să ne căsătorim.
– O sa ne căsătorim draga mea, caut pe net un post pentru noi doi, atunci vei vedea că doar eu am dreptate și doar pe tine te iubesc. Uite, vin la tine, îmi este tare dor și vin să te văd.
– Bine, te aștept dragule, te iubesc.
– Și eu te iubesc draga mea, să nu uiți diseară să ne culcăm la telefon împreună, da?
– Patrick, te rog, nu aș mai vrea să ne sunăm la culcare, am auzit copilul, ceartă și nu pot asista la așa ceva, sunt sensibilă, te rog să mă înțelegi…
– Bine iubito, te înțeleg.
– Îmi este dor de tine Patrick
– Și mie de tine Sara, te ador…
– Te aștept în gară dragule, abia aștept să ne vedem, vezi că nu vin singură, voi veni cu fata, dorește să te cunoască și ea, apoi ea va pleca și noi rămânem în oradea la pensiunea din gară.
– Bine draga mea, abia aștept, îți poți imagina cât de mult te iubesc dacă voi merge câteva ore bune cu trenul?
– Da, te cred, dar sunt geloasă încă pe tâmpita aia care se ține după tine, tot-odată tac pentru că ea e doar cu bani.
– Taci iubirea mea, să mă crezi doar pe mine, ce pot eu sa fac dacă femeile se dau la mine? Să fii mândră de mine iubire, o să te fac cea mai fericită femeie.
– Bună iubire, mă bucur să te văd, să facem o poză și să bem o cafea.
– Da, să facem poze și să mergem la cuibușorul de nebunii…
– Ai o fată frumoasă, cu ea am vorbit la telefon nu? Le voi fii un tată exemplu.
– Mulțumesc Patrick.
– Nu prea mă simt bine, ma voi odihni putin.
– Dar ce ai? De ce nu răspunzi în totalitatea sentimentelor mele?
– Sunt timid, înnebunit de iubirea ta, de frumusețea ta, sufletul tău, vocea ta de înger, am nevoie de tine, să nu mă lași să mai plec de lângă tine iubirea mea dulce…
– Din păcate trebuie să găsim ceva de lucru în străinătate, apoi va fi bine.
– Da, ai dreptate….

*Balsam Pentru Suflet…*


Viața pentru mine, a însemnat atingerea unui echilibru, iar eu am reușit trei sferturi, restul e fum… 😉 Consider că îmi este suficient.

Mi-am păstrat o viață calmul, m-am ridicat de jos singură fără nici un ajutor, am reușit să fac față încercărilor și necazurilor vieții, i-am înțeles am ajutat pe cei din jurul meu. Acum, am nevoie de un balsam pentru suflet! Tot ce îmi doresc acum este liniște.

Datorita acestui blog, am progresat și am învățat câteva lecții valoroase. Vă mulțumesc !  ❤

*Dumnezeu Să Îți Vegheze Somnul De Veci! Ady- Elena




https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fileana.lenuta.1%2Fposts%2F1722022988114450&width=500

*La Mulți Ani Scumpul Meu Nepoțel Andrei*


La mulți ani Nepoțelul meu scump ! Sănătate, înțelepciune, fericire, să ți se împlinească toate dorințele și să aduci numai bucurii părinților tăi și celor dragi ție!

*Mulțumesc Vouă – Thank you all *


*Ne Definim…*


Locul unde soarele răsare din căldura sufletului, scăldată în albia lacrimilor de fericire în dimineți viitoare, în care dorința de DOI, prinde veșnicie pe aripi și-ai putea spune: „nu o voi lăsa să plece indiferent cât voi lupta cu timpul și împrejurările.”
Ne definim și ne desăvârșim prin ceilalți, ei sunt bucăți de infinit ca și noi, care încearcă să cuprindă bucuria și zbuciumul vieții, în niște clipe. Fără mâinile ce se ating și se strâng parcă cu : disperarea de a nu mai fi separate de cineva vreodată, am rămâne plutitori în propriul nostru orizont, fără dorința și curiozitatea de a afla ce este dincolo de fereastră… Ceilalți nu sunt niște străini, niște inamici, ei sunt o altă versiune a noastră, creată anume ca să ne cunoaștem mai bine. Spuneam într-o zi că prietenia este o responsabilitate, nu o oportunitate – o repet și azi și ori de câte ori va fi nevoie; fiecare din noi are de primit mult, dar mai ales, trebuie să dăruiască mult. Altfel, vom rămâne mereu îmbarcați pe un vapor care se balansează cumplit și nu-și mai poate regăsi linia de plutire.

2002

*Sufleţel Și Sufleţica*


Într-una din zilele fără nume şi fără ore din Cer, Dumnezeu deschise palma şi zâmbi. În palma Lui, stăteau două sufleţele mici şi plăpânde care se priveau şi chicoteau fericite:

– Uite!!! Înăuntrul meu, dacă strigi, numai pe tine te auzi! spuse Suflețel, în privirea căruia străluceau toate constelaţiile fericirii ascunse după petalele unui trandafir mereu în rouă.

– Hihi!!! Da! Și tu, dacă intri înăuntrul meu, vei vedea că eşti peste tot, spuse Sufleţica.

– Off, oftă Dumnezeu şi scăpă o lacrimă peste cele două suflete jucăuşe, iar mâna lui, începu să tremure încet.

– De ce plângi? întrebară sufleţelele abia abţinându-se să nu plângă şi ele.

– Deoarece, aţi crescut prea repede…Timpul, deşi aici nu are cu ce să fie măsurat, a trecut dragii mei, iar voi trebuie să plecaţi să învăţaţi să simţiţi şi să daţi mai departe, iar Dumnezeu îi mângâie încet, în timp ce ei începură să râdă gâdilindu-se.

Apoi, brusc Sufleţica începu să plângă.

– Ce este draga mea, întrebă Dumnezeu?

– Nu vreau să plec! Dacă plec, ce se întâmplă cu Sufleţel? Nu vreau să mă despart de el niciodată!!! În el am toate ecourile mele! Toate emoțiile, râsetele şi toate cuvintele. Cum am să ştiu să mi le găsesc din nou? Cum am să-l găsesc pe Sufleţel acolo? Lumea e mare şi rea şi poate nu îl voi găsi niciodată.

Atunci, Sufleţel scoase un ţipăt! Primul ţipăt auzit vreodată în Cer, iar Dumnezeu se întristă pentru prima dată. Încercă să-l aline, să îl mângâie, să îl facă să zâmbească, dar Sufleţel era trist, speriat şi înţepenit. Apoi, dintr-o dată, începu să plângă în hohote:

– Nu mă trimite în lume, te rog!!! Fără Sufleţica mea nu voi şti să învăţ nimic bine! Nici durerea, nici fericirea, nici nu voi şti să fiu un suflet bun. Voi rătăci mereu, până am să mă întorc la Tine să pot fi din nou cu Sufleţica mea.

Dumnezeu se cutremură şi îl cicăli:

– Sufleţel!!! Viaţa trebuie să o apreciezi şi când nu îţi găsești calea! Din durere trebuie să ştii să cerni lacrimile şi să faci din ele cele mai frumoase gânduri de înțelepciune. Din înţelepciune trebuie să dai apoi celor din jur şi poate aşa, vei învăţa să fii bun, chiar dacă Sufleţica nu este lângă tine. Viața înseamnă iubire și necondiționare! Înseamnă să trăiești frumos, chiar dacă nu e mereu ceea ce te aștepți tu!

– Dar nu e corect! Nu e corect! Se revoltă Sufleţica. Venele prin care curgea toată fiinţa ei se încordară într-un geamăt…ca şi când Cerul ar fi stors toţi norii de ploaie, iar Îngerul Curcubeu şi-ar fi pierdut culorile.

– Sufleţica!!! tună Dumnezeu revoltat pentru prima oară, dar văzu că ea nu se sperie deloc. Sufleţică dragă, ce nu e corect în ceea ce fac EU?

Lacrimile ei se prelingeau în minuscule bobiţe de nisip, iar ea le culegea toate…boabă cu boabă şi tot plângea…mai mult, mai mult, iar Dumnezeu mirat și nedumerit o întrebă:

– Ce faci acolo Sufleţică?

– Plâng în amintiri şi le culeg! Le strâng în boabe de nisip şi le înghit apoi pe toate. Aşa, voi şti să îmi amintesc tot despre Sufleţel! Despre mine și el. Despre iubirea noastră! Așa, îl voi şti recunoaşte și găsi! Dacă eu ca şi om nu voi reuși să mi-l amintesc, eu ca şi Sufleţica îl voi recunoaşte imediat! Nu se poate să nu fie aşa, continuă ea plângând tot mai multe amintiri.

Sufleţel o mângâia neputincios și îndurerat. O săruta pe frunte, pe mânuțe, pe creștet, pe inimă şi o ajuta să culeagă amintirile lor: una…două…zece…o sută…o mie…un milion de eoni, iar Dumnezeu îi privea le spuse că trebuie să se pregătească.

Atunci, Sufleţica, aruncându-se la pieptul Lui, spuse:

– Ştii ce nu e corect Doamne Doamne? Că ne-ai născut împreună şi ne trimiţi separat în lumea aia mare și străină! Că ne-ai lăsat să devenim un suflet şi ne plângi în două lacrimi despărțite! Că îmi rupi în fărâme de eoni ecoul pe care numa el ştia să mi-l facă să rămână înăuntru! Era doar al lui! Suflețel e bucată din mine, Doamne! Și eu din el! Cum o să mai sângerez eu fără el…și cum o să îl mai caut în fiecare zâmbet, râset, strigăt, făptură, privire…

– Off, dragii mei dar trebuie să fac asta, altfel nu ar fi bine! Trebuie să învăţaţi să fiţi oameni şi trebuie să vă faceţi mari ca să pot plânge cât mai mulţi Sufleţei şi Sufleţici, răspunse D-zeu trist şi fericit săruntându-i pentru ultima oară. Trebuie să învățați să fiți puternici și separat ca să puteți fi acel întreg puternic! Iubirea nu cunoaște depărtări. Așa să știți! Și Eu voi fi departe de voi, dar mă veți avea mereu alături, în inima voastră! În tot ce sunteți și veți fi voi! Exact așa vă veți fi și voi unul altuia! Acum…mergeți de vă nașteți!

-Sufleţellllllllll !!! se pierdu în infinit strigătul disperat al Sufleţicii.

-Sufleţicooooooooo !!! îi urmă ecoul disperat al lui Sufleţel, dar strigătele se pierdură în Univers. Ei nu și le mai puteau auzi.

Timpul trecu, iar D-zeu plânse Sufleţei şi Sufleţici într-una. În una din serile Sale de odihnă însă, lua două suflete adormite pe pălmile Sale şi le şoptea câte un cântec de adormit. Îi săruta şi îi aşeza înapoi. Erau şi probabil vor rămâne mereu preferaţii Lui..cei doi Sufleţel şi Sufleţica, primii care au făcut Cerul să plângă.

Într-o zi, pe când D-zeu avea ceva urgent de făcut, Sf. Petru veni radiind, gesticulând și ţipând:

-Doamneeeee! Doamneee!

-Da Petru!!! Ce strigi aşa? O să trezeşti şi Răul pe care de abia l-am adormit!

-Doamne! Priveşte rogu-te jos, pe Pământ, iar ochii lui Petru sticleau de lacrimi şi fericire.

Dumnezeu mormăi:

– Ce o fi cu Petru? De când a plecat Sufleţica, nu a mai zâmbit aşa niciodată!

Să nu uit…Sf. Petru este preferatul Sufleţicii. El a fost dintotdeauna sfântul ei preferat. La el stătea în poală şi asculta poveşti, învăţa să fie războinică şi să nu cedeze oricât de grea ar fi căderea, iar Petru se topea tot când era vorba de ea.

Când îl vedea, Dumnezeu mereu se lumina și îi spunea zâmbind:

– Off, Petre, că te-a topit ca pe o bucăţică de unt. Mai are un pic și te întinde peste tot Cerul!

Amintindu-și de vremurile Suflețeilor, Dumnezeu privi pe Pământ cu nerăbdare. Tresări și zâmbi, iar Cerul începu să se cutremure. Îngerii uitară pentru o clipă să mai zburde, îngerul Curcubeu uită că are culori, norii se strânseră toţi unul în braţele celuilat, heruvimii se ascunseră după Bolta Cerească doar îngerul Iubirii stătea şi privea bucurându-se ca un copil mic. Toți uitară să mai respire de emoție.
Dumnezeu îți duse mâinile la suflet, zâmbi larg și oftă pentru prima dată în lunga Sa Eternitate. Oftă deoarece doi tineri îşi ciocniră pentru prima dată, imposibil, eroic, trist, sufletele şi…s-au recunoscut:

– Sufleţico dragă, iubita mea…chiar tu eşti?!!! iar lacrimile lui începură să curgă, în timp ce mânalui căuta și mângâia chipul ei fără încetare. Îi atinse fruntea, ochii, părul, buzele, mâinile căutând-o parcă de teamă să nu dispară iarăşi. Nu putea crede că Suflețica lui era iarăși acolo lângă el. Chiar în fața lui, iar el o putea privi, asculta și atinge. Offf, Sufleţica mea!!! Chiar tu eşti! Mi te-am imaginat de multe ori. Te-am simţit! Ți-am simțit fericirea, așteptarea, căutarea, disperarea. Știam când plângi şi mă strigi, deoarece am simţit milioanele de boabe de amintiri răscolindu-mă în dorul de tine! Tot am avut în lumea asta, în viața asta, dar fără tine, nu aveam nimic. Era atât de gol Suflețico! Simțeam că nu sunt complet. Că nimic nu e bine!

Suflețica îl privea fără să respire. De teamă. Aceeiași teamă că Suflețel al ei ar putea dispărea din nou. Că nu l-ar mai putea vedea, asculta, atinge. Fără el, viața ei era fără rost și sens. Nimic nu era la locul lui. Nimic nu era complet. Nimic nu putea fi fericit. Doar el era acela care putea să închidă cercul ființei, vieții și sufletului ei! Se uita la el mută de drag şi emoţie, de lacrimi şi fericire, de nerăbdare și ani de așteptare! Ochii ei, vorbeau tot! Se pierdeau în privirea lui, în ființa lui. Ar fi vrut să îl sărute până adânc în suflet. Se aruncăîn brațele lui și plângând strigă cât de tare putu ea după atât de mult dor, emoție și așteptare:

– Sufleţellllll!!! Oohh, Doamne, Sufleţellll! Cât de dor mi-a fost! Cât de mult mi-ai lipsit! Cât de mult te iubesc!

Mâna ei, îi atinse chipul scăldat în lacrimi, iar sufletul lor scoase iarăşi ţipătul care a stors norii de lacrimi. Ploua iar, iar ei ştiau că Dumnezeu plângea alături de bucuria lor, de ei, deoarece pentru ei a plâns când i-a creat și a plâns când i-a trimis în lume despărțiți, iar ei se priveau plângând şi râzând. Se sărutau şi se mângâiau cu dor. Ar fi vrut să recupereze tot timpul ce le-a fost furat, iar ochii lor se umpleau unul de altul ca şi când, ar fi vrut să umple din nou clepsidra de amintiri. Să se poată regăsi mereu. Oriunde. Oricum. Eroic, imposibil! Oricâte uragane ar fi, oricâte ploi sau vreme bună, oricâte depărtări, ei au înțeles în sfârșit că nimic nu îi va putea despărți niciodată, deoarece ei sunt același suflet.

Erau Sufleţel şi Sufleţica, cei născuţi împreună pentru o Eternitate!

Gara pentru noi

blogul Renatei

VIAŢĂ TRECĂTOARE-BLOGUL LUI VALY

VIATA NE-A FOST DATA DE DUMNEZEU SI TOT EL O VA LUA CAND VA VENI TIMPUL.IMPORTANT E SA TRAIM IN ASA FEL INCAT, PRIVIND IN URMA, SA NU AVEM MARI REGRETE.NIMIC NU-I INTAMPLATOR IN ACEASTA LUME MARE.TOTUL ARE UN ROST.

.*♥**♥*★ *♥*..*♥*. BERNARD *♥**♥*★ *♥*..*♥*.

♥♥ ♥♥ MES PLUS BEAUX BISOUS D'AMITIES A VOUS ♥♥ ♥♥

Thoughts📜

I spend most nights at home falling in love with the idea of you.

JoseRaSan66

Cuando Lo Pequeño Se Hace Visible...

Tapparella.

Risvolti Psicologici Demotivanti ed altre Amenità Tardo Post Adolescenziali.

De prin cărți adunate..

„Cele mai bune cărţi sunt cele care îţi spun ceea ce ştii deja”-George Orwell

henrywest

Expression.

Calator spre infinit

Lucrul cel mai important este sa fii gata in fiecare zi sa sacrifici ceea ce esti pentru ceea ce ai putea fi

Blogul meu de calator

Let' s conquer the world!

yocollector - Romania

amalgam, colectii diverse, amintiri, insigne, brelocuri, artizanat, magneti frigider, etc...

prietendevremerea

O vorba buna

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Alioşa

File de jurnal

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

poetryandloveblog

Versuri şi Meditaţii

jllopart

la poesía es libertad

Almeno Tu

racconti e riflessioni

JoculDeCuvinte

ZonaDePoezie

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

🐞uĞuR BöCeĞi🐞LaDYBuG🐞

🐞❤ 💕👠💋🐞🌹💧❤ 💕👠💋🐞 MuTLu oL & MuTLu KaL & MuTLu eT🐞❤ 💕👠💋🐞❤ 💕👠💋 👠❤🐞🐞❤ 👠❤💋🐞 ❤👠❤ 💋❤ 👠🐞❤👠❤ 💋❤ 👠🐞•💘🌹 💜❀🍂°º★°º★•~••#••💘~•★💘🐞❤ 👠🐞❤💋 🐞👠❤💋❤👠🐞Be HaPPY & STaY HaPPY & MaKe HaPPY 🐞❤👠❤💋 👠🐞❤💗¨★🍂💛🍁🌿 ↪★ ✿_🍃🔱🍃 •💘┊ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ 💟 💛 💙 🌸 ┊ 🌼┊ 🌸 ┊ "🌼 💙 💟 💜 ☁┊ 쇼 ┊ 🐰 ┊ ☁ 💖 💙 💛 ─╬ஜఋ╪► ┊ ’•, 💙 ,,•’ 💙 🔱🍃 💛 `’•,,•`’ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ ’•,` 💗 ,,•’ 💟 `’•,,•`’ ✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿ 💕👠✽💕👠💋🐞✽💕👠💋🐞✽ 💕👠✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿

Versuri nemachiate

I hate my life, but I think she hates me more...

Poesias e Cia - Ana de Lourdes Teixeira

Sem pretensões... O único desejo é compartilhar com as pessoas o que escrevo.

youreverydaycoffee

Your thoughts while having coffee

Pays de poésie

Voyage en sonnets vers ailleurs avec Cochonfucius

prieteni virtuali

Pastreaza in sufletul tau , doar momentele frumoase si langa tine doar oamenii, care te pretuiesc cu adevarat!

ecaleopi

Bine ati venit! Welcome!

scrioa

Just another WordPress.com site

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

15 poems left by her

Către cititori: nu vă însușiți creațiile de pe acest site deoarece sunt proprietatea creatoarei. Conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor nu pot fi folosite fără acordul acesteia. Specificaţi sursa de inspirație! În cazul în care sunteți la început cu blogul, rog cât mai multă originalitate din partea voastră! Mulțumesc anticipat! (Mesaj transmis în special persoanei ce a copiat descrierea adresată cititorilor mei, fiind modificate doar câteva cuvinte!)

Miss Ayo Délé

Le blog givré, pétillant et coloré pour tout ce qui me passe par la tête : mode, beauté, art, culture, cuisine, politique, société... / The frosted, sparkling and colorful blog for all that pass me through the head : fashion, beauty , art, culture, cooking, politics, society...

Strop de lumina

Aş vrea să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireşii...

CENZURAT

Crede in ceea ce esti

Poetul Virtual

Învaţă să asculţi.

Victor Ilina

O încercare

Cristian Blog

„În spatele unui lucru banal se poate ascunde o întreagă poveste”

whisperer2

Just another WordPress.com site

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

%d blogeri au apreciat asta: