Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿De Vorbă Cu Mineº♪☀♫°✿

Versuri noi: Veșnicia poartă numele Eminescu!


IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Veșnicia poartă numele Eminescu!

Dacă nu te-ai fi-nălțat peste-a timpului genune,

Cum o lume-ar fi aflat de a mea Țară-minune,

De-al Carpaților oftat, ce-și cutremură grea jalea

Și de Dunărea, ce-o varsă, înnegrind cu valuri Marea…

Dacă n-ai fi ascuțit arma din cuvânt tocmită,

Cu ce, oare, am lupta pentru Țara răzlețită?

Cu ce ne-am însufleți demnitatea românească,

Când, stărină, se agită fruntea-ngustă dușmănească?

Dacă n-ai fi-nflăcărat strămoșești de glorii piste,

Timpul s-ar fi depănat fără meritata cinste…

Irosindu-ne virtuți, noi, setoși de armonie,

Cert, n-am fi gustat nici fir, de înaltă poezie!

Geniu care ai urcat românesc pe-a lumii scară,

Peste suferinți, restriști și suplicii ca povară,

Peste că ne-ai îndurat  mediocrii să te piară….

Nu știu, de te-am meritat, Eminescule, ca Țară!

Sărutăm urma grăbită pe țărâni ce ni te-au dat,

Ești pleoapei alinare  peste-al vieții aspru ger,

Nu-s icoane să-ți încapă darul care ne-ai lăsat,

Mândri, că…

Vezi articol original 47 de cuvinte mai mult

Anunțuri

*Pentru Voi Cu Drag!*


Nimic nu are valoare fără o lume frumoasă, fără pace, armonie, prietenie şi dragoste. Oamenii sunt făcuţi să fie aproape, să fie împreună. Cu toții suntem dependenți de iubire şi de prietenie. Prietenia înseamnă „împreună”. Împreună la bine, la greu, cu râsete, dar şi cu lacrimi, cu tot ce înseamnă un om. Pentru mine, cuvântul „împreună” înseamnă enorm. Într-o zi o să vă povestesc despre acest cuvânt… Acum vă mulţumesc pentru tot şi vă reamintesc din nou că sunteţi buni, frumoşi, minunaţi şi că meritaţi să aveţi tot ce este mai bun!

*La Mulți Ani – Happy Birthday 2018*


Atențiune!
S-a anunțat 📢 îmbarcarea pentru ✈️zborul 2⃣0⃣1⃣8⃣…
💼 👝 bagajul tău va trebui să conțină cele mai frumoase amintiri din 2⃣0⃣1⃣7⃣…Momentele triste vor fi depozitate în cel mai apropiat coș de gunoi…👍😉
Durata zborului va fi de 1⃣2⃣ luni. Vă puteți strânge acum 💺 centura de siguranță.

Următoarele 📊 escale vor fi:
Iubirea 💞
Bucuria 🎉
Amabilitatea 💐
Bunătatea 😄
Modestia 🙂
Răbdarea 😌
Împăcarea cu tine însuți 😐
Armonia 😊
Bunăstarea 😉
Pacea 😇

Pe timpul ✈️zborului 👮Căpitanul vă oferă următorul meniu:
* Un 🍸Cocktail de Sănătate radiantă
* 🍹Un Smoothie de Prosperitate
* O ☕ Ceașcă plină de Vești Frumoase
* 🍲 Salata Succesului
* 🎂 Tortul Fericirii
Toate însoțite de 🎉 🎊 o explozie 😄😃😀 de zâmbete.

Înainte ca 2⃣0⃣1⃣7⃣să se termine, mulțumiți persoanelor care au făcut ca anul sa fie mai frumos.

Vă doresc vouă și celor pe care îi iubiți 👪 să vă bucurați de o Călătorie Minunată la bordul ✈️ avionului 2⃣0⃣1⃣8⃣

Vă mulțumesc și vă doresc un 2⃣0⃣1⃣8⃣MAGIC☝
🙏🙏🙏🙏🙏🙏

❣ La Multi Ani! ❣ 🍵🎉😘

*❀Cristina Stamate 1946✟ 2017*


 Prea mulți, prea des ne părăsesc marii artiști, prea dureros să-i văd plecând. Nu se poate, Dumnezeu s-a supărat rău pe noi, vrea să își facă un teatru sus în ceruri, cu actori noștri de valoare. Dumnezeu să o ocrotească!
Au vrut să plece împreună. Să nu fie singure …Să le fie calea luminoasa și presărată cu stele… Stela Popescu –  Cristina Stamate.
Au fost  actrițe minunate. Două prietene care au fost prietene până la finalul vieți lor. Respect pentru Stela Popescu și Cristina Stamate. Nu vă voi uita niciodată! Ne bucurați sufletele și ne aduceți zâmbetele pe obraz. 👭They wanted to go together. Do not be alone … Let them be their bright and hungry path … Stela Popescu – Cristina Stamate.
They were great actresses. Two friends who were friends until the end of their lives. Respect for Stela Popescu and Cristina Stamate. I will not forget you! Enjoy the souls and bring your smile on the cheek.

*Stela Popescu ❀ 1935 ✟ 2017*


Cuvintele sunt de prisos! O valoare a teatrului Românesc. Îmi aduc și acum aminte, când eram mai tânăra și o vizionam la televizor cu Arșinel spuneam că sunt soț și soție! Le spuneam soții Popescu Și Arșinel ! Scena teatrului de comedie a lăsat cortina să cadă. Steaua care a luminat scena sa stins pentru totdeauna. Doamna STELA POPESCU a fost un Geniu pentru toți cei care au avut ocazia să urmărească o actriță care a știut să își joace rolul. Astăzi din păcate a jucat ultimul ei rol….Dumnezeu să te odihnească în pace. Ai fost și vei rămâne Steaua Teatrului Românesc! Nu te vom uita! Stelele nu mor! Steluța noastră doar s-a întors de unde a venit, între stele. Lumină veșnică frumoasă, talentată și iubită Doamnă! Trist!! Ne pierdem pe rând, unul câte unul, dragii noştri actori! Pentru ei s au închis definitiv ușile „actoriei”…dar şi pentru noi, odată cu pierderea lor…😭Drum lin spre odihna veșnică!
Condoleanțe familiei îndoliate!
Words are useless! A value of Romanian theater. I remember now when I was younger and watched on television with Arsinel I say that I am husband and wife! Popescu and Arsinel say this! The scene of the comedy theater lets the curtain fall. The starry star of an enlightened scene has disappeared forever. Ms. STELA POPESCU was a Genius for all who had the opportunity to watch an actress who knew how to play her role. Today, unfortunately, she played her last role … God rests in peace. You have been and will remain the Romanian Theater Star! Do not look! The stars do not die! Our star returns from where it comes from, between stars. Eternal light, talented and beloved lady! Sad !! We lose one by one, dear actors! For them, they have definitely closed the doors of „action” … but also for us, with their loss … Eternal Empress!
Condolences for the family crying!

*Atât De Fericită*


N-am fost nicicând atât de fericită,
Nici n-am ştiut că poate exista,
Pe astă lume, astfel de iubire
Atât de pură ca iubirea ta.

Am înflorit de când te am pe tine,
De parcă de acum m-aş fi născut
Şi toată viaţa mea de mai ‘nainte
A fost un vis ce zorii l-au pierdut.

Nici nu gândesc la vântul ce adie
Şi frunza toamnei mi-o aşterne-n prag,
În suflet a-nflorit iar primăvara
Când tu mi-ai devenit atât de drag

Şi nu contează luna care, iată,
Azi mă priveşte trist din calendar
Dacă viaţa mi-a trimis prin tine
O minunată primăvară-n dar.

Şi nu-mi voi număra bobocii vieţii
Ce rând pe rând i-am strâns într-un buchet,
Am să îi dau la schimb doar pentru clipa
Cât sunt cu tine, fără vreun regret.

N-am fost nicicând atât de fericită,
Nici nu speram să pot vreodată fi,
Eşti plăsmuit din gândurile mele,
Te-ai întrupat doar pentru-a mă iubi.

Vă dau întâlnire la emisiunea TV „Miezul Problemei”


Natasa Alina Culea - scriitoare

Vineri, pe data de 3 noiembrie, la ora 17:15, la postul Național TV, vă dau întâlnire la emisiunea „Miezul Problemei”.

Vom vorbi despre contextul socio-economic și cultural românesc actual, despre condiția scritorului român și despre piața de carte – în general.

Emisiunea TV „Miezul Problemei” este moderată de dl Denis Ciulinaru.

Miezul Problemei - Denis CiulinaruMiezul Problemei – Denis Ciulinaru

 

Invitați: 

george-arion-02Scriitorul George Arion

mircea_cosea_profesor_in_economie_despre_criza_din_greciaProfesorul Mircea Coșea

22883157_10212948048350253_1920033550_nScriitoarea Natașa Alina Culea

Vezi articol original

🍀*Mulțumesc Vouă Tuturor – Thank you all*✍🍀



Tot ce s-a întâmplat în viața mea de când am acest blog, a fost mult. Niciodată nu am primit atât de multe gânduri bune. Am simțit căldură, apreciere, sinceritate și toată energia aia pozitivă pe care o caut în oameni sau pe care încerc să o ofer unde nu e. Mi-am simțit alături toți oamenii care contează pentru mine și vă spun și vouă: în afară de orice lucru material, cel mai frumos cadou mi-a fost oferit de viață, prin oamenii care îmi sunt aproape, care cred în mine, mă ceartă, mă suportă, mă împlinesc, mă susțin și îmi arată cât contez, în fiecare zi. Datorită vouă, am mai deschis un blog cu temă personală la o anumită categorie. Aș fi nedreaptă cu voi dacă nu aș împărtăși totul. Jurnal Personal, vine de la copilăria mea, de atunci când scriam pe ascuns fără să știu ce înseamnă un jurnal personal. Zambilăcactus e adresa ce reprezintă un el și o ea, iar numele de Dora, vine de la dor, un dor ce nu se va sfârși niciodată cât voi trăi, deoarece, nu putem aduce ființele dragi din Ceruri. Poate pentru uni dintre voi este o surpriză plăcută, pentru uni…nu, asta e. Iar uni dintre voi știu, pentru că imaginile, copilăria ce nu a fost când trebuia, acum o revărs prin imagini pe blog. Vă mulțumesc și îndrept către voi aceleași gânduri bune!

https://zambilacactus.wordpress.com/


Vă invit cu drag în încăperea sufletului meu.

Vise frumoase! Noapte liniștită!

Cuget, deci exist!

*Viața Este Și Va Fi Un Mister*


Un amalgam de întrebări, fără răspunsuri clare, văd viaţa ca pe ceva obiecţi, adeseori rece fără precedent…uni sânt fericiţi (spun ei)…ce este fericirea? Un sentiment, o stare, sau poate un ciclu peste care simţind că suntem fericiţi uităm de rutina cotidiană pentru o clipă…Dezamăgire, alt sentiment de data asta rece, şi constant pe timp îndelungat…Iubire…sentiment pur din subconștient, nu poţi controla, este o stare, un făcut, un gând, un pas, amintire, dorinţă…etc…Trecem peste aceste etape ale vieţii noastre… Naşterea…alt sentiment…de un nou început, responsabilitate, grijă… durere… şi emoţii peste limită… Viaţa este şi va fi un mister.

*Dacă Nu… *


Dacă nu știi să-ți îngrijești grădina sufletului, te vei trezi mereu înconjurat de urâtul cotidian și de fantasme negre… sufletul trebuie să fie cea mai minunată grădină de flori în care să te plimbi liber alături de iubirea ta… acolo ești tu, acolo aduci mereu ceva bun pentru cei dragi… acolo iubești!

*Întrebări…*


Ți-ai întors vreodată capul,
Să te uiți ce lași în urmă ?
Lași o casă ridicată,
Lași ruină, lași furtună?
Lași durere, lași iubire,
Lacrimi ce ar vrea să țipe,
Umilințe și regrete?
Lași un pom sădit de tine,
Două mâini ce se ridică,
Către cer, a rugăciune?
Lași lumina revarsată,
O gradină înflorită,
Gânduri, ce spre nori se-înalță?
Ți-ai întors privire-n urmă,
Să regreți măcar o clipă,
Că în loc de primăvară,
Ai chemat, în grabă, ciocli?
C-ai oprit izvoru-n cale,
Să n-adape muritorii?
Că ai semănat furtună,
Buruieni, în loc de grâne,
Lacrimi grele-n loc de zâmbet,
Răutate și urgie-n loc de pace și iubire.

*Nu Am Deranjat…*


Vă reţin de îmi permiteţi şi aveţi un strop răbdare
Două vorbe a vă spune, cu scuzele de rigoare…
Chiar de ştiu că vor fi unii care se vor supăra,
Vreau să le transmit ,,în versuri” care e părerea mea:
Nu mă cred nici o ,,poetă”, nici deşteaptă, nici frumoasă,
Sunt un om ca orişicare cu cei şapte ani de-acasă,
Nu cerşesc apreciere, nu mă bat cu pumnu-n piept
Dar vă rog, dacă se poate, să aveţi un pic respect.
Am tăcut, am fost gentilă apelând la bunătate,
Însă nu trageţi speranţe c-am să le înghit pe toate.
Nu am deranjat pe nimeni încercând a-mi ţine gura
Însă unii dintre semeni au cam întrecut măsura…
Nu vreau faimă, nici favoruri, nu iau locul nimănui,
Deci găsesc că nu e cazul să fac voia orişicui.
Nu aştept nici comentarii şi nici like de complezenţă,
Că nu strig nici catalogul, nu fac lista de prezenţă-
De vă face vreo plăcere ce postez, să mă citiţi
De nu, fără supărare, vă invit să mă păşiţi…
Nici pe Dumnezeu din ceruri nu-l iubeşte toată lumea
Deci nu cred că tocmai mie mi s-ar întâmpla minunea!
Nu m-am scos la licitaţii, nu mă vând pe trei parale,
Nu am dat anunţ pe site-uri, nici la matrimoniale,
Nu înghit o umilire cât timp eu nu umilesc
Şi din fire cu dobândă datoria mi-o plătesc.
Cine crede că-nălţimea mult prea mare n-o suport,
Să mă şteargă din ,,memorii”, mă scuteşte de efort!
Cine vrea ca, din plăcere, lângă mine să rămână
Cine nu poate să plece, nici măcar nu cer să-mi spună.
Unul dacă mi-e aproape voi trăi fără regret
Că acela mi-e prieten, mă respectă şi-l respect.
Să mă ierte toţi aceia care au gândirea trează,
Că această ,,poezie” lor nu li se adresează
Sunt vizate ,,cunoştinţe” ce s-au regăsit ,,în vers”
Şi pe care , din păcate, astăzi le salut ,,din mers”.
Fiindcă după cum se vede am răbdarea ,, pe avarii”
Nu vă dau alte detalii, nu răspund la comentarii.

Noapte bună cu somn liniștit și vise de povestea dintr-o POVESTE ❤


Adevărat!

Căsuța Din Povești cu poveşti

Când două suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnă apă doar unuia. Visele nu țin de sete. Doar că, atunci când două suflete se iubesc, în adâncul pământului, acolo unde își întâlnesc rădăcinile, știu adevărul. Pot să se mintă prin cuvinte, dar nu și prin respirație sau prin privire sau prin gând …

Vezi articol original

*Dureri Ascunse 15*


Nu uitase. Întotdeauna fusese lângă ea când avusese nevoie. Fiind cu opt ani mai mare îi părea un erou – mare, puternic, întotdeauna gata s-o salveze. O ajutase să-și facă temele la școală, o învățase să meargă pe patine cu rotile, o ascultase când avusese necazuri cu băieții și avea nevoie să vorbească cu cineva. Și acum era din nou lângă ea, gata s-o asculte și s-o ajute, iar ea nu-i putea spune. Era ceva ca un secret îngrozitor pe care-l simțea în adâncul sufletului ei, pe care nu-l putea dezvălui. Se uită la el. Se simțea îngrozitor de nefericită.
– Mulțumesc. Se înveli cu pătura. Acum mă simt mai bine, zise ea, reușind un zânbet ușor.
Fratele se ridică și o privi îngrijorat.
– Noapte bună Nina. Somn ușor. Îl urmări plecând. Se simțea vinovată și necinstită. De ce nu putea să-i spună? De ce-i era așa de greu? Își îngropă fața în pernă, încordându-și tot corpul încercând să nu izbucnească din nou în plâns. De ce eu? se tot întreba negăsind răspuns. De ce eu? De ce eu? Auzea ecoul cuvintelor în somn. A doua zi de dimineață o trezi râsul zgomotos al copiilor și rămăsese în pat pentru o vreme, privind soarele care pătrundea în cameră printre draperii. Părea o zi frumoasă. Cu un oftat, reuși în cele din urmă să se ridice din pat. Trase draperiile și deschise fereastra. Primăvară îi atinsese obrazul ușor ca un balsam. Era anotimpul ei preferat, însă acum abia simțea bucuria vieții care renăștea peste tot în jurul ei. Părea numai sa-i amintească de propria ei incapacitate de a da viață. Să dai viață. Suna atât de trist și totodată atât de romantic. Cu siguranță niciodată până atunci nu gândise așa despre faptul de a avea copii. Niciodată până atunci. Scutură din cap, îndepărtându-și câteva șuvițe de păr de pe frunte. Cu un oftat, se îndepărtă de fereastră. Se simțea obosită, își simțea capul și corpul grele. Apoi, furioasă brusc pe ea însăși, se îmbrăcă repede și coborâ pentru micul dejun, încercând din răsputeri să arate veselă. Kai veni mai târziu decât de obicei, copiii plecaseră la școală cu mult timp în urmă și fratele plecase de asemenea, iar Nina era deja la a doua ceașcă de cafea. Kai bătu scurt și intră. Nina întoarse capul să-l salute, dar nu-și găsi cuvintele. El nu avea nici pălăria nici cizmele. Purta în schimb un costum albastru în dungi, cămașă albă și cravată de culoaree închisă. Arăta amețitor, nu exista un cuvânt mai potrivit, chipeș – într-un mod foarte convențional, cu părul blond și ochii albaștri, tenul bronzat contrastând cu albul cămășii. Nina îi văzu privirea amuzată și zâmbi.
– Arăți foarte… ă… impresionant, reuși ea să spună.
– Bun. Astăzi plec din localitate pentru faimosul prânz cu Martini și să demarez o nouă afacere.
– Nu știam.
– Nici eu. Am primit un telefon aseară. Am venit să iau niște documente și apoi plec să pot prinde următorul avion, pe la ora unsprezece. Sună telefonu. Era menajera, foarte agitată. Nu-i pornea mașina. Trebuia să sosească o mașină s-o remorcheze la garaj. Aștepta de asemenea un taxi s-o ducă acasă, și nu știa cât va mai dura.
– De ce nu vă luați o zi liberă? îi sugeră Nina. Mă descurc singură. Voi fi acasă când sosesc copiii de la școală, nu vă faceți griji.
– Dar fata cea mare trebuie să meargă la o petrecere! se plânse menajera. Trebuia s-o duc cu mașina. Nu știu ce să fac.
– A, da, petrecerea! Își aminti Nina și se încruntă încercând să găsească o soluție. Nu avea mașina cu ea, bunicii copiilor erau la slujbă, astfel că nu putea apela la ei. Apoi îl văzu pe Kai, zăngănind cheile mașinii în fața ei.
– Ia mașina mea.
– Doamnă, zise ea, așteptați o clipă, vă rog. Se uită la Kai ridicându-și sprâncenele întrebător.
– Da îți trebuie mașina să ajungi la aeroport, nu-i așa? Kai ridică din umeri.
– Pot să iau un taxi. Se uită la ceas. Totuși, va trebui să mă duci tu.
– Bineînțeles.
– Mulțumesc.
– Cu placere.
Nina reveni la telefon.
– Am mașina lui Kai, doamnă. Totul este în regulă. Menajera, ușurată, insistă să vină la lucru ca în fiecare zi, așa că Nina îi sugeră s-o ia de acasă după ce îl duce pe Kai.
– E frumos primăvara aici zise Nina, în timp ce mergeau pe străzile șerpuite, printre zidurile rustice din piatră și pajiștile verzi.
– Încă o săptămână sau două și vor înfrunzi copacii. Prognoza meteo spune că diseară va ploua, adaugă ea după o pauză. După cum arată acum, pare că soarle va străluci toată ziua.
– Se așteaptă o furtună, nu numai ploaie, zise Kai. Sper să mă întorc înainte. O străfulgeră un gând și se foi în scaun.
Mulțumesc pentru că mi-ai lăsat mașina, zise ea. Ești sigur că ai încredere în mine? Kai ridică o sprânceană
– N-ar trebui?
Nina dădu din umeri.
Nu știu. Acum câteva luni am avut un accident. Mașina mi-a fost distrusă iar eu am fost rănită destul de grav.
Din câte știu, zise el încet, un bețiv circula din sens opus și a intrat în mașina ta. S-a sinucis, ți-a distrus mașina, a distrus-o și pe a ta, și aproape că te-a omorât. Nu văd unde-i vina ta. Nina își privi palmele.
– Mă tot gândesc zise ea, că aș fi putut face ceva să evit accidentul.
– Nu-mi imaginez ce. Nici măcar nu l-ai văzut venind, iar el mergea cu 60 de kilometri pe oră în zona aceea. O privi cercetător. Te mai gândești la asta? Nina dădu din cap.
– Nu, numai câteodată. La altceva se gândea ea acum.
– Bun, zâmbi Kai. Oricum, în ce mă privește, poți lua mașina mea oricând. Mai cu seamă că cea mai mare parte a timpului stă parcată.
– Mulțumesc. Generozitatea lui o mișcă și o făcea să se simtă puțin neliniștită, de asemenea.
Ajunseră. Kai opri mașina.
– Cred că o să vin mai târziu diseară, zise el. Pe la opt nouă. Pot să te seduc ca să te determin să vii să mă iei de aici? Avea în privire un zâmbet provocator, iar Nina se întrebă la ce se gândea oare? Bineînțeles că-l va aștepta. Îi zâmbi și ea.
– Încearcă-mă, îl tachină ea.
Kai se apropie. Ochii îi străluceau.
– Îmi placi, zise el ușor. Ești frumoasă. Îmi plac pistrui tăi, și părul tău roșcat, și… Făcu o pauză. Îi privea buzele. Îmi plac și buzele tale calde. Le atinsese ușor, apoi bărbia și, încet, gâtul, în timp ce ea îi urmărea mișcările. Și…

*După Miezul Nopții…*



Mă dau după miezul nopții, fiindcă nu mi-am învățat încă bine rolul luminii şi al zgomotelor ca să pot ieși pe scenă stăpână măcar pe zâmbetul meu pierdută…disting clar unele siluete, mă însoțesc uneori încondeind pe ici-pe colo o frază, aducând o revelație, o uimire, un gest, o floare de măr sau cireș sau…îndoliate lalele galbene…cred că ar trebui să nu mă mai împiedic în trena stelelor şi să pot da următoarea replică măcar în zori, când mi-e cerul limpede după nelipsita cafea şi după incredibilele vise iluminând tăciunii din suflet…ei, da, nu e nevoie să mi se sufle începutul, nu auzi cum îmi desfăşor rolul cu fiecare înclinaţie, intonaţie, dicţie, revelaţie, mai mult tăcând…şi pe sărite?…uneori inspirație…eu scriu, ei dorm, ei scriu, eu nu dorm…eu când mai dorm? nedumerire că mă scriu în somn sau că mă dorm în epiloguri de zile spre răsărituri, în ore când se frânge cerul spre lumină…eu îmi scriu rolul sufletesc…sau poate iar încurc scenele, actele, rolurile, decorurile…cine mi-a scris scenariul, astăzi?…uneori mă împiedic în omenesc de parcă mi-ar fi nefiresc, alteori mă mișcă o gratificație de fantezie cu gust de real…mâine zic că e acum trei secole și uite-așa timpul este un cerc rotund…da, ce nu e clar? cum adică pleonasm? mai gândește-te un pic… imaginează-ţi că îi explici asta copilei ce ține în brațe o mingiuță, care este rotundă, așa cum e pământul pe care stă…ea are doar doi ani și câteva luni…într-o zi, te întreabă privind linia orizontului: „ce este acolo?”, „linia orizontului… ” – îi răspunzi cu naturelețe matură… „ce este linia orizontului?” – continuă nedumerită copila…„capătul pământului.”, încercând un răspuns care să îi dea pace…ea nu are pace și spune: „păi cum, capătul…nu mi-ai zis că pământul e rotund ca mingiuţa? nu vezi că mingiuţa nu are capăt? și dacă e rotund, noi cum nu cădem de pe el?”… nedumerire… nerăspunsuri…noapte…nesomn…copila continuă să întrebe şi să caute să înțeleagă ce este linia orizontului fără capăt de pământ… între timp, a înțeles de ce nu cad oamenii de pe el… fiindcă au căzut deja din paradis…ei scriu. Eu nu dorm… ei nu scriu… eu scriu…eu dorm…pe linia orizontului…

In a Love World

"Where love rules, there is no will to power; and where power predominates, there love is lacking. The one is the shadow of the other." Carl Jung

Cititor necunoscut

citește ce vrei, când vrei, cum vrei

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

În Înaltul Cerului

Candelabrele cerului atârnate de bolta universului.

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Mystic Land

Let's mend the broken

Cărți Analogii Antologii

Blog Marius Andrei : cărți filme recenzii analogii antologii

natycalinescu (NATY ELA)

Smile! Tomorrow will be better than today!

VatiClanul Papal

Nu lua viata-n serios, oricum nu vei iesi viu din ea!

vorbebune

visând cu ochii deschiși

Croatia, the War, and the Future

Ina Vukic - Croatia: people, politics, history, economy, transition from communism to democracy

Căsuța Din Povești cu poveşti

Semeni o faptă, culegi un obicei; semeni un obicei, culegi un caracter; semeni un caracter, culegi un destin. – Dalai Lama

Superduque

Mi patria es todo el mundo.

ChronosFeR

Música, Literatura, Fotografia, Cinema,Cultura.

jdubqca

poetry by j matthew waters

Purplerays

spiritual enlightenment and self improvement

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

doar, o viaţă

eu trăiesc, când să fiu supărat

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

Incercari

de ginduri

Gara pentru noi

blogul Renatei

.*♥**♥*★ *♥*..*♥*. BERNARD *♥**♥*★ *♥*..*♥*.

♥♥ ♥♥ MES PLUS BEAUX BISOUS D'AMITIES A VOUS ♥♥ ♥♥

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Alioşa

File de jurnal

jllopart

la poesía es libertad

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

Versuri nemachiate

"Trăiește fiecare zi ca și când ar fi ultima. Învață în fiecare zi ca și cum ai trăi pentru totdeauna." (Mahatma Gandhi)

prieteni virtuali

Pastreaza in sufletul tau , doar momentele frumoase si langa tine doar oamenii, care te pretuiesc cu adevarat!

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

jurnalul unei femei puternice

Unele femei aleg să își urmeze bărbații, în timp ce altele aleg să își urmeze visul.

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

felycuty`s photos

totceimaibun.wordpress.com

Melancolii Nocturne

în umbra întunericului!

ANA TATAR ANDRAS

Pasiune pentru Dumnezeu si compasiune pentru semeni

look around!

Love what you do! Do it well!

sketchuniverse

Arts resource, sketches and drawings classified by subject

Daniel Olteanu

Imi ridic ochii spre munti …De unde-mi va veni ajutorul?

doar nicole...

...foind de zor/...cu rânduri și cu imagini, ce dansează printre pagini...

Pacific Paratrooper

This WordPress.com site is Pacific War era information

SaylingAway

Shorts, Novels, and Other Things

%d blogeri au apreciat asta: