Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿De La Lume Adunate și-napoi La Lume Dateº♪☀♫°✿

*Suflet – Călătorul Meu Străin*


De fiecare dată când locurile cunoscute ne devin străine și firea nu-și găsește locaș în niciun cotlon al vieții, se ridică deasupra noastră, triumfătoare, nefericirea. Și plimbându-se așa, fără de grabă, prin mintea noastră… îi cere duhului să se dezbrace de vise.
Totul doare, devenind amar văzduh fără de răsărit sau de apus. Oglinda se schimonosește alungându-ne, înstrăinându-ne de ziua cea de ieri… și furibund închide ziua de mâine, sperând să ne ucidă clipa. Cu mâini reci , pipăim vergelele de rugină ale timpului, schelălăind regrete, pe care nici nu le pricepem, căci suntem purtați de incomensurabile tristeți sălbăticite de refuzul iubirii: nici floarea nu-i mai floare, nici zarea… zare, nici viața nu este, doar urzeala de vid.
Și omul, fiara neîmblânzită de dor, este supus de vis, și-n evadare vie se-aruncă-n largi văi de haos și minciună – dulce utopie a Pandorei. Atunci, ochiu-nchis pe dinafară deșteaptă largi cărări de sacru vis, descătușare de sine, alungare de eu, când deodată apare în oglindă – eternitatea, cu chip cioplit din mine, din tine, din avatarii noștri , păzitori de suflete. Dar tu, te-mpotrivești, nefericire, și-n snopi de zădărnicie legi sufletele pereche până când marea își umple valurile din cântecul silabic al vocilor noastre…a vocii tale, a vocii avatarurilor, care ne poartă hlamida de sânge a zilelor.
“Buna seara iubite, te aștept ca și când…” se aude în noapte, pe un disc ce sare mereu, perfect simetric, la cuvântul “când”, căci timpul, până și-n melodie, ne este refuzat. Lumina se stinge, nu se aud decât valurile – apa de vis a sufletului- ce ne-mbracă firea, plăcerea brizei devine clară, pielea se răzvrătește-n fiori de credință și sufletul se lasă purtat în visul acela pe care nici măcar nu l-a strigat.
Se zbat nefericirile, dar apa revarsă silabele aruncate-n cuvânt, până la tine, călătorule străin ce știi să-mi îmblânzești cărările.
Nu mor nefericiții de nefericire…

*De Ce Sunt Oamenii Triști*


„De ce sunt oamenii triști: Sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieții acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experiențe, amintiri, lucruri, idei ale altora și asta e mai mult decât pot duce. Dar își uită propriile vise.”
Paulo Coelho
Chiar…de ce!…Pentru că uităm să zâmbim și să ne spunem că mâine este o altă zi și poate ne va fi mai bine. Cred că este mai ușor sa ne plângem decât să spunem că suntem fericiți.

*Viața Și Noi…*


Undeva de-a lungul timpului, te-ai schimbat și ai încetat să mai fii tu. Ai lăsat oamenii să arate cu degetul spre tine și să îți spună că nu ești bun. Și când lucrurile au început să meargă prost ai căutat ceva sau pe cineva pe care să arunci vina pentru că lucrurile merg prost. Lumea nu e doar soare şi curcubeu. Este un loc foarte rău şi dur. Şi nu-i pasă cât de tare eşti. Te va lovi şi te va îngenunchea. Şi te va ţine acolo mereu, dacă o vei lăsa. Nici eu, nici tu şi nimeni nu poate lovi mai tare decât viaţa. Dar nu e despre cât de tare poţi lovi. Este despre câte poţi încasa şi merge mai departe. E despre cât poţi primi şi totuşi să mergi înainte. Aşa se obţin victoriile. Dacă tu crezi că meriţi ceva, atunci mergi şi obţine acel lucru. Dar trebuie să fii în stare să primeşti toate loviturile. Nu să spui că nu eşti ceea ce vrei din cauza lui, a ei sau a lor. Laşii fac asta şi tu nu eşti laş. Eşti mai bun decât atât !

*David Bisbal – Buleria*


Bonus cu plus la Dragobete – Plus bonus for Valentine’s Day !

*Diego Modena & Jean Philippe Audin – Implora*


*When Love Dies….*


 

*Singurătatea Asta Care Fuge…*



Copacul
În ploaie, rezemat de un copac.
El are legătură cu pământul.
Şi simt sub coaja-i, palmă bătucită,
Cum freamătâ, cu ceru-n el, Cuvântul.
Din când în când trăzneşte mânios
Şi se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.
Cuprins de laşitate, fug pe câmp
Şi picurii mă-ndosie de mijloc.
El îşi asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-şi dea foc.
Singurătatea asta care fuge…
Singurătatea lui înfiptă-n lut…
Mă-ntorc plângând şi îl cuprind în braţe.
Furtuna grea ne ţine de urât.

Marin Sorescu
(sursa foto: pixabay.com)

*Mecanicul De Suflete*


Un om conducea o maşină pe un drum lung şi singuratic, când, deodată, maşina s-a oprit. Omul a coborât şi s-a uitat la ea, să vadă ce are.

Gândea că, în curând, va găsi defecţiunea maşinii sale. O cunoştea bine, căci o avea de multă vreme. Totuşi, într-un târziu şi-a dat seama că nu reuşeşte.

În acel moment, a apărut o altă maşină, din care a coborât un domn, care s-a oferit să ajute.

– Domnule, e maşina mea, o cunosc perfect. Nu cred să reuşiţi s-o reparaţi, dacă eu n-am reuşit. Celălalt bărbat a insistat, schiţând un zâmbet.

– Bine, încercaţi, dar nu cred să reuşiţi…, insista omul nostru. Cel de-al doilea s-a pus pe treabă şi, în scurt timp, a reuşit să pornească automobilul. Proprietarul, uimit, a întrebat:

– Dar cum aţi reuşit?

– Ştiţi, numele meu este Felix Wankel… Eu am inventat motorul rotativ, pe care îl are maşina dumneavoastră…

Spuneţi-mi de câte ori, lovindu-ne de probleme, afirmăm… aceasta esta viata mea, problema mea, destinul meu?… Încercaţi să-i cereţi ajutor mecanicului de suflete!

H.Agudelo

*Risti? De Rudyard Kipling* – Da, Risc*


Mulțumesc Domnului Alioșa pentru această dedicație, mă regăsesc pe acolo pe undeva! – Da, risc și voi risca, fără adrenalină, viața e o pânză de paianjen  😀 

De departe, Tu…(Un Voyeur)


Melancolii Nocturne

S-au strâns atâtea gânduri lipsite de răbdare,
dar calmul tău ascunde, absurd și nefiresc,
Sub liniștea firavă, când zâmbetul dispare,
un potop de lacrimi ce nu se mai opresc.
N-ai glas să rupi tăcerea sau să ridici vreo piatră,
din inimile goale de care te lovești,
Îți porți grăbită pașii pe o linie surpată
de vocile din suflet ce-ți spun să îl iubești.

Pe străzi pustii în noapte, sub cerul plin de apă,
îți scuturi de tristețe privirea în zadar,
Te rătăcești prin șoapte, căutând speriată,
lumina salvatoare a vreunui felinar.
E groaznic de întuneric, când vrei singurătate,
când ca doi străini împărțiți același pat,
Aștepți să închizi ochii, să te trezești departe,
într-o viață în care era demult plecat.

Printr-o fereastră mică, din zori, de dimineață,
îți urmăresc cu gândul, destinul nesfârșit,
Cum îți faci cafeaua sau ceaiul fără viață,
sorbind dintr-o țigară, momentul liniștit.
Cu o mișcare rece…

Vezi articol original 156 de cuvinte mai mult

*Remember Cenaclul Flacăra*


*Stas Mikhailov-Asta e….! S-a sfârșit!!!*


*De Ce Iubim, De Ce Ne Doare…*


De ce iubim, de ce ne doare
Când lacrimi duc în spate dorul?
Și câte vise își iau zborul
Lăsând în urma lor decorul
Spoit de șoapte-amăgitoare…
De ce iubim? … De ce ne doare?
De ce iubim, de ce ne pasă
Când el sau ea își pleacă pleoapa
Iar între noi se cască groapa
Și-ncet, încet o umple apa
Și gânduri reci, pe frunți ne-apasă…
De ce iubim? …De ce ne pasă?
De ce iubim, de ce ni-i teamă
Când vise înălțăm speriate,
De inimă cu șnur legate,
Și le privim cum atârnate
Ne strigă numele, ne cheamă…
De ce iubim? …De ce ni-i teamă?
De ce iubesc mai mult ca tine?
Și cât mai pot să duc în spate
Iubirea mea, a ta…sau poate
Chiar amândouă, adunate?
Cât crezi că pot să țin în mine…
De ce iubesc mai mult ca tine?
Și când iubim, de ce nu trece
Iubirea, cum ne trece clipa?
De ce ne ridicăm aripa
Și-ascundem ochii, când risipa
Împrăștie parfumul rece…
De ce iubim dacă nu trece?

*Mihai Șora – Dragi Copii*


 

„Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocol mărului și tot plănuia. În sfârșit, merele începură a se pârgui. Atunci fiul cel mai mic al împăratului zise:
– Tată, iată, a sosit timpul; mă duc să pândesc și eu.
– Du-te, zise împăratul; dară negreșit că și tu ai să te întorci rușinat ca și frații tăi cei mai mari.
– Pentru mine n-are să fie așa mare rușine, zise el; fiindcă nu numai că sunt mai mic, dară nici nu mă leg ca să prinz pe tâlhari, ci numai o cercare să fac.
Cum veni seara, se duse, își luă cărți de cetit, două țepușe, arcul și tolba cu săgețile. Își alese un loc de pândă într-un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se puse între ele, așa cum să-i vină unul dinainte și altul la spate, ca, dacă îi va veni somn și ar moțăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui și dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi.
Astfel pândi până când, într-una din nopți, cam după miezul nopții, simți că-l atinge încetișor boarea zorilor care îl îmbăta cu mirosul său cel plăcut, o piroteală moleșitoare se legă de ochii lui; dară loviturile ce suferi vrând să moțăie îl deșteptară, și rămase priveghind până când, pe la revărsat de zori, un ușor fâșâit se auzi prin grădină.“

Dragi copii,
dacă e marți, ne întoarcem la Prâslea cel voinic.
Avem câțiva oameni cinstiți în Măgăoaia din Dealul Spirii și tocmai pe ei ne găsim să-i judecăm, să-i arătăm cu degetul: că se bâlbâie, că picotesc, că una, că alta. În timp ce merele de aur dispar din copac.

Oamenii aceștia stau toată ziua de veghe între pereții Măgăoaiei, seara vin la protest, alături de noi, noaptea își adună puterile să descâlcească capcanele din textul – învechit, perfid sau strâmb – al legii: până la ultima literă, până la punct și virgulă, până la consecințele nebănuite (dar nu mai puțin periculoase) ale ideilor din text. Buget, sănătate, justiție și altele, – toate ținuturile fumurii și mlăștinoase în care stăm împotmoliți de zeci de ani.

Da, poți fi atât de obosit, încât să nu-ți găsești cuvintele, să-ți fie anesteziate până și reflexele de autoapărare. Poți fi atât de vlăguit, încât te prăbușești, pur și simplu; și ai nevoie de câteva minute de somn reparator ca să nu intri în colaps. Dar epuizarea aceasta nu are nicio legătură cu legendara trândăvie a deputaților pentru care Măgăoaia este casă de vacanță, pensiune montană sau club nautic.

PS: M-am enervat.
Mihai ȘORA

*Vise frumoase – Sweet Dreams*


muzele albe

texte de Cristina-Monica Moldoveanu

Superduque

Mi patria es todo el mundo.

fatacuțigara

”Be the change you want to see in the world.”

zeitderreife

Meine Bilder, Gedanken und Emotionen

Din suflet pentru suflet

"Cuvintele sunt tot ce am.Le răscolesc,le adun și le pun cap la cap, îmi caut în adâncul sufletului pentru a crea un șirag din ele.Scriu pentru suflete,direct din suflet.E tot ce știu să fac."

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Casuta sufletului meu.

... undeva, candva acum, sau poate... niciodata...

cristinacriss

O nouă oază de aberaţii !

L.D

Viața este însăși magie!

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

GISELA

visând cu ochii deschiși

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

doar, o viaţă

eu trăiesc, când să fiu supărat

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

Amăgiri

Când au uitat să zboare, oamenii au învăţat să meargă. Atunci au cucerit pământul. Azi privesc cerul şi-şi doresc aripi. I-au uitat libertatea.

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

Incercari

de ginduri

Gara pentru noi

blogul Renatei

.*♥**♥*★ *♥*..*♥*. BERNARD *♥**♥*★ *♥*..*♥*.

♥♥ ♥♥ MES PLUS BEAUX BISOUS D'AMITIES A VOUS ♥♥ ♥♥

prietendevremerea

O vorba buna

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Alioşa

File de jurnal

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

poetryandloveblog

Versuri şi Meditaţii

jllopart

la poesía es libertad

Almeno Tu

racconti e riflessioni

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

🐞❤💕🐞uĞuR BöCeĞi 🐞💕❤🐞🌹💋👠💕NaR-ı 💋aŞK💕👠💋🌹 🐞 ❤ 💕 🐞LaDYBuG🐞 💕 ❤ 🐞 👠 💕 The FiRe 💋 oF ❤ LoVe 💕 👠 💘 👠 🌹 🐞 🌹 👠 💘

🐞❤ 💕👠💋🐞🌹💧❤ 💕👠💋🐞 MuTLu oL & MuTLu KaL & MuTLu eT🐞❤ 💕👠💋🐞❤ 💕👠💋 👠❤🐞🐞❤ 👠❤💋🐞 ❤👠❤ 💋❤ 👠🐞❤👠❤ 💋❤ 👠🐞•💘🌹 💜❀🍂°º★°º★•~••#••💘~•★💘🐞❤ 👠🐞❤💋 🐞👠❤💋❤👠🐞Be HaPPY & STaY HaPPY & MaKe HaPPY 🐞❤👠❤💋 👠🐞❤💗¨★🍂💛🍁🌿 ↪★ ✿_🍃🔱🍃 •💘┊ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ 💟 💛 💙 🌸 ┊ 🌼┊ 🌸 ┊ "🌼 💙 💟 💜 ☁┊ 쇼 ┊ 🐰 ┊ ☁ 💖 💙 💛 ─╬ஜఋ╪► ┊ ’•, 💙 ,,•’ 💙 🔱🍃 💛 `’•,,•`’ ┊ ,•’``’•,•’``’•, ┊ ’•,` 💗 ,,•’ 💟 `’•,,•`’ ✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿ 💕👠✽💕👠💋🐞✽💕👠💋🐞✽ 💕👠✿⊱•╮♡❤╭•⊰✿

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Versuri nemachiate

Cu un creion de vers negru, îmi machiez ochii sufletului.

prieteni virtuali

Pastreaza in sufletul tau , doar momentele frumoase si langa tine doar oamenii, care te pretuiesc cu adevarat!

ecaleopi

Bine ati venit! Welcome!

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

Poveste de Jurnal

Imposibilul îl poti face posibil

Cristian Blog

„În spatele unui lucru banal se poate ascunde o întreagă poveste”

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

Comedie

Blog de Comedie

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

Where Words Daily Come Alive

A Word Press Blog Which Will Make You Smile

%d blogeri au apreciat asta: