Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿De La Lume Adunate și-napoi La Lume Dateº♪☀♫°✿

*Ce Spui Bătrâne?*


 

 

 

 

 

Bătrâne, ce mister se-ascunde sub tâmpla ta încărunțită?
Ce gânduri, oare, te frământă? Ori vreo durere te apasă?
Nu știi că fiecare clipă,ce-a fost de Domnul dăruită,
Merit-a noastră prețuire? Zâmbește! Viața e frumoasă!
Ți-s anii grei ce-i porți pe umeri? Sau teamă ți-e cumva de moarte?
Ori pribegești de unul singur, prin lume, părăsit de toți?
Câți și-au dorit să mai trăiască, povară ca a ta s-o poarte!…
Dar nu le-a fost îngăduită…Hai, spune-mi, tu de ce nu poți?
E viața asta o minune!!! Fără de seamăn bucurie!!!
Atât cât ți-este dăruită, profită de pe urma ei!
Iar darul oferit de Domnul, din marea lui mărinimie,
Să îl cinstești cum se cuvine! Dar tu ce faci? De ce nu vrei?
-Îmi spui că e minune viața ce-a fost de Domnul dăruită?
Copil naiv și fără minte, n-ai înțeles nimic din ea!
Dac-ai venit pe lumea asta, vreo datorie neplătită
Mi te-a adus! Nu-ngăduința ! Nu ai de ce-a te bucura!
Păcatul te-a adus pe lume! Și lupți pentru a lui iertare!
Iar sufletul să-ți șlefuiască ,trecând prin pară și prin foc,
Să-l scuturi de nelegiuire, cerând la Domnul îndurare!
Iubirea, mila și credința să-și aibă-n el cinstitul loc!
Nu căuta cu-nverșunare să guști „dulcețurile” vieții,
Ce sufletu-ți ademenește cu mincinoasele-i „minuni”,
Că-n loc să-ți ușurezi povara, ajuns la anii bătrâneții,
Nu vei scădea din datorie, ci tot mai multă ai s-aduni!
A cam uitat, se pare, omul, de-adevărata lui menire,
Umblând să-și afle fericirea aici, în efemerul trai,
Că viața-i numai o-ncercare, c-adevărata Fericire
E-a Sufletului!…Când găsește drumul de-ntoarcere în Rai…

Reclame

Dulce resemnare


Adevărul pur din zilele noatre. Mulțumesc Potecuță!

Poteci de dor

Dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie,
Să mai spele din ruşinea
Mâinii-ntinse prin noroaie
Ce hrănesc deşertăciunea!

Pune şi un pic de soare
La un capăt de tunel,
Ca prin bezna-amăgitoare
Să mai bâjbâim spre-un ţel!

Au ajuns analfabeţii
Să predea literatură,
Strâmbii râd de ăia drepţii
Atei jură pe Scriptură.

Vezi articolul original 94 de cuvinte mai mult

*Când, Uneori…*


Când, uneori mai scriu prostii,
Parcă mă simt un pic mai bine.
Tu, cititorule, să știi
C-atunci, de fapt, mi-e dor de mine.
Când mă înțeapă câte-un punct
Ascuns pe scoarța cerebrală,
Mă simt ca un gândac defunct
Și tac ca o clepsidră goală.
Când un descântec mai îngân
Sau schimb cuvinte de ocară,
Deși aș vrea să mai rămân
Și-n mine, dau pe dinafară.
Când sufăr ca un templu mut
Ce-atâtea a văzut prin vreme,
Aș vrea de mult să fi tăcut
Strivit de-o groază de probleme.
Când mă golesc de adevăr
Și scriu ce nici nu-ți vine-a crede,
Mă iau cu mâinile de păr
Dar nimeni, nimeni nu mă vede.
În fine, dacă scriu curat,
Cu strofa limpede, stilată,
Înseamnă că m-am împăcat
Cu toți; cu mine –
                        …niciodată…

*Bună varianta rea*


Bună varianta rea – Adrian Păunescu

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.
Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare!
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefăcut în cioburi şi ruine.
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotrivă,
Dar eu mă tem să nu găsim motiv
Pentru o despărţire relativă.
Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu nişte ochi de gheaţă
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurta despărţire de o viaţă.
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

*Stai! Oprește-te O Clipă! *


Stai! Oprește-te o clipă! Uită-te în ochii mei! Lasă-mă să îți țin fața în palme și să te privesc. Asculta-mă cu atenție. Eu nu sunt dușmanul tău. Nu sunt o pradă, iar tu nu ești vânător. Așa ne-au învățat. Că trebuie să ne vânăm. Să fim puternici. Să ne ascundem unii de ceilalți. Să ne luptăm cu noi și între noi. Și nu ne e bine așa.
Hai să încercăm o altă cale. Încearcă să mă iubești. Ei, nu mai știi cum. Bineînțeles că știi. Doar din asta îți e plămădit sufletul.
Uite, îți reamintesc eu. Ăsta e sufletul meu. Privește-l bine. Da, hai! Ia-l în mână. Nu te speria. Dă-ți timp să îl recunoști. Întoarce-l pe toate părțile. Ai voie. Te las pentru că vreau să știi cât de frumos poate fi un suflet. Îți place? Înțelege că așa sunt toate. Frumoase. Pline de lumină. Doar că unele au nevoie să își reamintească. Atâta tot. Ca al tău.
Nu îți apleca privirea. Lasa-mă să te privesc în ochi. Vreau să vorbim ca de la suflet la suflet.
Ți-au spus că trebuie una și alta? Nu îi mai crede. Nimic pe lumea asta nu trebuie. Singura datorie pe care o ai, e aceea de a fi fericit. Și știi când ești fericit? Când te lași să fii. Când nu te mai ascunzi. Când nu mai lupți. Când privești adevărul. Când ești liber. Ai acest drept. Nu îți fie teamă. Nu vei răni pe nimeni. Dimpotrivă.
Nu ai avea cum, pentru că, iubindu-te pe tine, îi vei iubi și pe ei. Și au atâta nevoie de asta. Sunt secătuiți. Sunt goi. Se simt părăsiți și trădați pentru că s-au îndepărtat de ei. Au nevoie să creadă din nou. Arată-le tu. Ia-ți sufletul în mâini și du-te înspre ei. Fă tu primul pas! Cu iubire.

*Lara Fabian – Liubov, p-Pohojaia Na Son – Dragostea, Asemenea Unui Vis*


… Mă văd în ochii tăi ca-ntr-o oglindă,
mi-e frică să nu-mi pierd reflexia din ei.
În întunericul nopţii şi în sufletul meu
nu vreau să fii doar un oaspete.
Te iubesc, aşa cum iubeşti o singură dată în viaţă,
ca şi cum nici soarele nu a existat până la noi.
M-ai ferit de griji şi supărări,
Şi cheile Fericirii le-ai găsit pentru mine,
pentru mine le-ai găsit.
Iubirea e ca un vis,
sunetul cristalin al inimii.
Repet în linişte ca un ecou,
misteriosul – Iubesc.
Iubirea e ca un vis,
mi-a adus fericirea în casă,
dar spre deosebire de vis,
las-o să nu se termine vreodată.
Eu iert Singurătatea şi Tristeţea,
mi-ai spus că nu mă voi întoarce la ele.
Acum avem doar Iubire,
aşa cum se întâmplă doar într-un dulce vis,
sunt în ochii tăi şi nu te voi pierde.
Iubirea pe Despărţire nu o dau,
ea este nepreţuită
şi visul ei
merită ca această Fericire să fie cu tine,
să fie totdeauna cu tine …
_____________
… *** … — melodie interpretată de Lara Fabian, „Iubirea, asemeni unui vis” – titlul original „Lyubov’, pokhozhaya na son”.

*Să Taci…- Shut up*


Only when you can close to avoid unnecessary discussions, you show intelligence and wisdom

*Suflet – Călătorul Meu Străin*


De fiecare dată când locurile cunoscute ne devin străine și firea nu-și găsește locaș în niciun cotlon al vieții, se ridică deasupra noastră, triumfătoare, nefericirea. Și plimbându-se așa, fără de grabă, prin mintea noastră… îi cere duhului să se dezbrace de vise.
Totul doare, devenind amar văzduh fără de răsărit sau de apus. Oglinda se schimonosește alungându-ne, înstrăinându-ne de ziua cea de ieri… și furibund închide ziua de mâine, sperând să ne ucidă clipa. Cu mâini reci , pipăim vergelele de rugină ale timpului, schelălăind regrete, pe care nici nu le pricepem, căci suntem purtați de incomensurabile tristeți sălbăticite de refuzul iubirii: nici floarea nu-i mai floare, nici zarea… zare, nici viața nu este, doar urzeala de vid.
Și omul, fiara neîmblânzită de dor, este supus de vis, și-n evadare vie se-aruncă-n largi văi de haos și minciună – dulce utopie a Pandorei. Atunci, ochiu-nchis pe dinafară deșteaptă largi cărări de sacru vis, descătușare de sine, alungare de eu, când deodată apare în oglindă – eternitatea, cu chip cioplit din mine, din tine, din avatarii noștri , păzitori de suflete. Dar tu, te-mpotrivești, nefericire, și-n snopi de zădărnicie legi sufletele pereche până când marea își umple valurile din cântecul silabic al vocilor noastre…a vocii tale, a vocii avatarurilor, care ne poartă hlamida de sânge a zilelor.
“Buna seara iubite, te aștept ca și când…” se aude în noapte, pe un disc ce sare mereu, perfect simetric, la cuvântul “când”, căci timpul, până și-n melodie, ne este refuzat. Lumina se stinge, nu se aud decât valurile – apa de vis a sufletului- ce ne-mbracă firea, plăcerea brizei devine clară, pielea se răzvrătește-n fiori de credință și sufletul se lasă purtat în visul acela pe care nici măcar nu l-a strigat.
Se zbat nefericirile, dar apa revarsă silabele aruncate-n cuvânt, până la tine, călătorule străin ce știi să-mi îmblânzești cărările.
Nu mor nefericiții de nefericire…

*De Ce Sunt Oamenii Triști*


„De ce sunt oamenii triști: Sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieții acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experiențe, amintiri, lucruri, idei ale altora și asta e mai mult decât pot duce. Dar își uită propriile vise.”
Paulo Coelho
Chiar…de ce!…Pentru că uităm să zâmbim și să ne spunem că mâine este o altă zi și poate ne va fi mai bine. Cred că este mai ușor sa ne plângem decât să spunem că suntem fericiți.

*Viața Și Noi…*


Undeva de-a lungul timpului, te-ai schimbat și ai încetat să mai fii tu. Ai lăsat oamenii să arate cu degetul spre tine și să îți spună că nu ești bun. Și când lucrurile au început să meargă prost ai căutat ceva sau pe cineva pe care să arunci vina pentru că lucrurile merg prost. Lumea nu e doar soare şi curcubeu. Este un loc foarte rău şi dur. Şi nu-i pasă cât de tare eşti. Te va lovi şi te va îngenunchea. Şi te va ţine acolo mereu, dacă o vei lăsa. Nici eu, nici tu şi nimeni nu poate lovi mai tare decât viaţa. Dar nu e despre cât de tare poţi lovi. Este despre câte poţi încasa şi merge mai departe. E despre cât poţi primi şi totuşi să mergi înainte. Aşa se obţin victoriile. Dacă tu crezi că meriţi ceva, atunci mergi şi obţine acel lucru. Dar trebuie să fii în stare să primeşti toate loviturile. Nu să spui că nu eşti ceea ce vrei din cauza lui, a ei sau a lor. Laşii fac asta şi tu nu eşti laş. Eşti mai bun decât atât !

*David Bisbal – Buleria*


Bonus cu plus la Dragobete – Plus bonus for Valentine’s Day !

*Diego Modena & Jean Philippe Audin – Implora*


*When Love Dies….*


 

*Singurătatea Asta Care Fuge…*



Copacul
În ploaie, rezemat de un copac.
El are legătură cu pământul.
Şi simt sub coaja-i, palmă bătucită,
Cum freamătâ, cu ceru-n el, Cuvântul.
Din când în când trăzneşte mânios
Şi se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.
Cuprins de laşitate, fug pe câmp
Şi picurii mă-ndosie de mijloc.
El îşi asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-şi dea foc.
Singurătatea asta care fuge…
Singurătatea lui înfiptă-n lut…
Mă-ntorc plângând şi îl cuprind în braţe.
Furtuna grea ne ţine de urât.

Marin Sorescu
(sursa foto: pixabay.com)

*Mecanicul De Suflete*


Un om conducea o maşină pe un drum lung şi singuratic, când, deodată, maşina s-a oprit. Omul a coborât şi s-a uitat la ea, să vadă ce are.

Gândea că, în curând, va găsi defecţiunea maşinii sale. O cunoştea bine, căci o avea de multă vreme. Totuşi, într-un târziu şi-a dat seama că nu reuşeşte.

În acel moment, a apărut o altă maşină, din care a coborât un domn, care s-a oferit să ajute.

– Domnule, e maşina mea, o cunosc perfect. Nu cred să reuşiţi s-o reparaţi, dacă eu n-am reuşit. Celălalt bărbat a insistat, schiţând un zâmbet.

– Bine, încercaţi, dar nu cred să reuşiţi…, insista omul nostru. Cel de-al doilea s-a pus pe treabă şi, în scurt timp, a reuşit să pornească automobilul. Proprietarul, uimit, a întrebat:

– Dar cum aţi reuşit?

– Ştiţi, numele meu este Felix Wankel… Eu am inventat motorul rotativ, pe care îl are maşina dumneavoastră…

Spuneţi-mi de câte ori, lovindu-ne de probleme, afirmăm… aceasta esta viata mea, problema mea, destinul meu?… Încercaţi să-i cereţi ajutor mecanicului de suflete!

H.Agudelo

NECENZURATBLOG

Singurul mod de a realiza lucruri minunate e sa iubesti ceea ce faci. STEVE JOBS

Viata ca o limonada

Articole de satira si pamflet

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere#

My Blog

Just another WordPress.com weblog

un blog simplu

simte ceea ce citesti

Trezire divina

Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina . Scopul este sa traiesti totul . Traieste acum intrebarile . Poate ca intr-o buna zi , incet , incet , fara sa remarci , vei trai tot mai aproape de raspunsuri . R.M. Rilke

viviana's blog

„Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior.” John C. Maxwell

Musica China

La historia de musica clasica china Campanas afinadas exhumadas del estado de ZengLa música china tiene una larga historia. En las actividades de caza, sacrificiales entre otras, el pueblo primitivo entonó sus primeras canciones folclóricas, iniciando así la historia de la música china. En 1986, los arqueólogos desenterraron 21 flautas de hueso en un yacimiento Neolítico en la aldea Jiahu, condado Wuyang de la provincia de Henan, y determinaron que databan de 8.000-9.000 años. Cuando los musicólogos las estudiaron encontraron con sorpresa que las flautas se ajustaban a la escala estándar de cinco tonos. De modo que podemos imaginar que el comienzo de la musica clasica en China es muy anterior a la fabricación de estos instrumentos de viento. En la dinastía Shang, la música china tuvo como instrumentos dominantes el cencerro y el tambor, y esto se mantuvo así hasta la dinastía Qin, el primer imperio unificado de China. Los repiques de campanas y piedras afinadas producían sonidos retumbantes y ritmos especiales. Acompañados por tambores, creaban una atmósfera majestuosa y solemne. Tal música era considerada como la «música elegante» que se tocaba en las ceremonias sacrificiales de la corte real. Las melodías de esta música elegante eran extremadamente atractivas. Se dice que cuando Confucio oyó una de las más famosas melodías en el estado de Qi, se sintió tan intoxicado por su influencia que «olvidó» durante muchos meses el sabor de la carne. A veces estas melodías venían acompañadas de palabras, ulteriormente sus exquisitas letras fueron compiladas en el Shi Jirig (El libro de las odas), la más primitiva antología de poemas chinos y el origen de la literatura china. El instrumento típico de la música clasica de campanas y tambor fueron las campanas, un instrumento de percusión importante en la antigua China. Las campanas afinadas se fabricaban en bronce, y se colgaban en un soporte de una manera ordenadas según su tamaño. Las campanas producen sonidos distintos y penetrantes. Su número y sus tamaños difieren para las diferentes dinastías. En tiempos antiguos, la corte real tuvo importantes instrumentos musicales que se tañían con motivo de expediciones, banquetes, ceremonias cortesanas y ritos de sacrificio. Se podían percutir solas o junto a otros instrumentos musicales, asimismo, se podían usar para acompañar el canto y la danza. Hoy día, las campanas son usadas principalmente en las orquestas chinas. En los escenarios de hoy, el uso de tales instrumentos que datan de hace varios miles de años infunde en los oyentes una profunda sensación de historia. Guqin : cuerda qin de la dinastia TangSegún los registros históricos, la fabricación de campanas afinadas comenzó en la dinastía Shang y alcanzó su mayor desarrollo en el período de los Reinos Combatientes. En 1978, fue exhumado un conjunto de 65 campanas de la tumba del marqués Yi del estado de Zeng en el condado de Suixian, provincia de Hubei en China central. Sobre todas las campanas en bronce fueron halladas inscripciones sobre tonos musicales en la escritura de sello, la cantidad total de caracteres superaba los 2.800. Al estudiar las inscripciones, los expertos descubrieron que los chinos ya habían adoptado el temperamento igual en fecha tan temprana como el siglo v a.C. o 1.800 años antes de su aparición en Europa'. Algunos musicólogos internacionales han comparado las campanas del marqués Yi con la Gran Muralla en China, las pirámides en Egipto y los Jardines Colgantes de Babilonia, considerando las campanas como «la octava maravilla del mundo antiguo». En las dinastías Qin y Han la música de canciones- y-danza pasó a ser la principal forma de la musica clasica china, y esta tendencia se mantuvo hasta las siguientes dinastías Sui y Tang y el período de las Cinco Dinastías. Antes del período Sui, el grupo étnico Han fue el que más contribuyó a la música china, pero luego surgió un gran intercambio musical entre los Han y otros grupos étnicos, ambos dentro y fuera de China y así, nutriéndose de todas estas fuentes, alcanza su máximo desarrollo la música china de canción y danza. En los períodos Qin y Han, la corte real tuvo una Oficina de Música Imperial que lideraba y dirigía las actividades musicales. En su apogeo el Buró de Música llegó a estar integrado por 600 músicos; recopilaban canciones folclóricas, componían obras y las interpretaban. Después de las dinastías Qin y Han las campanas y piedras afinadas fueron reemplazadas por el caramillo yu y el instrumento de cuerdas se, que eran más adecuados para la música de ritmos trepidantes y fuertes. En los últimos años de la dinastía Han del Este, los instrumentos yu y se fueron nuevamente sustituidos por la cítara zheng y la flauta. En esa época, el laúd pipa y el arpa konghou fueron introducidos en China desde Asia Central y luego se convirtieron en importantes instrumentos de música china clasica. Probablemente a comienzos de la era de las dinastías septentrionales y meridionales, elementos provenientes de minorías étnicas extranjeras fueron introducidos en la música del grupo étnico Han y por la época de las dinastías Su i y Tang la música china pasó a ser una amalgama de ingredientes procedentes de varios grupos étnicos, de Corea, India y Asia Central. Durante la dinastía Tang, los artistas crearon obras que integraban lo instrumental con el canto y la danza, la más famosa de las cuales fue Ni Shang Yu Yi Qu (Canción de hadas), que narraba el encuentro del emperador con las hadas en la luna. Un poeta escribió que cuando se interpretó la Canción de las hadas encima de una gran embarcación, esta culminó cuando la barca ya había navegado 15 li (1 li= 0,5 km). A partir de las orquestas Tang representadas en los frescos de las cavernas de Dunhuang, no es difícil imaginar estas espectaculares interpretaciones. En las dinastías Sui y Tang se desarrolló una nueva forma de canción folclórica, que no alcanzó su auge sino hasta la dinastía Song. Los textos de las canciones folclóricas, ci, se convirtieron en el género predominante de la literatura Song. Como los textos de las canciones tenían varios tamaños, se conocían también como versos largos y cortos. Tales canciones folclóricas eran muy populares en el período Song, y el poeta Liu Yong fue uno de los mejores letristas de esa época, admirado inclusive por el emperador. Entonces había un refrán que rezaba así: dondequiera que haya un patio, hay personas oyendo las canciones de Liu Yong. La música clasica china pasó a una nueva etapa en la dinastía Song. Antaño, la música se tocaba fundamentalmente en las cortes reales y se conocía como «música cortesana». En la dinastía Song, creció el comercio y se expandieron las ciudades. Los residentes citadinos comenzaron a disponer de sus propios centros y servicios de esparcimiento, entre los que tenían un lugar las interpretaciones musicales. La gente le llamó a esa música «música popular». En esta época emergió una nueva forma de arte, que combinaba la palabra hablada con el canto. Tal manifestación artística evolucionó hasta convertirse en el arte dramático durante la dinastía Yuan. En las dinastías Song, Yuan, Ming y Qing la música china y las óperas tradicionales chinas se fusionaron parcialmente. Desde el siglo xx la musica china clasica ha experimentado nuevas fusiones con la música foránea dando lugar a nuevas tendencias en su desarrollo.

Înșiră-te mărgăritare

Înșir, deșir, cos, descos cuvinte

doritesinedorite

anytime anywhere

Cronopedia

... în fuga amintirilor cronopediene...

Le monde est dans tes yeux ...

... le premier matin du monde est aujourd'hui ...

YA BAKİ ENTEL BAKİ

"İlahi Ente Maksudi ve Rızake Matlubi"

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

Viața

O zi minunată!

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Salutări din Cotidian

O șezătoare de suflet cu povestiri și poeme sculptate între nuante. Nuante de Albastru, Iubire, Visare și Dor nemărginit.

Casuta Corei

Blog cu de toate, creat de Denisa si Cora

Katherine's Blog

In Kate's World

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

Hoțul de vise

Dar, dragul meu prieten, stele sunt prea puține pentru câte ne dorim noi să vedem sub lumina lor.

lifebeyondimagination16

Journey towards Inner peace, Spiritual, Life, Blissfulness

Cuvintele unei tinere

Nu înceta să crezi, în ceea ce speri.

Andreea Mătea

OPEN HAPPINESS

Fotografia-un univers nelimitat

"Fotografia fură clipa în afara timpului, modificând viaţa"( Dorothea Lange).

SKYLINE REPORTS

comedy magazine

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

EARTH CHANGE MZ

Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului in cautarea SINELUI, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca A FI TU INSUTI este cea mare binecuvantare a EXISTENTEI. Un om adevarat, sincer, care cunoaste IUBIREA si COMPASIUNEA intelege ca oamenii sunt orbi, inconstienti cu spiritul adormit ~ OSHO (CARTEA DESPRE BARBATI)

iaripi

Să ne împrietenim cu noi!

Just reading my books

Doar citește!

La Gigel

La râma tăvălită

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

Mai bine un diamant cu defect decât o piatră perfectă.

11iunie.ro

Democrația sună bine!

Socio Oriflame:Únete conmigo:@ladyniculina

Un año y un mes con éste blog. Aqui en mi blog voi a enseñar los cosmético de Oriflame ,trucos, consejo de belleza,descuentos y novedades.Contactame si quieres venir probar cosméticos gratis !

TIMES OF LION

Exposing Truth

Julia Streetstyle Blog

Fashion Blogger, Designer, Globetrotter

cocinaitaly

comida italiana

ecaleopi

Bine ati venit! Welcome!

%d blogeri au apreciat asta: