Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿De La Lume Adunate și-napoi La Lume Dateº♪☀♫°✿

*Ce Spui Bătrâne?*


 

 

 

 

 

Bătrâne, ce mister se-ascunde sub tâmpla ta încărunțită?
Ce gânduri, oare, te frământă? Ori vreo durere te apasă?
Nu știi că fiecare clipă,ce-a fost de Domnul dăruită,
Merit-a noastră prețuire? Zâmbește! Viața e frumoasă!
Ți-s anii grei ce-i porți pe umeri? Sau teamă ți-e cumva de moarte?
Ori pribegești de unul singur, prin lume, părăsit de toți?
Câți și-au dorit să mai trăiască, povară ca a ta s-o poarte!…
Dar nu le-a fost îngăduită…Hai, spune-mi, tu de ce nu poți?
E viața asta o minune!!! Fără de seamăn bucurie!!!
Atât cât ți-este dăruită, profită de pe urma ei!
Iar darul oferit de Domnul, din marea lui mărinimie,
Să îl cinstești cum se cuvine! Dar tu ce faci? De ce nu vrei?
-Îmi spui că e minune viața ce-a fost de Domnul dăruită?
Copil naiv și fără minte, n-ai înțeles nimic din ea!
Dac-ai venit pe lumea asta, vreo datorie neplătită
Mi te-a adus! Nu-ngăduința ! Nu ai de ce-a te bucura!
Păcatul te-a adus pe lume! Și lupți pentru a lui iertare!
Iar sufletul să-ți șlefuiască ,trecând prin pară și prin foc,
Să-l scuturi de nelegiuire, cerând la Domnul îndurare!
Iubirea, mila și credința să-și aibă-n el cinstitul loc!
Nu căuta cu-nverșunare să guști „dulcețurile” vieții,
Ce sufletu-ți ademenește cu mincinoasele-i „minuni”,
Că-n loc să-ți ușurezi povara, ajuns la anii bătrâneții,
Nu vei scădea din datorie, ci tot mai multă ai s-aduni!
A cam uitat, se pare, omul, de-adevărata lui menire,
Umblând să-și afle fericirea aici, în efemerul trai,
Că viața-i numai o-ncercare, c-adevărata Fericire
E-a Sufletului!…Când găsește drumul de-ntoarcere în Rai…

Reclame

Dulce resemnare


Adevărul pur din zilele noatre. Mulțumesc Potecuță!

Poteci de dor

Dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie,
Să mai spele din ruşinea
Mâinii-ntinse prin noroaie
Ce hrănesc deşertăciunea!

Pune şi un pic de soare
La un capăt de tunel,
Ca prin bezna-amăgitoare
Să mai bâjbâim spre-un ţel!

Au ajuns analfabeţii
Să predea literatură,
Strâmbii râd de ăia drepţii
Atei jură pe Scriptură.

Vezi articolul original 94 de cuvinte mai mult

*Când, Uneori…*


Când, uneori mai scriu prostii,
Parcă mă simt un pic mai bine.
Tu, cititorule, să știi
C-atunci, de fapt, mi-e dor de mine.
Când mă înțeapă câte-un punct
Ascuns pe scoarța cerebrală,
Mă simt ca un gândac defunct
Și tac ca o clepsidră goală.
Când un descântec mai îngân
Sau schimb cuvinte de ocară,
Deși aș vrea să mai rămân
Și-n mine, dau pe dinafară.
Când sufăr ca un templu mut
Ce-atâtea a văzut prin vreme,
Aș vrea de mult să fi tăcut
Strivit de-o groază de probleme.
Când mă golesc de adevăr
Și scriu ce nici nu-ți vine-a crede,
Mă iau cu mâinile de păr
Dar nimeni, nimeni nu mă vede.
În fine, dacă scriu curat,
Cu strofa limpede, stilată,
Înseamnă că m-am împăcat
Cu toți; cu mine –
                        …niciodată…

*Bună varianta rea*


Bună varianta rea – Adrian Păunescu

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.
Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare!
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefăcut în cioburi şi ruine.
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotrivă,
Dar eu mă tem să nu găsim motiv
Pentru o despărţire relativă.
Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu nişte ochi de gheaţă
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurta despărţire de o viaţă.
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

*Stai! Oprește-te O Clipă! *


Stai! Oprește-te o clipă! Uită-te în ochii mei! Lasă-mă să îți țin fața în palme și să te privesc. Asculta-mă cu atenție. Eu nu sunt dușmanul tău. Nu sunt o pradă, iar tu nu ești vânător. Așa ne-au învățat. Că trebuie să ne vânăm. Să fim puternici. Să ne ascundem unii de ceilalți. Să ne luptăm cu noi și între noi. Și nu ne e bine așa.
Hai să încercăm o altă cale. Încearcă să mă iubești. Ei, nu mai știi cum. Bineînțeles că știi. Doar din asta îți e plămădit sufletul.
Uite, îți reamintesc eu. Ăsta e sufletul meu. Privește-l bine. Da, hai! Ia-l în mână. Nu te speria. Dă-ți timp să îl recunoști. Întoarce-l pe toate părțile. Ai voie. Te las pentru că vreau să știi cât de frumos poate fi un suflet. Îți place? Înțelege că așa sunt toate. Frumoase. Pline de lumină. Doar că unele au nevoie să își reamintească. Atâta tot. Ca al tău.
Nu îți apleca privirea. Lasa-mă să te privesc în ochi. Vreau să vorbim ca de la suflet la suflet.
Ți-au spus că trebuie una și alta? Nu îi mai crede. Nimic pe lumea asta nu trebuie. Singura datorie pe care o ai, e aceea de a fi fericit. Și știi când ești fericit? Când te lași să fii. Când nu te mai ascunzi. Când nu mai lupți. Când privești adevărul. Când ești liber. Ai acest drept. Nu îți fie teamă. Nu vei răni pe nimeni. Dimpotrivă.
Nu ai avea cum, pentru că, iubindu-te pe tine, îi vei iubi și pe ei. Și au atâta nevoie de asta. Sunt secătuiți. Sunt goi. Se simt părăsiți și trădați pentru că s-au îndepărtat de ei. Au nevoie să creadă din nou. Arată-le tu. Ia-ți sufletul în mâini și du-te înspre ei. Fă tu primul pas! Cu iubire.

*Lara Fabian – Liubov, p-Pohojaia Na Son – Dragostea, Asemenea Unui Vis*


… Mă văd în ochii tăi ca-ntr-o oglindă,
mi-e frică să nu-mi pierd reflexia din ei.
În întunericul nopţii şi în sufletul meu
nu vreau să fii doar un oaspete.
Te iubesc, aşa cum iubeşti o singură dată în viaţă,
ca şi cum nici soarele nu a existat până la noi.
M-ai ferit de griji şi supărări,
Şi cheile Fericirii le-ai găsit pentru mine,
pentru mine le-ai găsit.
Iubirea e ca un vis,
sunetul cristalin al inimii.
Repet în linişte ca un ecou,
misteriosul – Iubesc.
Iubirea e ca un vis,
mi-a adus fericirea în casă,
dar spre deosebire de vis,
las-o să nu se termine vreodată.
Eu iert Singurătatea şi Tristeţea,
mi-ai spus că nu mă voi întoarce la ele.
Acum avem doar Iubire,
aşa cum se întâmplă doar într-un dulce vis,
sunt în ochii tăi şi nu te voi pierde.
Iubirea pe Despărţire nu o dau,
ea este nepreţuită
şi visul ei
merită ca această Fericire să fie cu tine,
să fie totdeauna cu tine …
_____________
… *** … — melodie interpretată de Lara Fabian, „Iubirea, asemeni unui vis” – titlul original „Lyubov’, pokhozhaya na son”.

*Să Taci…- Shut up*


Only when you can close to avoid unnecessary discussions, you show intelligence and wisdom

*Suflet – Călătorul Meu Străin*


De fiecare dată când locurile cunoscute ne devin străine și firea nu-și găsește locaș în niciun cotlon al vieții, se ridică deasupra noastră, triumfătoare, nefericirea. Și plimbându-se așa, fără de grabă, prin mintea noastră… îi cere duhului să se dezbrace de vise.
Totul doare, devenind amar văzduh fără de răsărit sau de apus. Oglinda se schimonosește alungându-ne, înstrăinându-ne de ziua cea de ieri… și furibund închide ziua de mâine, sperând să ne ucidă clipa. Cu mâini reci , pipăim vergelele de rugină ale timpului, schelălăind regrete, pe care nici nu le pricepem, căci suntem purtați de incomensurabile tristeți sălbăticite de refuzul iubirii: nici floarea nu-i mai floare, nici zarea… zare, nici viața nu este, doar urzeala de vid.
Și omul, fiara neîmblânzită de dor, este supus de vis, și-n evadare vie se-aruncă-n largi văi de haos și minciună – dulce utopie a Pandorei. Atunci, ochiu-nchis pe dinafară deșteaptă largi cărări de sacru vis, descătușare de sine, alungare de eu, când deodată apare în oglindă – eternitatea, cu chip cioplit din mine, din tine, din avatarii noștri , păzitori de suflete. Dar tu, te-mpotrivești, nefericire, și-n snopi de zădărnicie legi sufletele pereche până când marea își umple valurile din cântecul silabic al vocilor noastre…a vocii tale, a vocii avatarurilor, care ne poartă hlamida de sânge a zilelor.
“Buna seara iubite, te aștept ca și când…” se aude în noapte, pe un disc ce sare mereu, perfect simetric, la cuvântul “când”, căci timpul, până și-n melodie, ne este refuzat. Lumina se stinge, nu se aud decât valurile – apa de vis a sufletului- ce ne-mbracă firea, plăcerea brizei devine clară, pielea se răzvrătește-n fiori de credință și sufletul se lasă purtat în visul acela pe care nici măcar nu l-a strigat.
Se zbat nefericirile, dar apa revarsă silabele aruncate-n cuvânt, până la tine, călătorule străin ce știi să-mi îmblânzești cărările.
Nu mor nefericiții de nefericire…

*De Ce Sunt Oamenii Triști*


„De ce sunt oamenii triști: Sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieții acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experiențe, amintiri, lucruri, idei ale altora și asta e mai mult decât pot duce. Dar își uită propriile vise.”
Paulo Coelho
Chiar…de ce!…Pentru că uităm să zâmbim și să ne spunem că mâine este o altă zi și poate ne va fi mai bine. Cred că este mai ușor sa ne plângem decât să spunem că suntem fericiți.

*Viața Și Noi…*


Undeva de-a lungul timpului, te-ai schimbat și ai încetat să mai fii tu. Ai lăsat oamenii să arate cu degetul spre tine și să îți spună că nu ești bun. Și când lucrurile au început să meargă prost ai căutat ceva sau pe cineva pe care să arunci vina pentru că lucrurile merg prost. Lumea nu e doar soare şi curcubeu. Este un loc foarte rău şi dur. Şi nu-i pasă cât de tare eşti. Te va lovi şi te va îngenunchea. Şi te va ţine acolo mereu, dacă o vei lăsa. Nici eu, nici tu şi nimeni nu poate lovi mai tare decât viaţa. Dar nu e despre cât de tare poţi lovi. Este despre câte poţi încasa şi merge mai departe. E despre cât poţi primi şi totuşi să mergi înainte. Aşa se obţin victoriile. Dacă tu crezi că meriţi ceva, atunci mergi şi obţine acel lucru. Dar trebuie să fii în stare să primeşti toate loviturile. Nu să spui că nu eşti ceea ce vrei din cauza lui, a ei sau a lor. Laşii fac asta şi tu nu eşti laş. Eşti mai bun decât atât !

*David Bisbal – Buleria*


Bonus cu plus la Dragobete – Plus bonus for Valentine’s Day !

*Diego Modena & Jean Philippe Audin – Implora*


*When Love Dies….*


 

*Singurătatea Asta Care Fuge…*



Copacul
În ploaie, rezemat de un copac.
El are legătură cu pământul.
Şi simt sub coaja-i, palmă bătucită,
Cum freamătâ, cu ceru-n el, Cuvântul.
Din când în când trăzneşte mânios
Şi se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.
Cuprins de laşitate, fug pe câmp
Şi picurii mă-ndosie de mijloc.
El îşi asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-şi dea foc.
Singurătatea asta care fuge…
Singurătatea lui înfiptă-n lut…
Mă-ntorc plângând şi îl cuprind în braţe.
Furtuna grea ne ţine de urât.

Marin Sorescu
(sursa foto: pixabay.com)

*Mecanicul De Suflete*


Un om conducea o maşină pe un drum lung şi singuratic, când, deodată, maşina s-a oprit. Omul a coborât şi s-a uitat la ea, să vadă ce are.

Gândea că, în curând, va găsi defecţiunea maşinii sale. O cunoştea bine, căci o avea de multă vreme. Totuşi, într-un târziu şi-a dat seama că nu reuşeşte.

În acel moment, a apărut o altă maşină, din care a coborât un domn, care s-a oferit să ajute.

– Domnule, e maşina mea, o cunosc perfect. Nu cred să reuşiţi s-o reparaţi, dacă eu n-am reuşit. Celălalt bărbat a insistat, schiţând un zâmbet.

– Bine, încercaţi, dar nu cred să reuşiţi…, insista omul nostru. Cel de-al doilea s-a pus pe treabă şi, în scurt timp, a reuşit să pornească automobilul. Proprietarul, uimit, a întrebat:

– Dar cum aţi reuşit?

– Ştiţi, numele meu este Felix Wankel… Eu am inventat motorul rotativ, pe care îl are maşina dumneavoastră…

Spuneţi-mi de câte ori, lovindu-ne de probleme, afirmăm… aceasta esta viata mea, problema mea, destinul meu?… Încercaţi să-i cereţi ajutor mecanicului de suflete!

H.Agudelo

Calator spre infinit

O lume este un loc in care existi

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Superduque

Mi patria es todo el mundo.

Viata ca o limonada

Site de umor, articole de satira si pamflet

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere#

un blog simplu

simte ceea ce citesti

doritesinedorite

anytime anywhere

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

Antalgica Poetica

L'essenziale è invisibile agli occhi ... ed anche al cuore. Beccarlo è pura questione di culo

Viața

O zi minunată!

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Fiat lux

Dum spiro, spero

Casuta Corei

Blog cu de toate, creat de Denisa si Cora

Katherine's Blog

In Kate's World

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

Just reading my books

Doar citește!

Julia Streetstyle Blog

Fashion Blogger, Designer, Globetrotter

In a Love World

LOVE can rule the world

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Analogii - Antologii

blog generalist cu aspirații culturale și analitice

natycalinescu (NATY ELA)

Smile! Tomorrow will be better than today!

VatiClanul Papal

Nu lua viata-n serios, oricum nu vei iesi viu din ea!

vorbebune

din movul gândurilor mele

Croatia, the War, and the Future

Ina Vukic - Croatia: people, politics, history, economy, transition from communism to democracy

jdubqca

poetry by j matthew waters

Purplerays

spiritual enlightenment and self improvement

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

Incercari

de ginduri

Gara pentru noi

blogul Renatei

.*♥**♥*★ *♥*..*♥*. BERNARD *♥**♥*★ *♥*..*♥*.

♥♥ ♥♥ MES PLUS BEAUX BISOUS D'AMITIES A VOUS ♥♥ ♥♥

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

prieteni virtuali

Pastreaza in sufletul tau , doar momentele frumoase si langa tine doar oamenii, care te pretuiesc cu adevarat!

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

jurnalul unei femei puternice

Unele femei aleg să își urmeze bărbații, în timp ce altele aleg să își urmeze visul.

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

felycuty`s photos

totceimaibun.wordpress.com

Melancolii Nocturne

în umbra întunericului!

ANA TATAR ANDRAS

Pasiune pentru Dumnezeu si compasiune pentru semeni

look around!

Love what you do! Do it well!

sketchuniverse

Arts resource, sketches and drawings classified by subject

%d blogeri au apreciat asta: