Arhive pe categorii: º♪☀♫°✿ De La Lume Adunate și-napoi La Lume Date º♪☀♫°✿

Unii-s Dor, Alții Dor 😞


„Unii oameni sunt aripi, ce te-nalță în zbor
Alții devin pietre… te apasă, te vor
prizonier într-o lume a lor.
Unii-s dor, alții dor.”

 

Petruța Petre

Ceva frumos!


Ploile abundente care au căzut în ultimele săptămâni în deșertul Namib, în ​​Africa, au provocat unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale naturii, înflorirea a milioane de bulbi care timp de zeci de kilometri au acoperit solul nisipos care s-a uscat complet timp de trei ani .
Crinii din deșert aparțin familiei Hesperocallis, un gen de plante cu flori care include o singură specie Hesperocallis undulata, cunoscută și sub numele de ajo lily. Florile acestei specii sunt mari, albe, cu nuanțe roz sau verzi și sunt foarte parfumate, mai ales noaptea. Este nevoie de ploi bune pentru a trezi crinii deșertului, mai cunoscuți în această zonă a Africii sub numele de crini Sandhof. Cea mai mare concentrație de crini Sandhof înflorește în anumite situații din sudul Namibiei și părți din Botswana.
Această minune naturală are o durată scurtă de viață, deoarece soarele namibian scurtează durata de viață a plantei la câteva zile, iar răsadurile sunt foarte delicate. După înflorire, bulbii creează unele frunze și când cresc și devin foarte mari se împart în una sau mai multe părți. Fiecare bulb este capabil să se reproducă într-un mod luxuriant, dând viață unui proces de reproducere practic permanent. Ultima dată când s-a produs această înflorire a fost în vara anului 2016/2017. (sursa: Namibianul, Farm Sandhof

Ați Știut Asta ❓


Floarea soarelui se întoarce după soare. Cu alte cuvinte, floarea respectivă „urmărește lumina”. Probabil că știți deja asta, dar este ceva ce probabil că nu știți, în privința Florii soarelui.
Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în zilele înnorate sau ploioase, când soarele e acoperit complet de nori? Aceasta este o întrebare interesantă, nu-i așa ?
Ceea ce se întâmplă este că aceste flori se întorc una spre cealaltă, pentru a-și împărtăși energiile.
Perfecțiunea naturii e uimitoare …
Acum hai să aplicăm această “lecție” în viețile noastre. Mulți oameni se pot afla într-o stare de mare tulburare, iar cei mai vulnerabili, uneori, ajung la depresie.
Ce-ar fi să urmăm exemplul Florii soarelui, să ne susținem și să ne ajutăm unii pe alții ?
Bunul Dumnezeu prin Natură are atât de multe să ne învețe!

Primăvara Ești Tu ❣️


Primăvara e când nu regreți nimic. Primăvara e când treci pe stradă și zâmbești necunoscuților, fără motiv. Primăvara e când îți ești ție însuți de ajuns să fii fericit. Primăvara e când te oprești să dăruiești și îl întrebi pe cerșetor cum îl cheamă. Se uită mirat la tine. L-ai văzut! Ai văzut că e om. E primăvară! Primăvara e când te oprești să vorbești cu un cățel care doarme întins la soare. Cu o gărgăriță ce s-a aventurat pe o frunză. Cu un prieten cu care n-ai mai vorbit de mulți ani. Cu bătrâna din colț care vinde usturoi și e supărată că pe ea n-o iubește nimeni de 1 Martie. Primăvara e când iubești și nu aștepți să fii iubit. Primăvara e când abia aștepți nu să primești flori, ci să dăruiești. Primăvara e când cineva te-a rănit, dar, pur și simplu, îi mulțumești. Că, uite așa, poți să înveți cum să ierți. Primăvara e când ai putea fi gelos, dar, pur și simplu, nu ești, fiindcă realizezi că nu poți trăi o viață temându-te de toți oamenii mai frumoși, mai deștepți, mai buni ce-ar putea apărea să-ți ia locul în viața celui iubit. Așa că ridici din umeri, continuând să fii tu. Primăvara e atunci când cineva te-a dezamăgit crunt, dar alegi să taci, să nu spui nimic ți să vezi în continuare tot ce are bun. Primăvara e când un vis ți s-a făcut țăndări şi te apleci să culegi, cântând, cioburi de nădejde și de credință, să faci unul mai bun. Primăvara e când ai putea să vezi ce nu ai, dar alegi să mulțumești pentru tot ce ai primit. Primăvara e atunci când crezi în minuni. Cea mai mare parându-ți a fi… chiar tu. Primăvara e când a ieșit soarele, când s-a topit zăpada, când au apărut ghioceii și când toată lumea începe, în sfârșit, să reflecte, după o iarnă lungă și grea, ce ai tu în suflet. Mereu.
Primăvara ești tu. Uneori însă uiți.

fragment din cartea „Floarea din asfalt” – Alexandra Svet

👺Nu Vor Mai Fi Șmecheri 🤥 Când Nu Vor Mai Fi Fraieri!🤬


„Avem din nou alegeri, ce festin,
E-așa o frenezie muncitoare,
În fiecare sat o asfaltare
Și, cel puțin, un candidat cretin.
Se fac grămezi de lucruri inutile,
Gen săli de sport ascunse în boscheți,
Se-aruncă cu rahat și cu săgeți
Și se găsesc, din întâmplare, vile.
Devin deodată credincioși ateii
Și dracii se preschimbă-n credincioși,
Urâții se transformă-n feți frumoși
Și brusc încep să prindă glas, cățeii.
Nepăsătorii-arată că le pasă,
Săracii au iar carne în meniu,
Iar proștii dau senzația că știu
Că nu poți lua, a mia oară, plasă.
Acum apar eternele minuni
Cu binele dorit comunității,
Precum și cu victoria dreptății
Asupra nesimțitelor minciuni.
Se jură toți că nu-și doresc avere,
Că grija îi împinge-a candida
Și-s singurii ce știu cum pot schimba
Tot răul, doar s-ajungă la putere.
Avem din nou alegeri, ce-ncântare!
E bine, e frumos, e minunat!
E cum ar trebui, dar ce păcat
Că-s faine alegerile, dar cam rare!”

S. Poclitaru

Fragment Din The secret✍


„Nu există în Univers putere mai mare decât cea a iubirii. Sentimentul iubirii are cea mai înaltă frecvență la care puteți emite. Dacă ați putea cuprinde fiecare gând în iubire, dacă ați putea iubi orice și pe oricine, viața dumneavoastră s-ar transforma fundamental.
De fapt, unii dintre cei mai mari gânditori din trecut se refereau la legea atracției numind-o legea iubirii.Și dacă vă gândiți bine, veți înțelege de ce. Dacă aveți gânduri rele despre altcineva, veți trăi acele gânduri rele materializate în propria viață. Nu puteți răni pe altcineva cu gândul, fără să vă răniți singuri. Dacă aveți gânduri de iubire, ghiciți cine va avea beneficiile – dumneavoastră! Prin urmare, dacă starea dumneavoastră predominantă este iubirea, legea atracției sau legea iubirii vor răspunde cu cea mai mare forță, deoarece sunteți pe cea mai înaltă frecvență posibilă. Cu cât este mai mare iubirea pe care o ți și o emiteți, cu atât mai mare este puterea pe care o puteți folosi.”

Masca , O Deghizare Și O Dezvăluire A Ființei Tale✍


Există iubiri care nu își doresc dezvăluirea.Mulți oameni se simt obligați să poarte o mască fața de partenerii lor. Ei nu vor să riște o pierdere sau o despărțire. Își aduc aminte de cele câteva ocazii în care au îndrăznit să spună adevărul și s-au ales doar cu o tăcere apăsătoare sau o remarcă vulgară și cu regretul că nu și-au ținut gura. Bărbații și femeile deopotrivă își crează adesea o imagine a lor care este cât se poate de îndepărtată de realitate. Ei își pun o mască care îi arată partenerului o altă față decât a persoanei lor autentice. Ei simulează interesul sau joacă un rol care le displace doar pentru a-și satisface și păstra lângă ei partenerul. Atât acțiunile cât și vorbele lor sunt false. Poate fi vorba aici de dragoste , dar acest sentiment se contorsionează și se scălâmbăie sub fațada nesincerității. Iubirea nu înseamnă falsificarea identității tale față de cel iubit. În acest fel ajungi să fii prins într-o capcană.Unii dintre noi ajung să fie epuizați de efortul continuu de a menține o fațadă.În acest fel , sfârșim prin a trece pe lângă o reală relație de cuplu. Astfel de oameni se îndrăgostesc purtând o mască sau nu sunt descoperiți de partener așa cum sunt ei în realitate.
Este foarte ușor să te rătăcești într-o lume plină de măști.Cine suntem noi cu adevărat ? Pentru unii dintre noi realitatea este însăși masca. Pentru alții, ea zace ascunsă sub mască.Ce este mai rău ? Să ne pierdem măștile sau să nu fim capabili să le dăm deoparte ? Tristul adevăr constă în faptul că poate veni un timp când nu mai putem să ne scoatem măștile fără a ne înlătura pielea de sub ele.

🤔O Generație De Bârfitori😉


Și mă gândeam azi că tot e o zi așa de frumoasă afară, vânt puternic, ninsoare viscolită, să exprim părerile mele în legătură cu generația de bârfitori/oameni lipsiți de interes. Și aici mă refer la absolut toată lumea. Pentru că indiferent de ipostază și indiferent de unde se află generația zilei de azi e interesată de bârfe. E ciudat că suntem interesați ca și generație mai mult de ce face o vedetă în direct decât de felul în care suntem educați . Nu mă refeream la bârfa din ziare, pe care pseudo-jurnaliști o publică și ești oarecum supt în prostia generală, ci mă refeream la viața de zi cu zi. Observ că lumea și-a pierdut interesul în propria persoană, nu ne mai interesează ce se întâmplă cu noi. Și atunci ce facem? Apelăm la bârfă. Orice fel de bârfă. De la cât de urâtă e poza pe care și-a pus „ciucionela” pe facebook până la cât de proastă/ prost e aia/ăla. Eu am o mare parte de cunoștințe cu care nu țin o legătură foarte strânsă și care au un obicei absolut cretin. Odată la două luni, mă bag în seamă, încerc să aflu ce se mai întâmplă cu viața lor și absolut de fiecare data mi se întâmplă același lucru. Aflu mai mult despre cunoștințele comune decât despre persoana cu care vorbesc. Nu înțeleg de ce. Bănuiesc că se gândesc că-mi fac o favoare, dar sincer, dacă voiam să aflu ceva despre altă cunoștință aș fi întrebat-o pe ea. Și e un comportament inutil și aproape nejustificat. Și totuși nu cred că-l fac intenționat, cred că a devenit reflex pentru că așa se desfășoară toate discuțiile lor. Și acum n-o să pretind că eu nu port discuții normale care nu sunt legate de alte persoane sau că discut numai despre lucruri importante, dar în general nu mă prea interesează ce face altcineva pentru că-mi place să vorbesc despre propria persoană. Indiferent de ipostază suntem bombardați de bârfă și de lucruri neimportante pentru a fi distrași de la lucrurile care sunt cu adevărat importante. În anul 2020 ar trebui să stați puțin, să analizați situația și să vă gândiți dacă vreți ca toată viața să vorbiți despre alții sau dacă vreți să deveniți persoana prioritară în viața voastră. Ce e cel mai urât din tot subiectul legat de bârfă e de fapt ipocrizia cu care se tratează lumea asta. Dacă e să audă cineva că este bârfit sau că un prieten de-al lui e bârfit o să sară ca ars cu pretextul „prostul ăla/ proasta aia mă bârfește pe mine” și totuși seară de seară se comportă la fel cu persoana pe care o urăște visceral când i se întâmpla lui. Nu înțeleg cum poți fi atât de contrariat de un comportament și totuși să fii angajat constant în răspândirea lui. Cred ca bârfa e un aspect important din viața noastră și deși accept ideea de bârfă și utilizările ei, cred cu tărie că am putea să eliminăm aspectele răutăcioase din cadrul ei și că am putea să ne concentrăm pe aspectele care ne fac nouă viața interesantă mai degrabă decât să evidențiem aspectele care le fac altora viața mizerabilă. Mulțumesc că-mi ascultați ”aberațiile”.

🌠Timpul… 🕚


A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti.
Pe când oamenii își zâmbeau, muzica nu avea nevoie de electricitate și mirosul pielii venea de la petale de trandafir și apa de izvor.
A fost un băiețel.
Avea băiețelul nostru de toate.
Niciodată nu i-a lipsit nimic.
Trăia într-un loc special, unde toți cei asemeni lui aveau totul.
Fiecare avea Luna lui Soarele lui, Apele lui, Cerul, Vântul, Marea, Zăpada, Norii, Noaptea, Ziua, Florile, Fluturii lui.
Avea toate astea dar nu-l interesau.
Le ținea încuiate în diferite locuri și doar faptul că se știa posesorul
lor îl mulțumea.
El nu vedea niciodată Ziua, Noaptea, Norii, Luna, Soarele, Florile, Munții…
Era ceva ce nu putea să țină totuși sub cheie: Timpul.
Acesta era imens și nu reușea niciodată să-l stăpânească întrutotul.
Mereu pierdea din el când încerca să-l cuprindă.
A renunțat la lupta cu el, îl lăsa să-și facă de cap, să treacă prin viața lui și să-l mângâie ori să-l ocolească.
Uneori avea impresia că Timpul lui e mai mare ca al tuturor celorlalți la un loc.
Era mulțumit de asta.
Ceilalți se plângeau că timpul nu le ajunge niciodată, că fuge prea repede.
-Vrei un Cer al tău?
Vocea caldă îl făcu să tresară.
-Am unul.
-Ai? Eu nu văd nimic.
Dar o Mare?
-Am și Mare, răspunse băiețelul nepăsător.
-Și? Ce mai ai? Munți ai?
-Și Munți. Am totul.
-Nu s-ar zice, după chipul tău.
– Ce are chipul meu?
-Nu se citește pe chipul tău ca ai avea totul. Unde ai toate astea?
– Păi.. uite! Aici e Marea! Pune urechea!
Într-adevăr dincolo de ușa groasă se auzeau Valurile și Pescărușii.
Chiar și mirosul mării trecea pe sub ușă.
-Acolo e Soarele. Dincolo Vântul…
-Care-ți place mai mult?
-Cum adică, îmi place?
-Care-ți trezește emoții mai mari. Care te înfioară de plăcere și îți taie respirația?
-Nici unul. Pentru mine toate sunt la fel. Le am și atât.
Dar cine ești? Ce vrei de fapt?
– Nu ți-ai dat seama? Sunt o Zână.
” Parcă nu așa arată o Zână!”
-Știu la ce te gândești. Tu știai că Zânele sunt toate subțirele cu părul lung și cu rochii albe vaporoase.
E un zvon împrăștiat de noi pentru a nu fi recunoscute de oricine. Uneori trăim între oameni și nu ne-ar fi ușor dacă s-ar ști.
Avea în față o Zână cu păr scurt, negru, legat în două codițe și îmbrăcată în pantaloni.
-Oare chiar contează cum arată o Zână?
-Dar ce contează?
-Ce face ea!
-Și ce face? Ce poți face tu?
-Păi… eu sunt Zâna Iubirii. Știi ce e iubirea?
– Am auzit ceva dar, nu am înțeles mare lucru.
Nu. Nu știu.
-Iubirea îți dă acea stare care te face să te bucuri de tot ce te înconjoară.
Dar ce-ți spun eu de bucurie că tu nici să te bucuri nu știi măcar. Bucuria e starea de care-ți vorbeam mai devreme. Emoțiile acelea.
-Da? Și dacă-mi dai acea stare, Iubirea, ce vrei în schimb?
-Nimic. Zânele nu cer. Ele oferă.
Dar va trebui să accepți ca Timpul tău nu mai fi același. Iubirea se va hrăni din el.
Îți va consuma aproape tot Timpul.
-Timpul!! Hahaha. Oricum nu-l pot stăpâni.
De fapt nici nu cred că există ceva ce-mi poate ocupa mie tot Timpul. Nu știi ce imens e.
Zâna zâmbi în colțul gurii.
-Primești? Vrei să primești Iubirea?
-Primesc, zise el nepăsător. Am atâta Timp încât nici nu se va cunoaște lipsa celui consumat de darul tău.
Zâna îi luă mâna într-ale ei, iar acesta simți o căldură împrăștiindu-se în tot trupul său.
„Nu are nici baghetă?”
-Eu va trebui să plec, însă voi fi mereu alături de tine. Iubirea nu ține cont de distanțe. O poți primi de oriunde.
Toată discuția nu dura decât câteva minute, ce părură trei zile.
Se simțea altfel.
Fiorul acela de care vorbea Zâna îl traversa din creștet până în tălpi și invers.
Merse la una din uși.
Nu scria nimic, însă știa că acolo e Luna.
Deschise larg.
Nimic.
” Aaaa, Cerul!”
Elibera Cerul și Luna se așeza.
Și Stelele.
Descuia ușă după ușă.
Apărură Soarele, Munții, Păsările, Pomii, Florile…
Ciudat.
Timpul nu mai părea așa imens.
Era chiar insuficient uneori.
Voia să deschidă cât mai multe uși, însă Timpul acela, ce părea infinit altădată, era o piedică acum.
Nici nu știa dacă toate astea erau încuiate în spatele sutelor de uși de el, ori fuseseră acolo dintotdeauna.
Se bucura de tot ce vedea.
De Zăpadă, de Furtună, de Arșiță.
Mirosea fiecare Floare, asculta fiecare sunet al naturii.
” Deci asta e Iubirea…”
Acum înțelegea de ce alții din jurul lui nu țineau Soarele ascuns.
Iubeau.
Zâna era departe de el dar apropiată, așa cum promisese.
Iubirea ei îl năpădea în valuri.
Venea de peste Mări și Țări și aducea cu ea tot ce întâlnea în drum.
Venea sărată, lichidă și albastră când traversa mările și oceanele.
Era împădurită, înzăpezită și încetată, când trecea munții.
Când venea prin junglă era plină de liane și miresme.
Lua cu ea adâncimea „Mărilor”, înălțimea „Himalaiei”.
Uscăciunea, auriul Saharei, ori învolburarea Niagarei.
Era ceva neînchipuit Iubirea asta.
El găsea mereu câte o ușa închisă și minune, avea chei aproape pentru fiecare.
Unele se deschideau mai greu, e drept, dar se deschideau.
Așa s-a întâmplat unde erau Visele, Speranțele…
Nu a putut sub nici o formă să deschidă unde erau Tristețea, Durerea, Înfrângerea, Resemnarea, Dezamăgirea, Trădarea…
Nici nu-i păsa de câteva uși nedeschise când putuse să deschidă sute.
Era într-o stare de euforie permanentă.
Deschidea, admira, se bucura, zâmbea.
Și a trăit băiețelul nostru această stare mult timp.
Nu se știe cât, pentru că timpul avea altă valoare și dimensiune pentru el.
Cred că a trăit câteva luni ce părură lumi.
Și ar fi trăit și astăzi dacă…
Într-o zi apăru Zâna în fața lui.
A primit-o cu bucurie în suflet și un zâmbet mare pe față.
Un zâmbet care s-a șters după primele ei cuvinte:
-Vreau să-ți dau o „veste”.
Nu știa ce veste dar Instinctul și Presentimentul(pe care le eliberase de curând) îi spuseră că nu era o veste bună.
-Am să fiu sinceră cu tine.
La noi, la Zâne, cum ți-am mai spus, lucrurile nu stau chiar așa cum se zvonește.
Avem ierarhii și însărcinări, iar atunci când nu ești eficientă într-o activitate ești mutată la alta.
Nu putem refuza.
Celor ce nu se supun Zâna Zânelor le ia nemurirea.
-Și?!
-Și am fost mutată la Nefericire.
-Și?!
-Pentru a începe noua însărcinare va trebui să-mi eliberez sufletul de toate promisiunile făcute cândva.
Să plec de la zero. Altfel voi fi eu însămi nefericită.
-De acum nu mai împarți Iubirea , ci Nefericirea?
-Altcineva se va ocupa cu Iubirea. Nu o cunosc. Nu prea ne știm între noi. Negreșit va veni și la tine… Sau mai bine să nu-ți promit eu ceva de care nu sunt sigură.
Poate va veni.
Cam asta e…
Sper să nu-mi porți pică.
Îi întinse mâna ei albă.
După o strângere ușoară dispăru de parcă n-ar fi fost niciodată.
Privea pierdut și nu înțelegea ce se petrece cu el.
Oare începea să viseze, ori acum se trezea dintr-un vis?
Cerul, Soarele, Luna, Mările, Munții, Florile, Fluturii, intrau singure în camerele de unde ieșiseră cu ceva vreme înainte, iar în urma lor ușile se ferecau zgomotos.
Totul se petrecea cu repeziciune.
Mai repede cu mult decât au fost eliberate.
Cu cât mai multe din acestea dispăreau în spatele ușilor, Timpul devenea tot mai imens.
Și îl durea.
Descoperea că Timpul doare.
Acum avea iarăși Timp din belșug.
Uneori mai găsea câte un Fulg de Zăpadă, câte un Nor rătăcit și fără nici un sentiment, le băga în camere ale căror uși se încuiau singure.
Într-o zi găsi câteva chei într-un loc unde cu siguranță nu fuseseră niciodată.
Se potriveau la niște uși pe care nu le-a putut deschide până acum.
Tristețea, Înfrângerea, Resemnarea, Dezamăgirea, ieșiră din spatele lor și se amestecară cu Timpul și așa imens, de nu mai știa care e mai mare timpul ori Tristețea.
Își privi chipul într-o picătură de Rouă, pe care se pregătea să o arunce în întunericul unei camere reci.
Nu mai era un băiețel.
Era un bătrân gârbovit și trist.
Zâna îi făcuse iarăși un dar…

🤗Nu Uita Să Trăiești!✍


De fiecare dată când aud sau citesc despre cineva care nu mai este îmi zic că viața e scurtă,că se poate termina oricând…Și-mi promit că trebuie să fac ceva fiindcă eu am încă șansa de-a fi în viață! Doar că uit repede ce mi-am promis…fiindcă eu sunt în viață și am atâtea de făcut de nici nu știu de ce să mă apuc! E drept că mă opresc din ce în ce mai des din goana zilnică și-mi dau voie să trăiesc! Fiindcă anii au început să se adune ? Fiindcă îmi amintesc din ce în ce mai des că viața-i frumoasa? Fiindcă mă gândesc că am șansa de-a avea o sănătate buna? Fiindcă am văzut moartea luându-mi pe câțiva dintre cei mai dragi? Cu siguranță am devenit din ce în ce mai conștientă de faptul că totul se poate termina oricând. Așa că încerc să trăiesc din ce în ce mai mult, cel puțin în intensitate! Și să fac din ce în ce mai mult buna alegere între ceea ce ar trebui să fac și ce vreau să fac, între oamenii care mă înconjoară și cei care chiar contează pentru mine…Spun din ce în ce mai des celor din jur ca-i iubesc și că-i apreciez fiindcă așa simt și vreau ca ei să știe… De multe ori intru în cursa asta imposibilă de zi cu zi, dar când mă ia cu amețeală mă opresc și-mi spun…Nu uita să trăiești! Și mă bucur când realizez că din ce în ce mai des mă opresc înainte să amețesc! Viața e atât de frumoasă! Și prețioasă! Și noi la fel!

💐Speranța🤗


„Speranța” este acel lucru cu pene-
Care stă cocoțat pe ramura sufletului-
Și cântă o melodie fără cuvinte-
Și nu se oprește nicicând- deloc…”

Emily Dickinson

🤗La profondità della mia anima – Adâncimea sufletului meu✍


Mi siedo, e guardo la vita che fin qui ho vissuto.
Come in una pozza d’acqua cristallina
osservo la profondità dell’anima mia.
Potrei andare giù giù giù, e non trovar mai la fine.
Ed ogni gradino che scendo
mi porta a conoscere ogni piccolo angolo
di questo mio mondo di donna.
Non importa da dove vengo e dove andrò…
solo chi saprà leggere la mia anima entrerà nel mio cuore.
Sono io..sono così… rincorro i miei sogni…volo libera…
vivendo oltre il tempo e le distanze ..
respirando le magiche sensazioni che scaturiscono dal mio cuore

🎼AMAR – Versuri si interpretare Mariana Eftimie Kabbout – Muzica Karunesh 🎼


🎼V. I. S. – Versuri Mariana Eftimie Kabbout 🎹


Între nouri și-ntre mare…(Mihai Eminescu) – Recită Adrian ✍


Gradina Magica

„Fericirea nu este ceva ce se întâmplă pur şi simplu. Nu este rezultatul unei întâmplări norocoase sau al unei şanse favorabile. Nu este ceva ce poate fi cumpărat sau ce poate fi comandat dintr-o poziţie de putere. Nu depinde de evenimente exterioare nouă, ci mai degrabă de modul în care le interpretăm. Fericirea este, de fapt, o stare care necesită pregătire, care trebuie cultivată şi apărată de fiecare individ în parte. Oamenii care învaţă să îşi controleze experienţele interioare vor putea să determine calitatea vieţii pe care o trăiesc şi atunci vor fi cel mai aproape de ceea ce înseamnă a fi fericit. Cu toate acestea, nu putem fi fericiţi oricât de mult am încerca la modul conştient să căutăm asta. «Întreabă-te dacă eşti fericit», spunea filozoful britanic John Stuart Mill, «şi vei înceta să fii». Vom găsi fericirea doar fiind implicaţi, cu totul, în fiecare detaliu al vieţii noastre, fie acesta bun sau rău, nu prin a o căuta în mod direct”.

Cypher

yup! words love me

Fericirea dintr-o clipă

...ce-i asociată unui gând bun.

Prin Lumea Lui Petilea

Din suflet pentru un suflet

The "Heyadoo Global Services" platform can be the long awaited opportunity !!!

Heyadoo gives everyone the chance to build a community and earn money.

❤AAISHA ❤ GOUR❤

❤❤❤अधूरे ख्वाबो को पूरे करने की हिम्मत रखती हु पंख नही है तो क्या हुआ हौसलो से उड़ान भरती हु ❤❤❤

DIN LARGUL VIEȚII

Întâmplări adevărate ce ar putea fi ale oricui, de oriunde, oricând...

marian libertate de exprimare

scapa de lucrurile care nu sunt amuzante

Myrela

Umjetnost, zdravlje, civilizacije, fotografije, priroda, knjige, recepti, itd.

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

Cronica Psihotropa

Asa e viata mea. Asa sunt starile si trairile mele: franturi de ganduri, sperante, amintiri. Asa sunt eu: ma arunc, ma inalt, cad, ma ridic, ard, ma mistui pentru ca apoi sa renasc ca pasarea Phoenix din propria cenusa. Asta vei gasi pe blog, poate lucruri fara sens, poate din domenii mult prea diverse; citeste, draga vizitatorule si nu uita ca ai patruns in adancul unui suflet ce inca isi cauta cararea.

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

charles french words reading and writing

An exploration of writing and reading

My experience

#Rehana's 🔥🔥🔥🦋🦋motivational thoughts

The BC Area

Keep Up With What's Going On Around British Columbia

Mădălina lu' Cafanu

stay calm within the chaos

doritesinedorite

Anytime Anywhere

In a Love World

LOVE can rule the world

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Grow Income Streams

Grow Your Income Streams Without Working More

Alescritor

Relatos cortos y proyectos de escritor

ratacitpringanduri

Gândurile? Trăiri nespovedite!

A Romanian on Earth // Un Român pe acest Pământ

Spreading Light and Love through what we are // Distribuind Lumină și Dragoste prin ceea ce suntem

vara din ziua de ieri

visez fluturi, sau un oraș în care am fost cândva, dar, cel mai mult, te visez pe tine

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Blogul lui Roman

Blog cu tentă social - politică!

Let's Talk

Life is running,Time is running, So the power, Use it.

allenrizzi

Sempre in Movimento! Published Every Monday and Friday at 12 PM EST

Alisen Dopf

Adventurer. Confidence Builder.

Corabia cu gânduri a Marinei Costa - Marina Costa s shipload of thoughts

Literature, music and other passions in Romanian or English

The Last Chapter

"Life past, present, thoughts about the future, and ever changing world."

So many books so little time

Omul este atat cat intelege.

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC - Articolele sunt pamflete și trebuie tratate ca atare |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

Kingston S. Lim

Pursuing The Global MBA: A Personal Documentation On What Makes The Good Life.

poze "DECÂT"

fotografii cum au cazut

Triangle Writes...

Poetry/Poems, Photography, Travels, Musings, Quotes, Challenges, Awards, Reblogs, Uncategorized

Film Serial

I love to entertain you!

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Onda Lucana

"...che la pecora sia sempre con Voi!!"

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Vasile Cucu - Blog

Din dragoste de viaţă îmi cresc aripi! Blog Cucu Vasile

%d blogeri au apreciat: