Mă furișează printre astre,
M-aruncă în zările albastre,
De-acolo, să mă duci departe,
Mă cântă în versul scris în astre.
M-ascunde în munți înalți,
Că toți îmi sunt ca frați,
M-aruncă în mare adâncă,
În zbor, să mă lovesc de stâncă,
Mă ia, din zările cu soare,
Mă prinde-n valul ce dispare,
Mă aruncă-n asfințit de ape,
Și lângă mine ține aproape,
Iar de vom trece prin furtună,
Tu să mă ții mereu de mână.
Ş-acuma vino de-mi arată,
Cum este dragostea curată
Nice blog
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos! ❤️🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
” Dragoste curată”
o fi fost altădată ,
când OMUL era MAIMUȚĂ ,
și masculul o ținea de MÂNUȚĂ !!! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acum e în versuri, imaginație… 🙂
O zi frumoasă ☕🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Răspuns CORECT ! 🙂
https://amintiriamintiri.wordpress.com/2021/01/17/la-vacuna-de-la-muerte/
O duminică BINECUVÂNTATĂ ! 🙂
Alioșa ! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos !
O după amiază plăcută! 🙂🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa să fie, draga mea!
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos 🤗
O zi frumoasă ❤️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E dragostea pe care o râvnim cu toții. Se zice că ea chiar există, măcar în poezie.
O zi cu mantie de nea… curată! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa! Măcar în poezie ! 😉
O zi frumoasă 🤗 !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
să te-audă Dumnezeu, Ileana! sau el… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos Issa !
Dumnezeu să mă audă 🙂
Seară frumoasă 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 2 persoane