La margini De Univers ✍️

Fugim, e noaptea albastră,
În grabă la margini de Univers ,
Să constatăm, că el n-are margini,
Apoi ne-ntoarcem, că n-avem de-ales.
Luceferii strălucesc în tăceri,
Pe valuri sclipește lumina de ieri,
Luna argintie ne privește, din cer,
În părul meu mii de stele, dar stelele pier.
Marea întinsă ne cheamă cu dor,
Condorii în zare plutesc mai ușor,
Pe nouri pufoși, acum și noi zburăm,
Iar marea ne cheamă, din nou s-ancorăm.
Prin valuri înalte, să poposim,
Valul ne-o duce, noi să ne iubim,
Toți îngerii nopții, ne fie pe-aproae,
Cuminți ne plimbăm, peste-ntinsele ape.
Când nu poți să ceri, alungă tăceri.
Când speri, viața împarte-o la ieri,
Cu greu adunată, nu poți s-o mai dai,
Plimbarea e viață, viața e ruptă din rai.

Tag-uri:îngerii nopții, luveferii, noaptea albastră, poposim, rai, stelele pier, taceri