Să fi fost vis?
De ce e azi și n-a fost ieri
Când erau numai primăveri,
De ce acum și nu atunci,
Când zilele erau prelungi,
Frumoase-n timpul lunii mai,
Ca în grădinile din Rai…
Unde erai?
Târziu în vară ne-am zărit,
Tot pe aici ne-am întâlnit;
Te căutam încă de-atunci…
Tu… cu privirile-ți adânci
Cătai în ochii-mi; curios,
Fără să știi cât de frumos
Zâmbeai duios…
Oare mă vindec eu vreodată
De ceea ce se chiamă TU
Je suis malad ca niciodată
Parce que c’est de plus en plus
Și mult mai greu ca niciodată.
Voi mai avea eu vreun atu?
Sau poate nu…
Un lucru știu că îmi doresc,
Frumosul dar dumnezeiesc,
Cum n-am crezut că s-ar putea
Să își dorească cineva,
Atât de mult și de curat,
Și nici nu cred că s-a-ntâmplat
Cuiva… sau poate da?
Atît de simplu și frumos, că pînă și eu am înțeles franceza din versurile tale 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos!🤗
Seară minunată ☕🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-am luat pastila de sensibilitate… back to work! 🙂 💕 – inimioare roșii pentru tine, Ileana.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur tare mult ❤️❤️❤️🌹🌹🌹 Mulțumesc frumos 🤗!
ApreciazăApreciază
Din astfel de versuri mă molipsesc și eu de romantism, o stare pentru care îți mulțumesc frumos!
O zi de marți cu nostalgii binefăcătoare! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos! Idem! 😉
☕🍀🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană