*Demisia*


Conform Codului Muncii, secţiunea a opta, articolul 79, demisia este un act unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, informează angajatorul încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz (art. 79, alin. 1).

Din această primă definire a demisiei, putem deduce faptul că aceasta depinde numai de voinţa angajatului, putând fi considerat în mod practic un drept al acestuia, care îi garantează încetarea contractului de muncă din momentul în care angajatul nu mai este mulţumit de condiţiile oferite de angajator, sau din momentul în care angajatul găseşte un loc de muncă mai favorabil dezvoltării carierei sle, sau din oricare alt motiv. Cu alte cuvinte, cum putem deduce şi din alineatul 2 al aceluiaşi articol, angajatorul nu poate decât să înregistreze actul prin care este înştiinţat de intenţia angajatului de a părăsi firma, înaintea încetării de drept a contractului de muncă.

În alin. 2 al art. 79 din Codul Muncii este clarificată această poziţie a angajatorului: refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acestuia prin orice mijloace de probă. Astfel, în momentul înaintării demisiei, angajatul poate şi trebuie să păstreze câteva dovezi ale demisiei înmânate angajatorului. Cum demisiile pot fi trimise atât pe hârtie cât şi în format electronic, consider că trimiterea demisiei în ambele variante este o alegere cât se poate de bună. Altfel, în cazul în care angajatul lucrează la o filială din alt judeţ/oraş, el trebuie să se aibă grijă de ceea ce ar putea fi considerat ca probă în favoarea sa (cum ar fi în cazul în care demisia este trimisă prin poştă). Desigur, mai pot fi enumerate şi alte asemenea cazuri, dar consider că ideea de bază este suficientă: aceea a păstrării unor anumite dovezi de către angajat, dovezi care să facă proba luării la cunoştinţă de către angajator a luării deciziei sale de a demisiona.

Alin. 3 al aceluiaşi articol spune că salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are dreptul de a cere angajatului motivele pentru care acesta din urmă a hotărât să plece din firmă, şi astfel nu are în nici un caz dreptul de a refuza sau nu lua în seama actul demisiei. Şi revenim aici la alin. 1 din articolul privitor la demisie din Codul Muncii, care spune că demisia este un act unilateral de voinţă. Altfel spus, motivarea demisiei devine futilă atunci când demisia vine din voinţa angajatului – el este cel care demisionează, pe el trebuie să îl intereseze ceea ce se va întâmpla în cazul în care nu va reuşi să îşi găsească un nou loc de muncă, sau în cazul în care nu îi va conveni noul loc de muncă, ş.a.m.d. În acest caz, angajatorul nu poate decât să respecte voinţa angajatului, şi să înregistreze actul demisiei.

Totuşi, ce s-ar întâmpla în cazul în care fiecare şi-ar da demisia şi ar pleca de la locul de muncă după bunul plac? În alin. 4 din art. 79 din Codul Muncii este prevăzut faptul că angajatul nu poate cere încetarea contractului individual de muncă decât după efectuarea unui preaviz – acest termen trebuie să fie prevăzut în contractul individual de muncă sau în contractele colective de muncă.

Astfel, Codul Muncii spune că termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă, sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile. Termenul de preaviz trebuie să fie de maxim 15 de zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţie de execuţie şi de maxim 30 de zile calendaristice pentru angajaţii cu funcţii de conducere.

Cu alte cuvinte, Codul Muncii protejează nu numai angajaţii în cazul demisiei, dar şi angajatorul. Astfel, alin. 4 din art. 79 din Codul Muncii poate fi văzut ca o măsură prin care angajatorul să fie protejat în acest caz. Termenul de preaviz este văzut ca o zonă buffer în care angajatorul să aibă timp să caute un înlocuitor pentru persoana care a demisionat, pentru a evita ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul în care acest termen de preaviz nu ar exista – fluxul producţiei ar putea fi perturbat de plecarea imediată a unui angajat. În cazul în care angajatul ocupa o funcţie de conducere, perioada de preaviz mai îndelungattă poate fi motivată prin faptul că firma angajatoare trebuie să caute atât un înlocuitor, cât şi să îi facă acestuia un minim de instrucţie. Ca şi clauză în contractul de muncă al unui angajat în funcţie de conducere poate fi prevăzută şi aceasta, ca angajatul să trebuiască să participe la instruirea şi formarea unui nou angajat, în cazul depunerii demisiei.

Alin. 5 şi 6 din art. 79 al Codului Muncii prevăd faptul că, în perioada de preaviz, contractul de muncă continuă să producă toate efectele, în cazul suspendării contractului de muncă termenul de preaviz fiind suspendat corespunzător.

Altfel spus, în perioada termenului de preaviz contractul de muncă este executat în continuare. Ca şi comparaţie, perioada de preaviz în cazul demisiei poate fi asemănată unei perioade de probă odată ce contractul de muncă a fost încheiat. Perioada de preaviz nu este decât o clauză a contractului individual de muncă, ceea ce face ca această perioadă să nu perturbe cu nimic ceea ce este prevăzut în contractul de muncă (condiţii de muncă, drepturi, obligaţii, clauze, etc. – acestea rămân neschimbate din momentul în care angajatul înaintează demisia, până în momentul în care termenul de preaviz ia sfârşit iar contractul de muncă încetează).

În cazul în care contractul de muncă este suspendat după începerea perioadei de preaviz, acesta din urmă este suspendat la rândul lui. Perioada de preaviz intră din nou în vigoare în momentul încetări contractului de muncă.

Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunăţării totale sau parţiale a angajatorului la acest termen (alin. 7, art. 79). Altfel spus, dacă angajatorul consideră că acea perioadă de preaviz este mai mult decât suficientă pentru găsirea unui înlocuitor, el poate renunţa în întregime sau nu la acea perioadă de preaviz. În caz contrar, el nu are dreptul de a prelungi această perioadă.

Alin. 8 al art. 79 din Codul Muncii spune că angajatul poate demisiona fără preaviz doar în cazul în care angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul de muncă. Problema care ar putea apărea este aceea a motivării refuzului preavizului. Totuşi, aşa cum spune şi alin. 3, angajatul are dreptul de a nu îşi motiva demisia, în scris sau altfel. În acest caz, problema ar fi una care ar depăşi simplul fapt al demisiei – în cazul în care angajatorul nu a respectat obligaţiile asumate prin semnarea contractului de muncă, acesta ar putea fi acţionat în judecată de către angajatul demisionar. Astfel, motivul demisiei fără respectarea preavizului de către angajat poate fi aflat pe căi cât se poate de legale.

În practică, este întâlnită situaţia în care demisia nu depinde atât de angajat, cât de angajator, mai ales în cazul în care angajatul este unul valoros. Astfel, în cazul comunicării demisiei, angajatorul decide să nu ia în seamă voinţa angajatului. Astfel, angajatorul – prin intermediul subalternilor săi – nu înregistrează demisia, sau dacă totuşi o face, o înregistrează cu câteva zile sau chiar mai mult întârziere. Astfel, angajatul care nu are minime cunoştinţe despre drepturile sale, sau care nu are un reprezentant (fie el dintr-un sindicat sau nu), este obligat – în mod ilegal, desigur – să continue să presteze munca la aceeaşi firmă.

În mod normal şi legal, demisia este o decizie unilaterală, dar de data aceasta a angajatului şi nu a angajatorului. Astfel, angajatorul trebuie doar să ia seamă de acel act al demisiei şi – în vederea acoperirii viitorului post liber – să caute un înlocuitor în perioada de preaviz a angajatului demisionar. Totuşi, în cazul exemplificat mai sus, angajatorul decide (deşi nu este cazul) să ignore dreptul angajatului.

Care ar putea fi motivele neluării în seamă a actului de demisie? Ce ar putea angajatul să facă?

Cum am mai spus, un motiv al ignorării demisiei este dorinţa angajatorului de a nu renunţa la acel angajat. Pentru că este unul valoros, pentru că formarea unui nou angajat ar fi un proces de prea lungă durată, pentru a plăti pur şi simplu impertinenţa angajatului care refuză să mai respire acelaşi aer cu al angajatorului. În acest ultim caz, poate fi observată şi poziţia pe care o adoptă unii angajatori faţă de angajaţi.

Cred că nu este un caz singular acela în care angajatul este privit doar ca o piesă minoră, un pion care trebuie să îşi câştige drepturile care, de altfel, îi sunt acordate necondiţionat de lege. Astfel, angajatul este obligat să lucreze într-un mediu stresant, să se obişnuiască cu ideea că este acolo din voinţa angajatorului, să îi câştige acestuia simpatia – sau, mai direct, mila.

Deşi acest exemplu nu ar părea a avea legătură cu tema acestui proiect, totuşi el este strâns legat de aceasta. Astfel, dacă un angajator decide să nu bage în seamă demisia unui angajat, angajatul nu ştie ce să facă – din motivele amintite mai sus. Din aceleaşi motive, angajatul pune mai mult preţ pe un loc de muncă decât pe demnitatea sa de fiinţă umană. Astfel, instruirea angajaţilor şi nu numai a acestora ar putea diminua numărul cazurilor în care este semnalat un abuz al angajatorului.

Revenind, putem spune şi cita din Codul Muncii faptul că în acest caz angajatul poate demisona chiar fără a respecta termenul de preaviz prevăzut în contractul de muncă.

Mai mult, poate fi considerată o datorie etică a angajatului demisionar de a acţiona în instanţă firma angajatoare pentru nerespectarea clauzelor contractului de muncă. Astfel, anagajatorul se va putea gândi de două ori înainte de a proceda la fel cu vreun alt angajat.

Desigur, sunt puţine cazurile în care angajatul chiar ia aceste măsuri legale. De obicei el se mulţumeşte să îşi mai trimită o dată sau de două ori demisia, sau pur şi simplu să se resemneze cu faptul că şeful a decis ca el, angajatul, să mai rămână puţin în firmă.

Cu alte cuvinte, deşi demisia ar trebui să fie un act destul de simplu, ea alege în practică – de cele mai multe ori – un drum destul de spinos şi anevoios. Cel mai simplu mod de a rezolva problemele inerente e de a informa atât angajaţii cât şi angajatorii cu privire la acestea.

Formator: Lector Carmen-Manuela Răşcanu             Absolvent: Ileana Balaban

August 2009 Galaţi

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

29 de gânduri despre „*Demisia*

  1. ovi 18 Martie 2016 la 2:06 Reply

    hmmm…
    nu am demisionat niciodata… de fapt nici nu am schimabt prea multe locuri de munca…
    in romania doar la 2 companii am lucrat… iar aici la trei… si nici nu am de gand sa demisionaz…
    dar… cred ca ai doretate… uneori angajatul are dificultati in a demisiona… si asta nu-i deloc bine…
    oricum… din cate stiu este tot mai greu sa te angajezi decat sa demisionezi… sau gresesc???

    Apreciat de 1 persoană

    • Ileana 18 Martie 2016 la 2:11

      Buna seara! Nu gresesti deloc 🙂 pe zi ce trece e tot mai greu, eu doar am avut de dat o lucrare si mi-am facut datoria fara de Doamna lector 😉 , in rest sunt nevoita sa lucrez in alta tara, asta e viata, iar de vine vorba cu demisia, nu am avut probleme. Noapte buna! 🙂

      Apreciază

  2. Mami 14 Martie 2016 la 22:58 Reply

    Eu nu am demisionat dar e bine de stiut…

    Apreciat de 1 persoană

    • Ileana 15 Martie 2016 la 10:35

      Nici eu, insa cu lucrarea am trecut peste si am fost angajata la vremea respectiva 😉
      O zi faina, pupici! ❤

      Apreciază

Cu respect Ileana!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

sandsoftime10

A peep into Megha's mind

Elena Marin Alexe

Eu sunt un om, sunt doar un om...

La Tentation D'écrire

Les vertus de l'écriture

Almeno Tu

racconti e riflessioni

Empowered

Everyday

Victor Ilina

O încercare

entoyable

Waar fantasie, creativiteit en spelen bij elkaar komen!

Cititor necunoscut

citește ce vrei, când vrei, cum vrei

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

În Înaltul Cerului

Candelabrele cerului atârnate de bolta universului.

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kamus Istilah

Yang Pernah Mbuat Aku Bingung

annazidezi

Bine ati venit pe blogul in care veți găsi momente,trăiri,întâmplări din viata mea.

FOTO E POEMA

meus poemas e pensamentos

The diary of a Blacksheep

#diary #love #life and other #twistedthings

Gradina de hartie

povestiri, eseuri, insemnari politice

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

fountain hues

the journey of a poetry

Gabriela Adelina

Know your limitations then defy them...

MIRUNA MARTINESCU

You are safe here!

simplitateinprezent

Iubirea este o prietenie configurata pe muzica...

Gândurile dintre pagini!

Cărțile educă spiritul!

Un bosco nella mente

Sogna sempre in grande

ialina scrie

De acum voi scrie si pe noul site http://zenblog.eu/

Esteticaprofecional

TU IMPORTANTE : PONTE GUAPA

by Natasa Alina Culea

Blog de scriitor

11iunie.ro

Democrația sună bine!

Charlie's poems

Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii.

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Kashyap

I am a cocktail mixed of Fire & Ice. I can be an angel & become a devil next moment, But trust me if you are good to me u will see my wings.

Cabinet individual de psihologie Badale Florin Sebastian

locul in care poti sa citesti si poti sa te exprimi si tu

MaBeautility

Inner beauty and outer beauty!

Wide Awake But Dreaming

Slip into my thoughts and do watch your step

Mystic Land

Let's mend the broken

Cărți Analogii Antologii

Blog Marius Andrei : cărți filme recenzii analogii antologii

YA BAKİ ENTEL BAKİ

"İlahi Ente Maksudi ve Rızake Matlubi"

Create Awesome

Life Awesome On YouTube

Unbound Boxes Limping Gods

The writer gives life to a story, the reader keeps it alive.

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

natycalinescu (NATY ELA)

Smile! Tomorrow will be better than today!

SKYLINE REPORTS

comedy magazine

FlowArtStation

The New contemporary Art Magazine

%d blogeri au apreciat asta: