*Demisia*


Conform Codului Muncii, secţiunea a opta, articolul 79, demisia este un act unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, informează angajatorul încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz (art. 79, alin. 1).

Din această primă definire a demisiei, putem deduce faptul că aceasta depinde numai de voinţa angajatului, putând fi considerat în mod practic un drept al acestuia, care îi garantează încetarea contractului de muncă din momentul în care angajatul nu mai este mulţumit de condiţiile oferite de angajator, sau din momentul în care angajatul găseşte un loc de muncă mai favorabil dezvoltării carierei sle, sau din oricare alt motiv. Cu alte cuvinte, cum putem deduce şi din alineatul 2 al aceluiaşi articol, angajatorul nu poate decât să înregistreze actul prin care este înştiinţat de intenţia angajatului de a părăsi firma, înaintea încetării de drept a contractului de muncă.

În alin. 2 al art. 79 din Codul Muncii este clarificată această poziţie a angajatorului: refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acestuia prin orice mijloace de probă. Astfel, în momentul înaintării demisiei, angajatul poate şi trebuie să păstreze câteva dovezi ale demisiei înmânate angajatorului. Cum demisiile pot fi trimise atât pe hârtie cât şi în format electronic, consider că trimiterea demisiei în ambele variante este o alegere cât se poate de bună. Altfel, în cazul în care angajatul lucrează la o filială din alt judeţ/oraş, el trebuie să se aibă grijă de ceea ce ar putea fi considerat ca probă în favoarea sa (cum ar fi în cazul în care demisia este trimisă prin poştă). Desigur, mai pot fi enumerate şi alte asemenea cazuri, dar consider că ideea de bază este suficientă: aceea a păstrării unor anumite dovezi de către angajat, dovezi care să facă proba luării la cunoştinţă de către angajator a luării deciziei sale de a demisiona.

Alin. 3 al aceluiaşi articol spune că salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are dreptul de a cere angajatului motivele pentru care acesta din urmă a hotărât să plece din firmă, şi astfel nu are în nici un caz dreptul de a refuza sau nu lua în seama actul demisiei. Şi revenim aici la alin. 1 din articolul privitor la demisie din Codul Muncii, care spune că demisia este un act unilateral de voinţă. Altfel spus, motivarea demisiei devine futilă atunci când demisia vine din voinţa angajatului – el este cel care demisionează, pe el trebuie să îl intereseze ceea ce se va întâmpla în cazul în care nu va reuşi să îşi găsească un nou loc de muncă, sau în cazul în care nu îi va conveni noul loc de muncă, ş.a.m.d. În acest caz, angajatorul nu poate decât să respecte voinţa angajatului, şi să înregistreze actul demisiei.

Totuşi, ce s-ar întâmpla în cazul în care fiecare şi-ar da demisia şi ar pleca de la locul de muncă după bunul plac? În alin. 4 din art. 79 din Codul Muncii este prevăzut faptul că angajatul nu poate cere încetarea contractului individual de muncă decât după efectuarea unui preaviz – acest termen trebuie să fie prevăzut în contractul individual de muncă sau în contractele colective de muncă.

Astfel, Codul Muncii spune că termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă, sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile. Termenul de preaviz trebuie să fie de maxim 15 de zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţie de execuţie şi de maxim 30 de zile calendaristice pentru angajaţii cu funcţii de conducere.

Cu alte cuvinte, Codul Muncii protejează nu numai angajaţii în cazul demisiei, dar şi angajatorul. Astfel, alin. 4 din art. 79 din Codul Muncii poate fi văzut ca o măsură prin care angajatorul să fie protejat în acest caz. Termenul de preaviz este văzut ca o zonă buffer în care angajatorul să aibă timp să caute un înlocuitor pentru persoana care a demisionat, pentru a evita ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul în care acest termen de preaviz nu ar exista – fluxul producţiei ar putea fi perturbat de plecarea imediată a unui angajat. În cazul în care angajatul ocupa o funcţie de conducere, perioada de preaviz mai îndelungattă poate fi motivată prin faptul că firma angajatoare trebuie să caute atât un înlocuitor, cât şi să îi facă acestuia un minim de instrucţie. Ca şi clauză în contractul de muncă al unui angajat în funcţie de conducere poate fi prevăzută şi aceasta, ca angajatul să trebuiască să participe la instruirea şi formarea unui nou angajat, în cazul depunerii demisiei.

Alin. 5 şi 6 din art. 79 al Codului Muncii prevăd faptul că, în perioada de preaviz, contractul de muncă continuă să producă toate efectele, în cazul suspendării contractului de muncă termenul de preaviz fiind suspendat corespunzător.

Altfel spus, în perioada termenului de preaviz contractul de muncă este executat în continuare. Ca şi comparaţie, perioada de preaviz în cazul demisiei poate fi asemănată unei perioade de probă odată ce contractul de muncă a fost încheiat. Perioada de preaviz nu este decât o clauză a contractului individual de muncă, ceea ce face ca această perioadă să nu perturbe cu nimic ceea ce este prevăzut în contractul de muncă (condiţii de muncă, drepturi, obligaţii, clauze, etc. – acestea rămân neschimbate din momentul în care angajatul înaintează demisia, până în momentul în care termenul de preaviz ia sfârşit iar contractul de muncă încetează).

În cazul în care contractul de muncă este suspendat după începerea perioadei de preaviz, acesta din urmă este suspendat la rândul lui. Perioada de preaviz intră din nou în vigoare în momentul încetări contractului de muncă.

Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunăţării totale sau parţiale a angajatorului la acest termen (alin. 7, art. 79). Altfel spus, dacă angajatorul consideră că acea perioadă de preaviz este mai mult decât suficientă pentru găsirea unui înlocuitor, el poate renunţa în întregime sau nu la acea perioadă de preaviz. În caz contrar, el nu are dreptul de a prelungi această perioadă.

Alin. 8 al art. 79 din Codul Muncii spune că angajatul poate demisiona fără preaviz doar în cazul în care angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul de muncă. Problema care ar putea apărea este aceea a motivării refuzului preavizului. Totuşi, aşa cum spune şi alin. 3, angajatul are dreptul de a nu îşi motiva demisia, în scris sau altfel. În acest caz, problema ar fi una care ar depăşi simplul fapt al demisiei – în cazul în care angajatorul nu a respectat obligaţiile asumate prin semnarea contractului de muncă, acesta ar putea fi acţionat în judecată de către angajatul demisionar. Astfel, motivul demisiei fără respectarea preavizului de către angajat poate fi aflat pe căi cât se poate de legale.

În practică, este întâlnită situaţia în care demisia nu depinde atât de angajat, cât de angajator, mai ales în cazul în care angajatul este unul valoros. Astfel, în cazul comunicării demisiei, angajatorul decide să nu ia în seamă voinţa angajatului. Astfel, angajatorul – prin intermediul subalternilor săi – nu înregistrează demisia, sau dacă totuşi o face, o înregistrează cu câteva zile sau chiar mai mult întârziere. Astfel, angajatul care nu are minime cunoştinţe despre drepturile sale, sau care nu are un reprezentant (fie el dintr-un sindicat sau nu), este obligat – în mod ilegal, desigur – să continue să presteze munca la aceeaşi firmă.

În mod normal şi legal, demisia este o decizie unilaterală, dar de data aceasta a angajatului şi nu a angajatorului. Astfel, angajatorul trebuie doar să ia seamă de acel act al demisiei şi – în vederea acoperirii viitorului post liber – să caute un înlocuitor în perioada de preaviz a angajatului demisionar. Totuşi, în cazul exemplificat mai sus, angajatorul decide (deşi nu este cazul) să ignore dreptul angajatului.

Care ar putea fi motivele neluării în seamă a actului de demisie? Ce ar putea angajatul să facă?

Cum am mai spus, un motiv al ignorării demisiei este dorinţa angajatorului de a nu renunţa la acel angajat. Pentru că este unul valoros, pentru că formarea unui nou angajat ar fi un proces de prea lungă durată, pentru a plăti pur şi simplu impertinenţa angajatului care refuză să mai respire acelaşi aer cu al angajatorului. În acest ultim caz, poate fi observată şi poziţia pe care o adoptă unii angajatori faţă de angajaţi.

Cred că nu este un caz singular acela în care angajatul este privit doar ca o piesă minoră, un pion care trebuie să îşi câştige drepturile care, de altfel, îi sunt acordate necondiţionat de lege. Astfel, angajatul este obligat să lucreze într-un mediu stresant, să se obişnuiască cu ideea că este acolo din voinţa angajatorului, să îi câştige acestuia simpatia – sau, mai direct, mila.

Deşi acest exemplu nu ar părea a avea legătură cu tema acestui proiect, totuşi el este strâns legat de aceasta. Astfel, dacă un angajator decide să nu bage în seamă demisia unui angajat, angajatul nu ştie ce să facă – din motivele amintite mai sus. Din aceleaşi motive, angajatul pune mai mult preţ pe un loc de muncă decât pe demnitatea sa de fiinţă umană. Astfel, instruirea angajaţilor şi nu numai a acestora ar putea diminua numărul cazurilor în care este semnalat un abuz al angajatorului.

Revenind, putem spune şi cita din Codul Muncii faptul că în acest caz angajatul poate demisona chiar fără a respecta termenul de preaviz prevăzut în contractul de muncă.

Mai mult, poate fi considerată o datorie etică a angajatului demisionar de a acţiona în instanţă firma angajatoare pentru nerespectarea clauzelor contractului de muncă. Astfel, anagajatorul se va putea gândi de două ori înainte de a proceda la fel cu vreun alt angajat.

Desigur, sunt puţine cazurile în care angajatul chiar ia aceste măsuri legale. De obicei el se mulţumeşte să îşi mai trimită o dată sau de două ori demisia, sau pur şi simplu să se resemneze cu faptul că şeful a decis ca el, angajatul, să mai rămână puţin în firmă.

Cu alte cuvinte, deşi demisia ar trebui să fie un act destul de simplu, ea alege în practică – de cele mai multe ori – un drum destul de spinos şi anevoios. Cel mai simplu mod de a rezolva problemele inerente e de a informa atât angajaţii cât şi angajatorii cu privire la acestea.

Formator: Lector Carmen-Manuela Răşcanu             Absolvent: Ileana Balaban

August 2009 Galaţi

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

29 de gânduri despre „*Demisia*

  1. ovi 18 Martie 2016 la 2:06 Reply

    hmmm…
    nu am demisionat niciodata… de fapt nici nu am schimabt prea multe locuri de munca…
    in romania doar la 2 companii am lucrat… iar aici la trei… si nici nu am de gand sa demisionaz…
    dar… cred ca ai doretate… uneori angajatul are dificultati in a demisiona… si asta nu-i deloc bine…
    oricum… din cate stiu este tot mai greu sa te angajezi decat sa demisionezi… sau gresesc???

    Apreciat de 1 persoană

    • Ileana 18 Martie 2016 la 2:11

      Buna seara! Nu gresesti deloc🙂 pe zi ce trece e tot mai greu, eu doar am avut de dat o lucrare si mi-am facut datoria fara de Doamna lector😉 , in rest sunt nevoita sa lucrez in alta tara, asta e viata, iar de vine vorba cu demisia, nu am avut probleme. Noapte buna!🙂

      Apreciază

  2. Mami 14 Martie 2016 la 22:58 Reply

    Eu nu am demisionat dar e bine de stiut…

    Apreciat de 1 persoană

    • Ileana 15 Martie 2016 la 10:35

      Nici eu, insa cu lucrarea am trecut peste si am fost angajata la vremea respectiva😉
      O zi faina, pupici!❤

      Apreciază

Cu respect Ileana!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

15 poems left by her

Către cititori: nu vă însușiți creațiile de pe acest site deoarece sunt proprietatea creatoarei. Conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor nu pot fi folosite fără acordul acesteia. Specificaţi sursa de inspirație!

Miss Ayo Délé

Le blog givré, pétillant et coloré pour tout ce qui me passe par la tête : mode, beauté, art, culture, cuisine, politique, société... / The frosted, sparkling and colorful blog for all that pass me through the head : fashion, beauty , art, culture, cooking, politics, society...

Strop de lumina

Aş vrea să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireşii...

Pays de poésie

Voyage en sonnets vers ailleurs avec Cochonfucius

liviu mataoanu

Personal page WordPress.com site

CENZURAT

Crede in ceea ce esti

Poetul Virtual

Învaţă să asculţi.

Victor Ilina

O încercare

Cristian Blog

„În spatele unui lucru banal se poate ascunde o întreagă poveste”

whisperer2

Just another WordPress.com site

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

Comedie

Blog de Comedie

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte

Freue dich auf Biene's Wordpress 2013

Ich bin nicht auf dieser Welt,um so zu sein, wie andere mich haben wollen.

Schau dich bei mir um und komme wieder

Der beste Weg, andere an uns zu interessieren, ist der an ihnen interessiert zu sein.

Emanuela Istrate

"Daca vrei să te înveţi – învaţă pe alţii!" – Cicero

Confesiunile unei tinere .🎭

Am sã scriu pânã când mintea îmi va fi secãtuitã de gânduri și pânã însuflețirea îmi va pieri în marea paradisiacã a Universului serafic.

cala19ani

Jurnalul unei studente din București

by Natasha Alina

Blog de scriitor

SumitOfficial's Blog

Continuous Progression, Exponential Growth.

chezgeorgiana

„Lumea este imperfectă. Contează, însă, nu cum o găseşti când vii, ci cum o laşi când pleci. Încearcă să laşi în urma ta lucrurile un pic mai bune decât le-ai găsit.” (Aurelian Silvestru)

Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Where Words Daily Come Alive

A Word Press Blog Which Will Make You Smile

jurnalul unei femei puternice

Unele femei aleg să își urmeze bărbații, în timp ce altele aleg să își urmeze visul. Dacă nu știi ce cale să alegi, amintește-ți următorul lucru: cariera nu îți va spune niciodată că nu te mai iubește.

Wide Awake But Dreaming

Slip into my thoughts and do watch your step

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

annazidezi

Bine ati venit pe blogul in care veți găsi momente,trăiri,întâmplări din viata mea.

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

mikesteeden

THE DRIVELLINGS OF TWATTERSLEY FROMAGE

time 2 photograph

I sell ideas, not photos

From Far Away 🔛

When something is meant to be yours, it will be.

mysuccessisyoursuccess

Just another WordPress.com site

Despre trup şi suflet

Primăvara din sufletul tău ar trebui să fie capabilă să dezghețe iernile din sufletele celor din jur. Alege să fii primăvara pe care ai dori să o vezi în ceilalți. Poți începe cu un zâmbet. (:

„ALTERA PARS”

Autor: ERWIN LUCIAN BURERIU. Materialele, grafica și fotografiile îmi aparțin. Pe frontispiciu -„Hagymatikum” din Mako (Ungaria)

%d blogeri au apreciat asta: