*Dureri Ascunse 8*


-Da, de multa veme. Matusica Nina, nu-i asa? Ochii i se ingustara intr-un zambet. N-o sa-ti spun cum mi te-am inchipuit, din descrierile lor.
– Am o oarecare banuiala, raspunse Nina zambindu-i. El o privi pana cand, in cele din urma, ea isi intoarse ochii.
-Ma imbrac zise ea.
Cand se intoarse, el o privi admirativ. Sedea rasfoind o revista National Geografic, paharul gol fiind acolo unde-l lasase.
-Roz, zise el, foarte indraznet pentru un par roscat. Rochia usoara de lana, cu gulerul larg si manecile usor stramte. Cu o usoara nuanta de roz, era draguta, si se potrivea cu un par roscat la fel de bine ca oricare alta culoare. Un roz tipator in schimb, ar fi fost un cosmar pentru oricine.
-Nu-mi spune ca te asteptai la verde! zise Nina, scuturand din cap.
– O originala ca tine apare cu altceva, stiu asta. Arati grozav. Si esti moarta de foame. Sa mergem. Lua o palarie de pe scaun si o puse pe cap, apoi o ajuta sa-si puna haina, dupa care isi lua si el haina de pe scaun si o imbraca. Era o scurta din piele de oaie tivita cu blana. Arata magnific, trebui Nina sa recunoasca. Palaria cu boruri largi si cizmele de piele spuneau totul, era texan din cap pana-n picioare. Masina, insa, nu era asa cum se astepta Nina. Nu era nici o camioneta, nici un Mercedes impunator, nici o masina de curse; oricare din ele s-ar fi potrivit intr-un fel sau altul. Avea un Volkswagen Rabbit.
-Ce s-a intamplat? o intreaba el. Nu-ti place masina? Ii remarcase expresia de surpriza, desi se intunecase deja. Sau poate ca probabil era obisnuit cu reactiile oamenilor in legatura cu masina lui.
– … Nu mi se potriveste. Te asteptai sa am un cu totul alt tip de masina, nu-i asa? Se aseza la volan, aprinse lumina si o privi cu o expresie usor amuzanta. Nina ridica usor din umeri.
– Ei bine, da…cred ca da.
– Micuta Nina, probabil ca nu sunt deloc asa cum ti-ai inchipuit, deci nu-ti face despre mine prea repede o parere. Facu o pauza. Nu ma caracteriza, nu ma eticheta, te rog.
– Esti un original, comenta ea. Ceva ii spunea ca asa era, chiar daca nu-l cunostea prea bine.
– Intreaba-l pe tata, zise el sec, stingand lumina si pornind motorul. Intr-o zi iti voi povesti despre Texas si texani si vei gasi ca nu sunt tocmai un stereotip.
Srabatura strazile lungi si serpuituare, strajuite de copaci si, la o oarecare distanta, de case inconjurate de garduri vii verzi inalte.
– Ai vreo preferinta? intreaba el. Sunt toate felurile de restaurante in zona asta, japoneze, italiene, libaneze, mexicane- alege.
Nina ezita.
– Nu-mi place s-o spun, dar ceea ce as vrea cu adevarat…
-…Este o friptura cu cartofi prajiti si o salata. Avea obiceiul sa-i continue frazele, si avea din nou dreptate. Ii era foame, dar n-avea chef sa manance ceva exotic.
– Stiu, n-am imaginatie, zise ea.
– Hei, nu ma astept la originalitate in fiecare lucru pe care-l spui. Friptura sa fie. Stiu un restaurant bun in Westport.
– Unde locuiesti? Aici in Canaan?
Dadu din cap.
– La cateva minute de locuinta lui Mircea. Am o casuta de piatra. Nu seamana deloc cu cea a lui Mircea.
Mircea locuia intr-o vila din sindrila, alba, cu obloane negre, inconjurata de un gazon in panta. Mircea si Alexandrina o mostenisera de la bunicii Alexandrinei. Aceasta era motivul pentru care Mircea locuia acum intr-o comunitate aristocratica, de elita.
– Cum ai ajuns aici? intreaba Nina. Vii din Texas, iar cea mai mare parte a muncii tale se desfasoara in Washington si New York, presupun. El ridica din umeri.
– Coincidenta. Eu si Mircea am lucrat mult timp impreuna si tot impreuna am scris, mai tarziu, o carte. Am venit aici temporar, dar am ramas. Imi place aici, spuse el zambind.
– Am locuit in Washington multi ani, si mi-a fost de ajuns.
Restaurantul avea o atmosfera linistita, eleganta si confortabila si nu era deloc aglomerat in acea seara de miercuri. S-au asezat la o masa si au comandat ceva de baut.
– Nici macar nu stiu, zise Nina, ce faceai in casa- vreau sa spun, de ce ai venit. Kai statea rezemat de spatarul scaunului pe care-l inclinase un pic.
-M-am intors din Nigeria aseara tarziu si astazi dupa- amiaza am trecut pe la birou sa vad corespondenta. Am vazut masina lui Mircea si, cum nu era acasa, m-am gandit ca trebuie sa fie la socrii lui impreuna cu copiii. Apoi, auzind apa curgand la dus, m-am hotarat sa astept, sa vorbesc cu el. Asa ca am ramas si mi-am luat ceva de baut. Facu o pauza. Ochii lui albastri ii prinsera privirea cu stralucirea lor magnifica. Si uite ce am descoperit!
– O pisica vagaboanta, zise ea sec, iar el isi dadu capul pe spate intr-un hohot de ras. Cand incepu sa vobeasca din nou, ea il opri cu un gest.
– Nu spune nimic. Imi cer scuze pentru rautatea mea. Din seara asta voi avea grija de silueta mea. Asa ca o sa iau o prajitura cu branza, ca desert si o cafea irlandeza pentru a pune capac la toate.
-Spitalul nu este un loc unde sa poti lua in greutate, remarca el calm, zambind usor. Ca prieten al lui Mircea, fiind apropiat intregii familii, cunostea prababil situatia, asa ca nu era surprinzator faptul ca stia despre accidentul ei. Totusi, i se paru ciudat ca un barbat pe care-l cunoscuse cu numai doua ore in urma stia atatea despre ea.
-Am fost hranita intravenos multa vreme. Si dupa ce m-am refacut…am o alta problema care nu mi-a deschis deloc apetitul. Se felicita pentru calmul ei si pentru expunerea rationala a lucrurilor, dar simtea totusi o usoara nervozitate.
Kai bau putin, puse paharul la loc pe masa, si o privi atent.
-Mircea spune ca vei sta aici o vreme, poate gasesti si ceva de lucru in oras. Dar logodnicul tau? Nu este la Chicago? Nina privi in jos, evitandu-i ochii.
-Nu mai sunt logodita, zise ea aproape fara glas.
-Inteleg.
..Nu, nu intelegi”, replica Nina doar pentru sine, ,,nu intelegi deloc”.
-Te doare? o intreaba dupa un moment de tacere. Vocea lui era atat de blanda, incat o facu sa-l priveasca din nou. Avea o expresie de ingrijorare, lucru care o surprinse putin. Intrebarea lui o facu sa se gandeasca la Relu, la privirea lui care-i trada uimirea si surprinderea cand ii spusese ca rupe logodna.
-Nu, zise ea incet, vorbind mai mult pentru sine. Nu l-am iubit niciodata cu adevarat.

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

5 gânduri despre „*Dureri Ascunse 8*

  1. Interesant… mai vreau! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Ileana 1 Februarie 2015 la 10:42

      In curand… 🙂
      O zi placuta!

      Apreciază

  2. Johnny Ojanpera 1 Februarie 2015 la 1:21 Reply

    A VW Rabbit! 🙂 Very austere…

    Apreciat de 1 persoană

Cu respect Ileana!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

sandsoftime10

A peep into Megha's mind

Elena Marin Alexe

Eu sunt un om, sunt doar un om...

La Tentation D'écrire

Les vertus de l'écriture

Almeno Tu

racconti e riflessioni

Empowered

Everyday

Victor Ilina

O încercare

entoyable

Waar fantasie, creativiteit en spelen bij elkaar komen!

Cititor necunoscut

citește ce vrei, când vrei, cum vrei

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

În Înaltul Cerului

Candelabrele cerului atârnate de bolta universului.

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kamus Istilah

Yang Pernah Mbuat Aku Bingung

annazidezi

Bine ati venit pe blogul in care veți găsi momente,trăiri,întâmplări din viata mea.

FOTO E POEMA

meus poemas e pensamentos

The diary of a Blacksheep

#diary #love #life and other #twistedthings

Gradina de hartie

povestiri, eseuri, insemnari politice

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

fountain hues

the journey of a poetry

Gabriela Adelina

Know your limitations then defy them...

MIRUNA MARTINESCU

You are safe here!

simplitateinprezent

Iubirea este o prietenie configurata pe muzica...

Gândurile dintre pagini!

Cărțile educă spiritul!

Un bosco nella mente

Sogna sempre in grande

ialina scrie

De acum voi scrie si pe noul site http://zenblog.eu/

Esteticaprofecional

TU IMPORTANTE : PONTE GUAPA

by Natasa Alina Culea

Blog de scriitor

11iunie.ro

Democrația sună bine!

Charlie's poems

Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii.

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Kashyap

I am a cocktail mixed of Fire & Ice. I can be an angel & become a devil next moment, But trust me if you are good to me u will see my wings.

Cabinet individual de psihologie Badale Florin Sebastian

locul in care poti sa citesti si poti sa te exprimi si tu

MaBeautility

Inner beauty and outer beauty!

Wide Awake But Dreaming

Slip into my thoughts and do watch your step

Mystic Land

Let's mend the broken

Cărți Analogii Antologii

Blog Marius Andrei : cărți filme recenzii analogii antologii

YA BAKİ ENTEL BAKİ

"İlahi Ente Maksudi ve Rızake Matlubi"

Create Awesome

Life Awesome On YouTube

Unbound Boxes Limping Gods

The writer gives life to a story, the reader keeps it alive.

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

natycalinescu (NATY ELA)

Smile! Tomorrow will be better than today!

SKYLINE REPORTS

comedy magazine

FlowArtStation

The New contemporary Art Magazine

%d blogeri au apreciat asta: