*Lupul Fericit-Bâldâbâc!*


Bâldâbâc!

Am ajuns şi în facultate…facultatea de filosofie, chiar. Cum am ajuns aici? Am uitat. Dar, la cum mă ştiu, probabil ăsta a fost singurul obiect care m-a atras în liceu. În rest, cred că nici pauzele. Sigur nici pauzele.
Hmmm…Şi uite, nici acum nu am nici un coleg. Doar colege, exact ca în liceu. Oare acum o sa îmi placă pauzele? Nu cred, dar tipa aia e chiar drăguţă…M cică o cheama. O să o chem şi eu. Vine?
Nesperat. Chiar a venit.
M e o draguţă, da. Mică la stat, cu nişte ochi să te pierzi în ei, cu buze voluptoase, nişte sânişori numai buni de ţinut în afara sutienului şi…hmmm…mă opresc aici. Nu am mai citit de mult…parcă…o revistă porno şi, dacă nu o am pe M în faţă…Văleu! Trebuie să-mi cumpăr o revistă!
Da, e o draguţă. Chiar îmi place de ea. Şi vorbeşte de nu îmi puteam imagina…ceea ce e bine. Pentru că eu am ajuns, se pare, un tip plicticos. Ce o să facem în pauze? Să ne uităm unii în ochii altuia? Hmm…la ce ochi are, nu mi-ar diplăcea. Dar, eu am cearcăne şi oricum ochii abia mi se văd. Aşa, mai bine ea vorbeşte, eu ascult şi mă uit în ochii ei. Şi ce o să mă uit…
Hmmm…
Cum naiba am ajuns la filosofie?
Oricum, e destul de bine în pauză. Chiar dacă nu am nici o şansă, nici acum. Cel puţin îmi ţine de companie tipa asta drăguţă. Să văd ce o să fie…dacă o să mai fie vreo ceva.
Pun pariu că asta ziceam şi acum câţiva ani. …Să văd ce o să mai fie. La ce bun? Văd, dar apoi uit. Poate ar trebui să mai trăiesc şi eu puţin…gata cu văzutul! Cu admiratul, cu uitatul!
De acum încolo, cu ochii închişi.

Bâldâbâc!

Acum…e bacalaureatul? Examenul meu de maturitate? Cum am mai ajuns şi aici? Şi pielea asta, iar mă sâcâie…
Iar? Cum adică… iar? Dar când m-a mai sâcâit…? Ah, da…am uitat. De vreo cinci ani de zile am…Ce chestie. Nu m-aş fi gândit vreodată că mă voi îmbolnăvi. Dar socoteala de acasă… în fine.
Examenul meu de om aproape matur. Dacă nu îl iau, rămân copil? Hehe…Ce ar fi să nu mai intru la următoarea probă…
– La ce avem acum?
– Nici în ultimul ceas nu te trezeşti măi J… filozofie scris.
Ce e aia…filozofie? Ah, da…
Aveam lunea dimineaţa. Trebuia să vorbim ce au vorbit acum vreo două mii de ani nişte…filozofi. Ce făceau ăştia toată ziulica? Păi luau ziua bună, dimineaţa, de la mamă/soţie/fiică, se duceau într-o piaţă publică în Atena şi îşi povesteau unul altuia despre ce au mai văzut în cele câteva ore de când nu se mai văzuseră.
Ei, şi unii spuneau că au văzut cum oamenii iau naştere prin duplicarea (un fel de xeroxare, presupun eu) unor zei străvechi ce locuiesc în cer, şi cum noi …pentru a nu ne depărta prea mult de originea noastră… ar trebui să încetăm din orice activitate, şi că omul …aşa impefect cum este el…nu poate să îi vadă pe aceşti zei.
Şi mai erau alţii, care spuneau că de fapt oamenii nu sunt nişte copii, sunt…apă. Păi uită-te, spuneau ei, sus în nori e apă; sub pământ…dacă sap un puţ…iar e apă; dacă mergi destul de mult în cele patru zări…tot apă. Ce am mai văzut…dacă pun apă unei plante, ea tot creşte, dacă nu îi pun nu mai creşte; dacă beau apă, trăiesc, dacă nu…nu.
Alţii spuneau că nu, în cer nu se află decât Unul…cifra supremă…din care iau naştere toate câte există. Şi că Unul ăsta e atât de perfect încât tot ceea ce se naşte din el e la fel de. Şi că sunt oameni care o duc la fel de bine cu un singur… ochi, cei care au doi fiind doar oameni cu unu plus unu ochi…
Şi mai erau şi cei care se uitau tot aşa, pe sus, poate-poate vedeau şi ei altceva decât apă sau zei sau cifre…dar ei nu spuneau prea multe, că îi dureau picioarele de la gropile de pe drum…
Şi uneori chiar se certau…daaa… păi, cred şi eu…cine a mai văzut zei străvechi în ceruri, făcuţi din H1O? Hmmm? Se împăcau filozofii ăştia, că îşi erau simpatici. Şi mai puneau de un banchet, cu vin mult şi mâncare multă, şi apoi se lăsa cu vreo orgie homosexu…
Adică mie filosofia mi-a plăcut în liceu? Nici nu mi-e de mirare că stăteam posac în bancă, în pauze… Eh…
Dar, totuşi: de ce mi-a plăcut filozofia? Şi de ce nu mi-a plăcut matematica, sau altceva?
– Shorty, la ce avem următorul examen?
Hmmm… nu îmi mai răspunde. Oare din cauza ei? Eh, nu-i nimic, dau examenul şi o să văd şi eu cum o să fie să fiu mare.

Bâldâbâc!

O să se uite ăştia la mine ca la circ…şi eu m-aş uita. La cum arăt. Bine că nu am decât colege, fetele sunt mai bune decât băieţii. Nu ar face niciodată un rău gratuit, mai ales cuiva pe care nu îl cunosc. Şi pe mine nu mă cunoaşte nimeni. Dar, e abia a doilea an de liceu. Cine ştie câte vor crede că mă cunosc, de acum încolo.
Anul trecut a fost oribil. Poate va fi mai bine, văd eu.

Bâldâbâc!

– Mergem la o ţigară?
– Hai să mergem, în zece minute avem timp. Tu de care ai? Eu am găsit tot Pall Mall.
Îmi zâmbeşte. Aşa îmi spune că ea e fidelă de tipul ei, deci are tot Winston. Tot tutun, tot unul şi acelaşi fum îl inhalăm. Tot acolo ajungem – după garajele amplasate parcă strategic, în faţa licelui, de vreun părinte care vrea să îşi ocolească odrasla fumătoare de privirile gardienilor şi ale profesorilor. Foarte frumos.
Dar…nu eu eram ăla care chema la o ţigară? Ce-o fi păţit astăzi, nu ştiu, dar e bine. E plăcută compania ei.
Pfi…Pe cine mint eu? Se vede de la o poştă (care e la vreo sută de metri de liceu) că sunt topit după fata asta. E scundă, deci nu trebuie să mă înalţ eu când o sărut; e blondă, deci nu trebuie să-mi bat prea mult gura cu ea; are ochii frumoşi, deci niciunul dintre noi nu vede bine…realitatea; are buze atât de cărnoase de îmi vine să i le iau la mozolit chiar acum. E frumoasă, ce mai.
E ca un trandafir, roşu, şi fiecare petală a lui e câte o trasătură a corpului ei perfect. Iar parfumul ei…
Mă îmbată pur şi simplu. Nu e un trandafir obişnuit, ăştia nu miros…decât dacă îi spui lu… tanti de la florărie să dea cu puţin parfum pe ei. Dar nici aşa nu miros. Aşa doar put. Parfumul ei, în schimb…
E prima cu care am intrat în vorbă anul ăsta. Îi trimisese unu…o scrisoare de dragoste… în engleză (că cică engleza e mai expresivă decât româna) şi ea avea oarecare dificultăţi în a o înţelege. Şi m-am găsit eu să o ajut. Era faină scrisoarea aia, bine scrisă, să o lovească exact în moalele căpşorului, să îi cadă lui în braţe. Dar ea era blondă şi avea oarecare dificultăţi în a înţelege cuvintele.
Oare o să o doară capul?
Oricum, era un anume loc pe care nu îl înţelegea:…Your scent mesmerized me, so I try to…puncte… puncte. Ce este …scent…ăsta?
– Păi măi Shorty, scent e tocmai parfumul tău…
– Bine, dar atunci nu putea să-i spună…perfume…sau Dolce (şi scoate limbuţa…altă petală, cea mai roşie dintre toate…şi râde).
– Nu, că…perfume…e doar parfum, aşa…scent…e parfumul pe care îl ai numai şi numai tu, parfum pe care el şi doar el a reuşit să-l deceleze în marea mare de mirosuri de zi cu zi; şi…scent… ăsta trimite cu gândul la o joacă de-a şoarecele şi pisica, dar un alt fel de vânătoare, din care amândoi aveţi de câştigat. De asta e…scent… şi nu …perfume… ai înţeles?
– Ce amuzant! Am înţeles, măi J…ştiam şi eu, dar prea stăteai singur şi nu te băgai în seamă…Şi aşa că te-am băgat eu.
Şi iar îşi arată limbuţa.
Ce drăguţ din partea ei…Gata, îi scriu şi eu o scrisoare! În română!
– Ai foc?
– Normal că am!
– Bine
Şi trage adânc din ţigară. Mă priveşte cu ochii ăia doi, de parcă ar vrea să-mi zică ceva, dar nu îşi găseşte cuvintele. Gata, le-a găsit.
– De acum, nu mai vreau să vorbeşti cu mine, că mă râd fetele. Bine? Bine, hai pa!
Şi pleacă.
Oribil. Abia aştept să se termine liceul. Mă mut la altul.

Bâldâbâc!

– Hai vino cu mine.
Mergem, coborâm două etaje şi apoi încă unul, până la subsol…că acolo are dom…doctor cabinetul …deschide uşa, intrăm, închide uşa, ne aşezăm. El în spatele biroului, la calculator, eu pe fotoliu. Pun mâinile în poală şi aştept.
– J, de când ai venit aici ne-ai fost cel mai cuminte pacient. Dar nu asta voiam să îţi spun. Asta ţi-o zic şi asistentele.
– Da, dom…doctor.
– Te-am chemat aici pentru că ne-am decis să îţi creştem doza de medicamente, pentru că până acum era prea mică şi…având în vedere diagnosticul pe care ţi l-am pus – doza actuală este prea mică.
– Da, dom…doctor.
– Deci, de acum încolo, să ştii că ai de luat în fiecare zi câte 60 de miligrame de prednison, plus pansament gastric dimineaţă, la prânz şi seara.
– Da, dom…doctor…
– Ah, nu ţi-am spus ce ai, nu?
– Nu, dom…doctor.
– Nu trebuie să te sperii, este doar o boală, care ca oricare alta este vindecabilă… lupus eritematos sis…
Oau! Lupus! Ce dur sună! Să audă băieţii de la bloc…gata! Mi-am găsit poreclă! Lupul. Eu sunt Lupul. Lupule, vino încoa. Ce fain este. Ah…ăsta încă mai vorbeşte…
– dar, pe lângă aceste complicaţii interne, există riscul să îţi apară pete mari, vineţii oriunde pe piele, aşa cum ai pe spate.
Eh, şi tu acum…doar nu o să îmi apară pe faţă…unde ai mai văzut tu lup cu ochi vineţi…?
– Poţi să pleci acum, şi să nu uiţi care îţi este doza.
Aşa…Să înţeleg că acum sunt în clasa a…la 15 ani?

Pleosc!

– Noi ne băgăm în apă, tu…dacă nu ştii să înoţi, stai şi păzeşte-ne hainele.
– Da…ce, voi sunteţi mai zmei ca mine? şi râd. Aşa fac eu acum, după ce ştiu că am picat capacitatea şi sunt băut. Viaţa e încă frumoasă, viitorul îmi străluceşte. Nu are ce rău să îmi facă o baie…O să stau numai la mal, doar…ce naiba! e doar Siretul, nu Amazonul.
Dau pantalonii jos, tricoul, tenişii şi mă arunc în apă, pleosc!, aşa cum au făcut-o şi ei. E rece şi murdară. Mie îmi este cald în schimb, şi încă sunt copil. Apa îmi e doar până la gât.
– HA-HA! Şi voi voiaţi să nu intru în apa asta minunată!
Şi cam atât.
Un gol de apă? Da, un gol de apă. Şi ce văd? Nimic, ţin ochii închişi. Deschid gura, şi se umple de toată murdăria din lume; trag aer în piept, dar unde imi e aerul? Dau din mâini, dar la ce bun? Să dau şi din picioare? Oricum sunt pierdut. Deschid ochii şi mă văd…bolnav şi fericit că sunt bolnav. Sunt special… buboaiele de pe faţă îi fac pe toţi să întoarcă privirea spre mine şi să…îmi zâmbească? Nu văd prea bine…e lumea prea murdară. Dar e bună cu mine. Asta contează? Trebuie să fie asta…altfel, nu văd cum fericirea mea ar fi fericire.
Dar…de ce sunt la filo-cum-îi-mai-zice? Oare acolo ajung cei ca mine, bolnavi şi cu pete pe faţă? Cei care nu uită cum se petrece viitorul lor? Sunt la filo…pentru că trebuie să fie şi un el care să fie la filo…? Ăsta e viitorul meu? De om fericit şi singur?
Hmmm… o mână. M-a prins o mână de mână.
Perfect.
O să ţin ochii închişi.

Anunțuri

Tag-uri:, , , , ,

Cu respect Ileana!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Caos Literario

Comprendiendo el verdadero significado de la literatura.

mimbus07

Îmi place sa nu fiu înțeleasă, pentru că intr-un final fericit când apare adevărul, totul va fi apreciat. Asta mă va face să zâmbesc cu sufletul.

OpinioniWeb-XYZ

Oltre il bar dello sport: opinioni consapevoli per districarci nel marasma delle mezze verità quotidiane!

paperlanternsinpapertown

Heart only speaks when mind shut down...😊😊😊💘💘

bkumarauthor

bkumar is author for you

Grimalkin Poems

”Roșesc, mă îngrozesc și mă cutremur acum, când destăinuiesc hârtiei groaznica-mi cruzime.”

A Better Man

Make a Start

The Essence Within

Silently, the grass grows.

JoculDeCuvinte

ZonaDePoezie

Manningtree Archive

A great site for Movies, Stage, Music, Literature, Art…… of yesteryears

Eye-Dancers

A site devoted to the Young Adult sci-fi/fantasy novel The Eye-Dancers

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

just a girl

''she was a rainbow but he was colorblind.''

mysuccessisyoursuccess

Just another WordPress.com site

Croatia, the War, and the Future

Ina Vukic - Croatia: people, politics, history, economy, transition from communism to democracy

JoseRaSan66

Cuando Lo Pequeño Se Hace Visible...

simple Ula

I want to be rich. Rich in love, rich in health, rich in laughter, rich in adventure and rich in knowledge. You?

Căsuța Din Povești cu poveşti

Semeni o faptă, culegi un obicei; semeni un obicei, culegi un caracter; semeni un caracter, culegi un destin. – Dalai Lama

aliceclarablog

Azi nu mai e nimeni, sunt doar eu. Sunt inconjurata de atatea persoane si totusi ma inec in singuratatea mea.

BeforeOrNot

Când vrei să plângi: abține-te, suferă și mergi înainte. Unicul om care îți va fi alături toată viața ești tu. Trăiește până ești în viață.

Blog Anonim.

Ziua de azi e unica. Ai grija de timpul tau.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

yocollector - Romania

Logo-colectii diverse, colectie insigne, colectie brelocuri, artizanat,

Superduque

Mi patria es todo el mundo.

Momente.

Carti.Cafea.Momente.

11iunie.ro

Democrația sună bine!

romanticshayri.wordpress.com/

Keep your secrets to yourself !! if you can’t – So never expect the other one to do so.--All Copy Right are Reserved.

De dingen des levens !

Dagdagelijkse dingen die je nergens anders leest.

Socio Oriflame:Únete conmigo:@ladyniculina

Un año y un mes con éste blog. Aqui en mi blog voi a enseñar los cosmético de Oriflame ,trucos, consejo,descuentos, novedades y consejos de belleza.Alicante

fatacuțigara

”Be the change you want to see in the world.”

fotografia najwidoczniej realna

Wszystko, co nie pozwala przejść obojętnie...

Sfetnic Practic

Read and think first, choose later

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

ropot de secunde...

DE NICĂIERI... CĂTRE NICIUNDE

Eltiempohabitado's Weblog

Blog de Julie Sopetrán. Poesía para niños y adultos.

ChronosFeR

Música, Literatura, Fotografia, Cinema,Cultura.

jdubqca

poetry by j matthew waters

Purplerays

spiritual enlightenment and self improvement

- MIKE STEEDEN -

THE DRIVELLINGS OF TWATTERSLEY FROMAGE

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

muzele albe

texte și fotografii de Cristina-Monica Moldoveanu

iuglio in due

Marcu Claudia Adriana

%d blogeri au apreciat asta: