*Poveste*


„A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti.
Pe cand oamenii isi zambeau, muzica nu avea nevoie de electricitate si mirosul pielii venea de la petale de trandafir si apa de izvor.
A fost un baietel.
Avea baietelul nostru de toate.
Niciodata nu i-a lipsit nimic.
Traia intr-un loc special, unde toti cei asemeni lui aveau totul.
Fiecare avea Luna lui Soarele lui, Apele lui, Cerul, Vantul, Marea, Zapada, Norii, Noaptea, Ziua, Florile, Fluturii lui.
Avea toate astea dar nu-l interesau.
Le tinea incuiate in diferite locuri si doar faptul ca se stia posesorul
lor il multumea.
El nu vedea niciodata Ziua, Noaptea, Norii, Luna, Soarle, Florile, Muntii…
Era ceva ce nu putea sa tina totusi sub cheie: Timpul.
Acesta era imens si nu reusea niciodata sa-l stapaneasca intrutotul.
Mereu pierdea din el cand incerca sa-l cuprinda.
A renuntat la lupta cu el, il lasa sa-si faca de cap, sa treaca prin viata lui si sa-l mangaie ori sa-l ocoleasca.
Uneori avea impresia ca Timpul lui e mai mare ca al tuturor celorlalti la un loc.
Era multumit de asta.
Ceilalti se plangeau ca timpul nu le ajunge niciodata, ca fuge prea repede.
-Vrei un Cer al tau?
Vocea calda il facu sa tresara.
-Am unul.
-Ai? Eu nu vad nimic.
Dar o Mare?
-Am si Mare, raspunse baietelul nepasator.
-Si? Ce mai ai? Munti ai?
-Si Munti. Am totul.
-Nu s-ar zice, dupa chipul tau.
– Ce are chipul meu?
-Nu se citeste pe chipul tau ca ai avea totul. Unde ai toate astea?
– Pai.. uite! Aici e Marea! Pune urechea!
Intradevar, dincolo de usa groasa se auzeu Valurile si Pescarusii.
Chiar si mirosul marii trecea pe sub usa.
-Acolo e Soarele. Dincolo Vantul…
-Care-ti place mai mult?
-Cum adica, imi place?
-Care-ti trezeste emotii mai mari. Care te infioara de placere si iti taie respiratia?
-Nici unul. Pentru mine toate sunt la fel. Le am si atat.
Dar cine esti? Ce vrei de fapt?
– Nu ti-ai dat seama? Sunt o Zana.
” Parca nu asa arata o Zana!”
-Stiu la ce te gandesti. Tu stiai ca Zanele sunt toate subtirele cu parul lung si cu rochii albe vaporoase.
E un zvon imprastiat de noi pentru a nu fi recunoscute de oricine. Uneori traim intre oameni si nu ne-ar fi usor daca s-ar sti.
Avea in fata o Zana cu par scurt, negru, legat in doua codite si imbracata in pantaloni.
-Oare chiar conteaza cum arata o Zana?
-Dar ce conteaza?
-Ce face ea!
-Si ce face? Ce poti face tu?
-Pai… eu sunt Zana Iubirii. Stii ce e iubirea?
– Am auzit ceva dar, nu am inteles mare lucru.
Nu. Nu stiu.
-Iubirea iti da acea stare care te face sa te bucuri de tot ce te inconjoara.
Dar ce-ti spun eu de bucurie ca tu nici sa te bucuri nu stii macar. Bucuria e starea de care-ti vorbeam mai devreme. Emotiile acelea.
-Da? Si daca-mi dai acea stare, Iubirea, ce vrei in schimb?
-Nimic. Zanele nu cer. Ele ofera.
Dar va trebui sa accepti ca Timpul tau nu fie mai fi acelasi. Iubirea se va hrani din el.
Iti va consuma aproape tot Timpul.
-Timpul!! Hahaha. Oricum nu-l pot stapani.
De fapt nici nu cred ca exista ceva ce-mi poate ocupa mie tot Timpul. Nu stii ce imens e.
Zana zambi in coltul gurii.
-Primesti? Vrei sa primesti Iubirea?
-Primesc, zise el nepasator. Am atata Timp incat nici nu se va cunoaste lipsa celui consumai de darul tau.
Zana ii lua mana intr-ale ei, iar acesta simti o caldura imprastiindu-se in tot trupul sau.
„Nu are nici bagheta?”
-Eu va trebui sa plec, insa voi fi mereu alaturi de tine. Iubirea nu tine cont de distante. O poti primi de oriunde.
Toata discutia nu dura decat cateva minute, ce parura trei zile.
Se simtea altfel.
Fiorul acela de care vorbea Zana il traversa din crestet pana in talpi si invers.
Merse la una din usi.
Nu scria nimic, insa stia ca acolo e Luna.
Deschise larg.
Nimic.
” Aaaa, Cerul!”
Elibera Cerul si Luna se aseza.
Si Stelele.
Descuia usa dupa usa.
Aparura Soarele, Muntii, Pasarile, Pomii, Florile…
Ciudat.
Timpul nu mai parea asa imens.
Era chiar insuficient uneori.
Voia sa deschida cat mai multe usi, insa Timpul acela, ce parea infinit altadata, era o piedica acum.
Nici nu stia daca toate astea erau incuiate in spatele sutelor de usi de el, ori fusesera acolo dintotdeauna.
Se bucura de tot ce vedea.
De Zapada, de Furtuna, de Arsita.
Mirosea fiecare Floarea, asculta fiecare sunet al naturii.
” Deci asta e Iubirea…”
Acum intelegea de ce altii din jurul lui nu tineau Soarele ascuns.
Iubeau.
Zana era departe de el dar apropiata, asa cum promisese.
Iubirea ei il napadea in valuri.
Venea de peste Mari si Tari si si aducea cu ea tot ce intalnea in drum.
Vanea sarata, lichida si albastra cand traversa marile si oceanele.
Era impadurita, inzapezita si incetata, cand trecea muntii.
Cand venea prin jungla era plina de liane si miresme.
Lua cu ea adancimea „Marianelor”, inaltimea „Himalaiei”.
Uscaciunea, auriul Saharei, ori involburarea Niagarei.
Era ceva neinchipuit Iubirea asta.
El gasea mereu cate o usa inchisa si minune, avea chei aproape pentru fiecare.
Unele se deschideau mai greu, e drept, dar se deschideau.
Asa s-a intamplat unde erau Visele, Sperantele…
Nu a putut sub nici o forma sa deschida unde erau Tristetea, Durerea, Infrangerea, Resemnarea, Dezamagirea, Tradarea…
Nici nu-i pasa de cateva usi nedeschise cand putuse sa deschida sute.
Era intr-o stare de euforie permanenta.
Deschidea, admira, se bucura, zambea.
Si a trait baietelul nostru aceasta stare mult timp.
Nu se stie cat, pentru ca timpul avea alta valoare si dimensiune pentru el.
Cred ca a trait cateva luni ce parura lumi.
Si ar fi trait si astazi daca….
Intr-o zi aparu Zana in fata lui.
A primit-o cu bucurie in suflet si un zambet mare pe fata.
Un zambet care s-a sters dupa primele ei cuvinte:
-Vreau sa-ti dau o „veste”.
Nu stia ce veste dar Instinctul si Presentimentul(pe care le eliberase de curand) ii spusera ca nu era o veste buna.
-Am sa fiu sincera cu tine.
La noi, la Zane, cum ti-am mai spus, lucrurile nu stau chiar asa cum se zvoneste.
Avem ierarhii si insarcinari, iar atunci cand nu esti eficienta intr-o activitate esti mutata la alta.
Nu putem refuza.
Celor ce nu se supun Zana Zanelor le ia nemurirea.
-Si?!
-Si am fost mutata la Nefericire.
-Si?!
-Pentru a incepe noua insarcinare va trebui sa-mi eliberez sufletul de toate promisiunile facute candva.
Sa plec de la zero. Altfel voi fi eu insami nefericita.
-De acum nu mai imparti Iubirea , ci Nefericirea?
-Altcineva se va ocupa cu Iubirea. Nu o cunosc. Nu prea ne stim intre noi. Negresit va veni si la tine… Sau mai bine sa nu-ti promit eu ceva de care nu sunt sigura.
Poate va veni.
Cam asta e..
Sper sa nu-mi porti pica.
Ii intinse mana ei alba.
Dupa o strangere usoara disparu de parca n-ar fi fost niciodata.
Privea pierdut si nu intelegea ce se petrece cu el.
Oare incepea sa viseze, ori acum se trezea dintr-un vis?
Cerul, Soarele, Luna, Marile, Muntii, Florile, Fluturii, intrau singure in camerele de unde iesisera cu ceva vreme inainte, iar in urma lor usile se ferecau zgomotos.
Totul se petrecea cu repeziciune.
Mai repede cu mult decat au fost eliberate.
Cu cat mai multe din acestea dispereau in spatele usilor, Timpul devenea tot mai imens.
Si il durea.
Descoperea ca Timpul doare.
Acum avea iarasi Timp din belsug.
Uneori mai gasea cate un Fulg de Zapada, cate un Nor ratacit si fara nici un sentiment, le baga in camere ale caror usi se incuiau singure.
Intr-o zi gasi cateva chei intr-un loc unde cu siguranta nu fusesera niciodata.
Se potriveau la niste usi pe care nu le-a putut deschide pana acum.
Tristetea, Infrangerea, Resemnarea, Dezamagirea, iesira din spatele lor si se amestecara cu Timpul si asa imens, de nu mai stia care e mai mare timpul ori Tristetea.
Isi privi chipul intr-o picatura de Roua, pe care se pregatea sa o arunce in intunericul unei camere reci.
Nu mai era un baietel.
Era un batran garbovit si trist.
Zana ii facuse iarasi un dar….

text scris de Alexandros l

Tag-uri:, ,

Cu respect Ileana!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

15 poems left by her

Către cititori: nu vă însușiți creațiile de pe acest site deoarece sunt proprietatea creatoarei. Conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor nu pot fi folosite fără acordul acesteia. Specificaţi sursa de inspirație!

Miss Ayo Délé

Le blog givré, pétillant et coloré pour tout ce qui me passe par la tête : mode, beauté, art, culture, cuisine, politique, société... / The frosted, sparkling and colorful blog for all that pass me through the head : fashion, beauty , art, culture, cooking, politics, society...

Strop de lumina

Aş vrea să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireşii...

Pays de poésie

Voyage en sonnets vers ailleurs avec Cochonfucius

liviu mataoanu

Personal page WordPress.com site

CENZURAT

Crede in ceea ce esti

Poetul Virtual

Învaţă să asculţi.

Victor Ilina

O încercare

Cristian Blog

„În spatele unui lucru banal se poate ascunde o întreagă poveste”

whisperer2

Just another WordPress.com site

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

Comedie

Blog de Comedie

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte

Freue dich auf Biene's Wordpress 2013

Ich bin nicht auf dieser Welt,um so zu sein, wie andere mich haben wollen.

Schau dich bei mir um und komme wieder

Der beste Weg, andere an uns zu interessieren, ist der an ihnen interessiert zu sein.

Emanuela Istrate

"Daca vrei să te înveţi – învaţă pe alţii!" – Cicero

Confesiunile unei tinere .🎭

Am sã scriu pânã când mintea îmi va fi secãtuitã de gânduri și pânã însuflețirea îmi va pieri în marea paradisiacã a Universului serafic.

cala19ani

Jurnalul unei studente din București

by Natasha Alina

Blog de scriitor

SumitOfficial's Blog

Continuous Progression, Exponential Growth.

chezgeorgiana

„Lumea este imperfectă. Contează, însă, nu cum o găseşti când vii, ci cum o laşi când pleci. Încearcă să laşi în urma ta lucrurile un pic mai bune decât le-ai găsit.” (Aurelian Silvestru)

Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Where Words Daily Come Alive

A Word Press Blog Which Will Make You Smile

jurnalul unei femei puternice

Unele femei aleg să își urmeze bărbații, în timp ce altele aleg să își urmeze visul. Dacă nu știi ce cale să alegi, amintește-ți următorul lucru: cariera nu îți va spune niciodată că nu te mai iubește.

Wide Awake But Dreaming

Slip into my thoughts and do watch your step

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

annazidezi

Bine ati venit pe blogul in care veți găsi momente,trăiri,întâmplări din viata mea.

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

mikesteeden

THE DRIVELLINGS OF TWATTERSLEY FROMAGE

time 2 photograph

I sell ideas, not photos

From Far Away 🔛

When something is meant to be yours, it will be.

mysuccessisyoursuccess

Just another WordPress.com site

Despre trup şi suflet

Primăvara din sufletul tău ar trebui să fie capabilă să dezghețe iernile din sufletele celor din jur. Alege să fii primăvara pe care ai dori să o vezi în ceilalți. Poți începe cu un zâmbet. (:

„ALTERA PARS”

Autor: ERWIN LUCIAN BURERIU. Materialele, grafica și fotografiile îmi aparțin. Pe frontispiciu -„Hagymatikum” din Mako (Ungaria)

%d blogeri au apreciat asta: