🌅Iartă-ne, De Poți Tu Doamne!🙏

Iartă-ne, de poți, Tu, Doamne!… Știu, e dreaptă suferința,
Că ne-am stins, în piept, Lumina și ne-am îngropat credința…
Stând cu Diavolul la masă, am băut din cupe pline
Și-n mirajul desfătării Te-am batjocorit pe Tine…
Singuri ne-am săpat prăpăstii…loc nu ai să Te așezi…
Numai când ne-absoarbe hăul Te strigăm să ne salvezi,
Am hrănit în noi mândria și-am uitat adeseori
Că, de când apari pe lume, de atunci începi să mori…
Ce-a rămas din măreția construită peste veacuri?
Pentru veșnica trăire, unde sunt acele leacuri?
Ce a mai rămas din omul ce s-a măsurat cu Tine?
Doar cenușă…praf și pulberi…oseminte și ruine…
Nu am tras învățăminte…nici nu ne-am iubit ca frații,
Din dorința de putere, ne-am vândut unii pe alții,
Palma am bătut cu răul, ignorând pe Creator,
Împărțind în două lumea: sclavii și stăpânii lor…
Prea puțini mai numeri, astăzi, Oameni cu adevărat,
Poate pentru ei, Pământul, Îngerii au apărat,
Poate lași, să se mai nască, spiritele de lumină,
Să ne spele de păcate, ușurând a noastră vină,
La iubire și credință, omenirea să se-ntoarcă
Și să curețe Pământul transformat, de noi, în cloacă…
Iartă-ne, de poți, Tu, Doamne!…și ne curmă suferința…
Luminează-ne cărarea!…Ne trezește conștiința!…

Citește și dă mai departe — Se Mai Întâmplă

 

Un articol cu noroc, Dacă ai vreun ghinion Cu mașina să rămâi în loc Fără să știi de Autonom…! Toți mergem undeva din când în când Ori poate zilnic, cum dorim, Conducem la drum lung pe rând Sau o luăm trei pași, că ne grăbim. Sau n-avem propria mașină Și mergem cu prieteni, cu ocazii, […]

via Citește și dă mai departe — Se Mai Întâmplă

💌Ai Văzut Vreodată Un Cer Fără Soare🌞

Ai văzut vreodată un cer fără soare ? Vreo pasăre fără aripi ? Sau vreun cântec fără muzică ? Nu…cred că nu există, așa cum nu există viața mea fără tine! Tu m-ai făcut să mă înalț din infern spre cer, mi-ai dat strălucire ochilor,mi-ai dat puterea de a crede în existența fericirii, mi-ai creat un univers al iubirii și al liniștii sufletești, m-ai reinventat… Acum sunt creația bunătății tale și a dragostei ce mi-o porți. Îmi dai atâta libertate dar totuși nu mă pot desprinde de tine. Ești sursa mea de viață, ești ziua mâine, ești visul de noapte și primul gând dimineața. Respir parfumul tău prin toți porii pielii mele și glasul inimii mele îți șoptește două cuvinte banale : TE IUBESC !

🌻Poezia E Un Vis✍

Viața nu e poezie,
Poezia e un vis…
Din a minții plăsmuire
multe versuri s-au mai scris…
A pictat, în vers, poetul,
câte-n lună și în stele,
Însă, de trăit, trăit-a
prea puține dintre ele…
Căutând singurătatea
și-a plâns muza adorată
și a strâns la piept iubita
ne-ntâlnită niciodată…
I-a clădit, pe nori, castele,
preamărindu-i frumusețea,
iar la glezna ei subțire
și-a pus toată tinerețea…
Trubadur, ce-n miez de noapte
și-a desăvârșit iubirea,
în fantasticele visuri,
învingând dezamăgirea,
te-a atras cu al lui farmec
într-o lume ireală
ce o ține-ascunsă bine-n
călimara cu cerneală…
Viața nu e poezie,
poezia e un vis…
Pe care , în vers, poetul,
cu-al lui har, ți l-a descris.
Din cuvinte-ți împletește
câte-n lună și în stele…
Însă, de trăit, trăit-a
prea puține dintre ele…

🍀8 Martie!🌷🌷🌷

Primăvara este anotimpul renașterii, al învierii la viață.
„Vara este în capul meu, dar eterna primăvara este în inima mea.Dacă ar fi să-mi trăiesc încă o dată viața, aș începe primăvara devreme și aș sta așa până târziu în toamnă când frunzele cad.”…….și da, recunosc la rândul meu, primăvara renaște în fiecare an, în primul rând în inima mea, bucurându-se de florile – prieteniile, îngrijite cu multă dragoste, ca mai apoi, să mă surprind înconjurată de minunățiile oferite de mama – natură. O primăvară frumoasă Tuturor!!!

Primăvara vrea să mi se instaleze în suflet, nu mă opun, căci asta vreau și eu. Se vrea frumoasă, blândă, bună și iubită.
– Așa se vrea și o femeie, nu? Sau poate, așa este!
Lumina soarelui este altfel și deja sufletele ne vibrează la vederea florilor răsărite în primăvară.
Astăzi este ziua ta, femeie!
Știu și te văd că ești frumoasă ca o imagine care îi înnebunește prin splendori pe toți privitorii, dar ai grijă cum păstrezi singurul secret al tău, vârsta!
Mai știu că ești pasională din asta izvorăște viața eternă să spunem, dar dă-ți osteneala să vezi cât ești de dorită și iubită cu adevărat.
Privindu-ți ochii, mi-am dat demult seama că tulburi minți și te numești de multe ori inaccesibilă, dar mai știu că ești statornică și credincioasă.
Îți cunosc capacitatea de a te dărui, dar și încântările tale dulci, cu care poți aduce sacrificii supreme.

 

😅Mă mărit!!!😉

Dragii mei, v-anunț de-acuma
Că, la vară, mă mărit!
Mi-am găsit și eu, în fine,
Partenerul potrivit!
Ca să nu aveți vreun dubiu,
ori să credeți că vă mint,
M-am gândit, în astă seară,
tuturor, să vi-l prezint….
Iată-l! E model de seamă,
Elegant, finuț, stilat…
Dintre cei veniți la casting
A fost cel mai „șic” bărbat.
Vi-l arăt la…Prezentare…
E pe Podium, în …chiloți!
Ca să vă conving că este
cel mai tare dintre toți!
Cei nepricepuți în modă,
îmi veți spune că-i „bizar”!
N-aveți voi cum să-nțelegeți
acest stil vestimentar…
Numai cei cu gusturi fine,
Cizelați, cu simț artistic,
Pot gusta din stilul ăsta…
Supercalifragilistic.
Ceilalți, mai „modești” din fire,
Cu vederea lor îngustă,
Vor susține sus și tare
C-are-alură de mangustă…
Știu!…Invidia e mare!…
Nu mă pot lupta cu ea!
Chiar de-o fi să crape lumea,
Eu cu el m-oi mărita.
Sunt de-a dreptul fascinată
Și m-am hotărât pe loc!
Nici nu mă gândeam vreodată
C-o să am atât noroc!
Mi-a promis c-așa ținută
Și la nuntă va-mbrăca…
Deci, v-aștept , pe toți, la vară,
Să veniți la nunta mea!😄

😉Să Nu Mă Minți!✍

Te rog să nu mă minți,
Atât îți cer!
Știu, adevărul, uneori, mai doare.
Minciuna, însă, doare și mai tare
Și nu mai vreau
Și nu mai pot să sper…
Ai grijă, dragul meu, să nu mă minți,
E unica favoare ce ți-o cer.
Tu fă ce vrei…
Eu am să mă supun voinței tale,
De vei pleca, nu îți voi sta în cale,
Nici n-am să-ncerc să te opresc.
La ce folos? E nefiresc!
Ce rost ar mai avea a mă opune?
Nu!…
De-ai să-ți dorești să pleci, mă voi supune,
Dacă rămâi…rămâi c-așa vrei tu…
Ai grijă, dragul meu, te rog…
De-ți las fereastra inimii deschisă,
Nu jefui comoara…ca un hoț,
Nici să nu-mi ceri să fac cu ea negoț!
Ți-o dăruiesc, pe toată, numai ție….
O vrei? Nu-ți cer vreo plată! Fie!
Fă tu ce vrei cu ea! E-a ta de-acu!…
Dar nu uita ce te-am rugat:
Să nu mă minți!
Căci, de-o vei face, nu sunt rugăminți,
Nici lacrime ce te-ar putea spăla,
Nici rugăciuni la zecile de sfinți!…
N-ar ajuta…
De-ai să mă minți, eu nu te voi ierta!

💌Te Voi Iubi🤗

Te voi iubi cât lumea va exista sub soare…
Atunci când mă voi duce, te-oi lua cu mine-n gând,
Târzie de-ar fi vremea ori, poate, prea curând,
Îmi vei trăi în suflet și-n viața viitoare…
Nimeni nu va cunoaște misterul ce ne leagă
Și nu ar înțelege ce nu e de-nțeles,
Îmi ești un dar al sorții, nu eu mi te-am ales,
Iubirea are taine ce omul nu dezleagă.
Mi-ai coborât aievea din depărtate visuri,
La ceasul scris în stele, când nici nu mai speram…
Cealaltă jumătate, pe care-o căutam,
Pierdută, pentr-o vreme, în negrele abisuri…
Poveștile, ce lumea le-ar inventa vreodată
Despre-ntâlnirea noastră, rămâne-vor povești…
Dar nimeni n-o să știe ce-a fost ori cine ești,
Chiar de, cenușa vremii, ar răscoli-o toată.
Te voi iubi în spirit, în suflet și în minte,
Suntem același Unu ce-a fost de la-nceput,
Un mugur de lumină în oameni prefăcut,
Iubire ce nu poate fi spusă în cuvinte…

🌷N-am Să-ți Deschid…✍

Atâta drag aveam de tine, Viață,
Cu sufletul deschis te-am adorat!
Dar tu, ca o amantă necinstită,
În fiecare zi m-ai înșelat.
M-ai amăgit cu primăveri și visuri,
Ce promiteai a le-mpărți la doi,
Abia de-am apucat să le descopăr
Că le-ai luat, pe toate, înapoi.
Îmi râzi la geam c-o nouă primăvară…
Ah, tu, parșivo, ce frumoasă ești!
Și ți-aș deschide dar…de data asta
N-am să te las să mă mai păcălești…
Azi mă atragi c-o nouă provocare…
Și valsul primăverii-l vom dansa…
Dar te cunosc demult, Cenușăreaso,
La miezul nopții iarăși vei pleca!
Te-am învățat, oh!…Tristă poezie…
Am înțeles și care-ți e cusurul,
Nu ai de gând să mi te dărui toată,
Doar ai să-mi lași, în urma ta, condurul…
N-am să-ți deschid, chiar dorul de m-ar frânge,
Refuz și invitația la bal!
Un trist surâs am să-ți trimit prin poștă,
Păstrează-l…drept „adio”, la final…

😉Coronavirus✍

Acelora dintre voi care vă grăbiți să împrăștiați/distribuiți informații care provoacă frică, vă sugerez ca înainte să preluați de la alții astfel de lucruri și să le dați mai departe/transmiteți altora, să vă luați câteva minute și să verificați despre ce este vorba, să vă informați, să citiți despre acel subiect, să-l înțelegeți și apoi, dacă vreți, puteți să oferiți o, opinie informată asupra subiectului respectiv. Dacă însă tu distribui tot felul de informații care provoacă frică, fără să știi/ înțelegi cu adevărat despre ce este vorba, nu faci altceva decât să mărești frica, să alimentezi energia fricii.

Eu primesc în ultima vreme un număr foarte mare de mesaje aici, pe whatsapp, facebook, de la oamenii care sunt speriați că se vor îmbolnăvi de coronavirus și vor muri. Dacă faci însă o minimă cercetare pe internet, constați că, de fapt, este pur și simplu o gripă. Da, are o rată a mortalității mai mare decât gripa obișnuită, însă este un tip nou de gripă, deci este ceva firesc să aibă o rată a mortalității mai mare decât cea obișnuită. Peste 5 ani, poate că va exista în continuare coronavirusul, însă sistemul nostru imunitar va fi adaptat deja și coronavirusul va fi ceea ce este acum gripa obișnuită.
A fost un moment în trecut în care gripa obișnuită – care azi nu este mare lucru pentru noi – omora oamenii.

Noi suntem într-un proces continuu de evoluție, iar aceste elemente care ne provoacă periodic corpul nostru fizic nu fac altceva decât să ne întărească. Nu e nimic în neregulă că ne îmbolnăvim din când în când – asta înseamnă că organismul nostru este testat și învață din acele provocări.

🙊Așa E De Când Lumea Și Pământul…✍

Minciuna are straie de mătase,
Pe țeasta goală, voal multicolor…
Sub ele, însă, un morman de oase
Te pot ucide cu duhoarea lor.
Pe rânjetul hienic poartă mască,
Pentru-a nu-i fi cumva descoperit,
Și-n calea ei, atâtor gură-cască,
Oferă un surâs încremenit.
Majoritatea însă o aclamă
Și o ridică-n slăvi ca pe o divă,
Fără s-o știe cât e de mârșavă,
Neobservând-o cât e de parșivă.
Sub haina zdrențuită, Adevărul
Are un trup de fragedă copilă,
Prea greu de deslușit prin stofa roasă
Care-ți inspiră, mai degrabă, milă.
Mulțimea-ngrețoșată-l ocolește,
Făcând grimase la vederea lui,
Apoi îl scuipă și-l batjocorește
Ca pe-n milog, un cerșetor hai-hui.
Adeseori este lovit cu pietre,
Ori pălmuit cu furie pe-obraz,
De-nfățișarea lui se râde-n hohot,
De goliciunea lui se face haz…
Prin umbre reci, sărmana creatură,
Plângând, să-și tragă sufletul, se-așează,
Ne-nțelegând cu ce-a greșit, nici unde
Și nici de ce mulțimea îl blamează…
Așa e de când lumea și pământul,
Omul a fost ușor de păcălit,
Minciuna e mereu îmbrățișată
Iar Adevărul e disprețuit…

🌷Vine Primăvara?🕊

Plutește-n aer iz de primăvară!
Deja natura și-a croit cercei,
Grăbindu-se să-și prindă la tiară
Și la urechi, dintâii ghiocei.
Buimaci, copaci bătrâni se deșteptară
Să-i dea binețe, după obicei…
Plutește-n aer iz de primăvară,
Deja natura și-a croit cercei.
Muguri plăpânzi scot capetele-afară,
Din leagăne, și se întreabă: „Ce-i?”
Lumina jucăușă-i împresoară
Și, cuceriți de farmecele ei,
Se-avântă către viață-ntâia oară…
Plutește-n aer iz de primăvară!

🌵Poveste De Seară✍

Eram doar doi străini ce, într-o seară,
S-au întâlnit pe un peron, cândva…
Eu condusesem un amic la gară,
Tu așteptai, în schimb, pe cineva.
Fumând, absent, cu gândurile duse,
Încet, de mine, te-ai apropiat,
Prin rotocoalele de fum ale țigării,
Privirile ni s-au încrucișat.
Ceva…un nu știu ce…de nu știu unde…
S-a întâmplat, în ochi când ne-am privit,
Având un sentiment că ne-am cunoaște,
Deși, vreodată, nu ne-am întâlnit.
A fost de-ajuns o singură privire
(Atât de scurt e drumul spre păcat!)
Ca eu să uit pe cine condusesem
Iar tu pe cine-aveai de așteptat.
M-ai întrebat, amabil: „O țigare?”
Eu am răspuns , mai mult șoptit, un „Nu!”,
Un alt răspuns și-o altă întrebare
Aveam în minte-atunci… și eu…și tu…
Pentru-amândoi, din clipa-ceea, timpul
Părea pentru vecie-ncremenit,
În jurul nostru lumea dispăruse
Iar viețile, în loc, ni s-au oprit.
Ca într-un film, o scenă regizată,
Cu doi îndrăgostiți ce se iubeau
Din alte vieți, dar care-ntâia dată,
Pe un peron de gară, se-ntâlneau.
Un vis! Părea a fi un vis! Din care,
Cât de curând, urma să ne trezim,
N-a fost deloc așa, căci visul ăsta,
Cumva, ne era dat să îl trăim.
Mintea-mi spunea să plec…La fel și ție…
Însă niciunul n-a făcut vreun pas,
Mi-ai spus , în schimb, „Te rog, mai stai o clipă!”
Iar eu, fără să judec, am rămas.
Credeam că e o scurtă nebunie,
Dar inimile nu s-au mai desprins,
Furați de a momentului magie,
Deși străini, în brațe ne-am cuprins.
Și am plecat, luându-ne de mână
Ca doi îndrăgostiți, la ceas de seară,
Pe-un drum necunoscut, lăsând în urmă
Trecutul tot și un peron de gară…

💓Iubire Pătimașă✍

Între dragoste și ură
nu mai e decât un pas…
O secundă ce tresare-n goana ultimului ceas,
E o pojghiță de gheață
pe-adâncimea unei ape
De-unde numai cerbii tineri îndrăznesc să se adape..
O iubire pătimașă
e un foc într-un ghețar,
Este chinul unor inimi ce se luptă în zadar,
E un fulger, e un trăsnet
ce în viața ta se-abate
Și-ntr-o clipă-ți taie calea și din față,și din spate…
O iubire pătimașă
e un fel de nebunie,
Ce te-atrage și te-mpinge în lungi stări de agonie,
Un puhoi ce, fără veste,
nemilos înghite vadul
Și te face să cutreieri atât raiul cât și iadul…
E o luptă-ncrâncenată
pe altarul unui dor,
Două suflete jertfite, fără-nvins și-nvingător…

👧De Ce Venit-ai, Tu, Pe Lume?✍

De ce venit-ai, tu, pe lume,
copil frumos cu ochi albaștri?
Nu te-ai gândit cât ai să suferi?
Că viața asta e…și nu-i…
Că dintre-atâția zeci de oameni
ce-ți va fi dat să-i întâlnești,
este aproape imposibil
unul, ca tine, să găsești?
Că îți vei pierde puritatea
și-ai să greșești fără să vrei,
Că, peste câțiva ani de zile,
vei fi doar unul dintre ei?
Că lumea asta păcătoasă
te va-nvăța să-nșeli, să minți…
și negura se va așterne
peste privirile-ți cuminți?
Că ochii ăștia blânzi și candizi
vor fi, de lacrimi, un izvor,
Că sufletul cândva-ți vei umple
cu suferință și cu dor?
Că bucuria e o clipă
ce se va pierde în dureri
și va veni o zi în care
vei fi prea obosit să speri?
C-ai să iubești, crezând că-n lume
ești omul cel mai fericit,
Că fericirea-ți va fura-o
tocmai acel ce l-ai iubit?
De ce venit-ai, tu, pe lume
Și ce destin mi te-a adus,
Când viața-i numai o himeră?
Deși sunt toate…toate nu-s…