
Nu uita niciodată că totul… absolut totul este într-o continuă schimbare. În tăcere, printre lacrimi, zâmbind, alergând, îmbrățișând, urlând, mergând, nemișcați rămânând, în joacă sau în serios: toți, absolut toți ne schimbăm. Continuu. Astăzi sunt eu, mâine sunt tot eu dar oricum alta. La fel tu, tu, tu și tu. Nicio vorbă, nicio privire, niciun om pe care îl întâlnim nu ne va îngădui să rămânem la fel cu ceea ce eram în urmă cu doar câteva clipe. Faptul ăsta… nu știu dacă este ceva teribil, uimitor sau poate foarte special… dar știu că oricare imagine, sunet, literă, privire, cuvânt, apus sau răsărit ne poartă spre ceva nou în noi, în interiorul nostru. De fiecare dată ceva… altceva…. în inimile noastre, se trezește. Inima simte și învață. Învață repede că fiecare secundă este extrem de prețioasă. Atât de repede. Apoi, adesea, tot ea INIMA… uită, iartă, aleargă, se schimbă. Iar și iar. Simte. Inima omului e ca un labirint fantastic. Un labirint ce trebuie musai folosit. Continuu. 🤗