După aproape 2 ani de „pauză”(un fel a spune) reușesc să ies din țară. Destinația aleasă a fost determinată de ultima excursie în țările din nordul Europei, când am constatat că pe acolo este altceva, un fel de altă lume. Nu mi-a ieșit planul cu Finlanda la cercul polar, așa că am zburat un pic deasupra oceanului și am vizitat Islanda. Știam lucruri generale despre insulă, așa că am plecat pe versiunea, să fiu surprinsă. Se pare ca mi-a ieșit complet, efectiv am fost surprinsă. De obicei, lumea cu chef de călătorie obișnuită cu bătrâna doamnă și nu numai, se așteaptă la plimbări prin comunități umane, urbane sau rurale, să se informeze despre poporul vizitat , tradițiile lui, construcții, distracții și tot ce privește activitatea umană. Ei bine, aici a fost cu totul altceva, am vizitat natura, cu toate formele ei de manifestare în acest loc. De altfel, populația țării care este cam cât a județului nostru(mai puțin), cu o densitate ce depășește cu puțin 3 persoane la kilometru pătrat(3,34) se află poziționată în proporție mai mare de 90% în zonele urbane. Țara are în inventar cam 100 de vulcani din care aproximativ 30 se țin încă de treabă, bine ca nu la nivel catastrofic. Ghețarii sunt mai mici cu an ce trece, dar încă alimentează țara cu o groază de cursuri de apă, cu tot felul de cascade ce nu seamănă de loc una cu alta. Oamenii au o apă de băut excepțională, pe care o exporta la greu în SUA. Măcar aici am făcut economie, n-am cumpărat, apa de băut, era excepțională la robinet. O insulă aproape la fel de mare cât cea a Marii Britanii, acoperită în majoritate de roca vulcanică, ce a luat forme de-a dreptul bizare, acoperită parțial cu mușchi și licheni, cu iarbă și cu floricele aparte roșii și albe. Doar într-o parte a insulei, pe vest, era suficient pământ pentru plantat copaci adevărați și practicat ceva agricultură. Oile, caii și ceva vaci sunt lăsați liberi din primăvară până-n toamnă, au iarbă suficientă și apă la adăpat oriunde. Oile sunt niște chestii ciudate, ca niște bile pe patru bete, așa de expandată-i blana pe ele. Se spune ca ar avea de 3 ori mai multe oi decât populația, aproape un milion. În afara localităților costiere ce se ocupa cu pescuitul, zărești la distanțe foarte mari câte o casă cu anexe de tipul unei microferme. Când pe o zonă mare zărești mai multe astfel de ferme, la distanțe mari, cât să nu se audă unii pe alții când strigă, pe un deal zărești o biserică cu cimitirul alăturat și-i pun titulatura de așezare umană. Acum în vară noaptea-i tare scurtă, în jur de 3 ore, fără întuneric din ăla crunt, iar în iarnă au invers, 3 ore de oarecare lumină. Am făcut toată prezentarea asta, deoarece întrebarea fundamentală a excursiei a fost cea privitoare la cum suportă oamenii să trăiască acolo, mai ales iarna ce începe destul de repede. Explicațiile pe care mi le-am dat au fost următoarele. Majoritatea s-au născut în Islanda și ce văd acolo, este normalitatea lor. Probabil și ei ar avea aceeași întrebare dacă ne-ar vizita pe noi. Sunt oameni mai calmi, relaxați, unii chiar ușor deprimați, sunt introvertiți. În singurătatea lor sunt în mod sigur mai solidari, diferiți de cei de la noi care trăind în harmalaie, caută liniște. Sunt persoane meditative, probabil percep altfel trecerea timpului, se pare că sunt mai apropiate de religie decât ai noștri, la care religia a devenit un pic de fațadă și comercială. Probabil că există o lege a compensației în natura gestionată înțelept de Divinitate. I-au chinuit vulcanii destul de mult, dar le asigură gratuit energia electrică și termală, iar ofertele de băi termale sunt căutate mai ales de către turiști la greu. Au vânt la greu dar nu-l exploatează, le dă destulă energie pământul. Tot vulcanii ăștia le-au schimbat mentalitatea. În zonele apropiate nebuniei vulcanice, n-ai să vezi construcții tembele cu etaje multiple și turnulețe ci ai să constați că în curte există obligatoriu o rulotă. Chiar există o întreagă preocupare în insulă pentru astfel de posibilități mobile de locuit. Cred ca ajunge cât v-am spus, pentru mine care am avut sentimentul cățelușei scăpată din lanț, destinația asta de vacanță a fost total inedită și plină de noutăți, oferite strict de către natură!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Mi-a zis iubitul meu să nu mă mai tot dau că n-aș avea iubit, cu postările mele de pe Facebook. Ai înnebunit? Vrei să nu-mi mai dea bărbați like-uri la poze?🙄
De vară mult le place
Asta-i casa din capitala Islandei în care au discutat Gorbaciov 
