,,Și e bolnavă lumea de cuvinte. Stau oamenii-n cuvinte ca-n spital. Hai să lansăm această terapie: tăcerile ca leac universal!”
Terapie… 🤗
👺Nu Vor Mai Fi Șmecheri 🤥 Când Nu Vor Mai Fi Fraieri!🤬
„Avem din nou alegeri, ce festin,
E-așa o frenezie muncitoare,
În fiecare sat o asfaltare
Și, cel puțin, un candidat cretin.
Se fac grămezi de lucruri inutile,
Gen săli de sport ascunse în boscheți,
Se-aruncă cu rahat și cu săgeți
Și se găsesc, din întâmplare, vile.
Devin deodată credincioși ateii
Și dracii se preschimbă-n credincioși,
Urâții se transformă-n feți frumoși
Și brusc încep să prindă glas, cățeii.
Nepăsătorii-arată că le pasă,
Săracii au iar carne în meniu,
Iar proștii dau senzația că știu
Că nu poți lua, a mia oară, plasă.
Acum apar eternele minuni
Cu binele dorit comunității,
Precum și cu victoria dreptății
Asupra nesimțitelor minciuni.
Se jură toți că nu-și doresc avere,
Că grija îi împinge-a candida
Și-s singurii ce știu cum pot schimba
Tot răul, doar s-ajungă la putere.
Avem din nou alegeri, ce-ncântare!
E bine, e frumos, e minunat!
E cum ar trebui, dar ce păcat
Că-s faine alegerile, dar cam rare!”
S. Poclitaru
Mi-e Toamnă 🍂
Mi-e toamnă, mi-e gând,
Mi-e acum și-mi lipsești.
Mi-e ploaie și dor
Și nu știu cine ești,
Dar știu că aștepți
Și ți-e toamnă și ție.
Și ți-aș scrie-o scrisoare,
Gânduri, doar, pe hârtie …
Să te-aud cum citești
Ploaia ce bate-n geam,
Cum ți-e dor să trăiești,
Cum mi-e dor să te am …
Te visez uneori
Cum și tu mă visezi.
Suntem încă străini,
Ce mai cred în livezi.
Unde fluturi albind
Povestesc rând pe rând.
O iubire de-o toamnă
Ce va-ncepe-n curând …
Mi-e toamnă, mi-e gând,
Mi-e acum și-mi lipsești.
Și te-aștept de o viată !
Cine ești, unde ești ?
Un Țânțar… 🦟
Deși îi spun tranșant, că nu-s dispusă s-avem o relație fizică, un nenorocit de țânțar 🦟 insistă să mă cunoască intim. Cu un bâzâit ironico-isteric, promite să facă din mine regina nopților albe. Încerc, disperată, să păstrez distanță socială folosind spray-ul. Degeaba! Vrea să mă convingă, cu tot dinadinsul, că el și-a luat măsuri de protecție. Nu știu ce să mai zic! Cred că poartă mască, jigodia! 😉😊
Respectă-te ❣️
Atunci când îndepărtezi anumiți oameni din viața ta nu înseamnă că îi urăști.
Pur și simplu, înseamnă că te respecți pe tine! Nu toți trebuie să rămână în viața ta!
Înconjoară-te de oameni care aduc ceva bun în viața ta, de oameni care te inspiră, care te motivează, care te încurajează, care te ridica, care te iubesc, care te fac fericit!
Nu face compromisuri cu viața ta!
Respectă-te!
Răspuns La Comentariu… ❣️
Respect rugămintea de a nu face public comentariu, asta deoarece mă respect pe mine însuși, mai întâi de toate.
Voi răspunde la unele nelămuriri, în rest…nimic mai mult.
Nu am renunțat la Odăița Virtuală și nu voi renunța niciodată!
Voi scrie în limita timpului și atunci când simt nevoia.
Nu cred că trebuie să dau socoteală cuiva dacă mai am și alte bloguri, nu am spus niciodată că cineva îmi aparține!
Nici copilul meu nu îmi aparține, are viața lui, familia lui, fiecare dintre noi ne aparținem Lui Dumnezeu! Noi suntem un întreg ce singuri ne controlăm, singuri ne purtăm de grijă, singuri ne alinăm, atunci când mai avem căderi. De multe ori avem impresia că depindem de cineva, total greșit. Noi depindem de noi! Cel puțin, eu depind de mine!
Ajut, am fost ajutată, însă când vine vorba de suflet, nu te poate ajuta nimeni Stimată Doamnă!
Mă bucur pentru realizările făcute, îți doresc mult succes, sănătate și un sfat micuț…. (ai grijă de tine!!!
🌻 Bună Dragi Mei 🤗
După cum ați observat m-am mutat pe un alt blog cu plată și platformă wordpress.
A trebuit să facem modificări și cum suntem la început se mai greșește, însă sper să fie pe drumul cel bun. Nu se vedea, deoarece intram cu adresa din administrație. Acum am mai făcut un cont cu care se va putea intra ușor. Cel cu numele de Admin sunt tot eu, dar voi folosi pe cel nou unde voi pune poză și numele meu pentru ca voi să puteți recunoaște. Am făcut ceva greșeli, e mai greu când trebuie să faci tu totul. La cel gratuit e simplu. Petrică se ocupă și se va ocupa în continuare de întreținerea lui, așa cum a făcut mereu.
Țin să vă mai anunț că vom pleca într-o călătorie câteva zile, de aceea nu știu cum vom avea posibilitatea să intrăm, dar cum ajungem la destinație vom fi alături de voi! Pentru mine sunteți a doua familie, nu pot sta fără să intru aici, o fi din cauza bătrâneți sau poate mintea încă de copil, habar nu am 😏😊 . Cu voi am crescut din 2013 și cu voi doresc să rămân! Vă iubim pe toți în egală măsură, Petrică se pune la mintea mea și mă ajută! Îi mulțumesc și lui pentru răbdare, pentru tot! Nu vreau să îl laud, vă las pe voi să-l descoperiți!
Să ne auzim cu bine! 🤗😘🍀
Vă mulțumesc din suflet pentru înțelegere! 💐🍨🥝🍒🍉🍐🍎🌞❣️
➴ Noua Adresă Este ❀
➴ Noua adresă este ❀
Prin Lumea Lui Petilea
Sunt Aproape opt ani de când am început acest blog. A fost o perioadă minunată și încă va mai fi, doar că wordpress-ul gratuit mă limitează într-un fel, știți și voi cei care aveți wordpress-ul gratuit. Am hotărât, mulțumită lui Petrică, să deschidem un nou blog cu temă wordpress, doar că plătim o sumă modică pe an pentru Găzduire și spațiu, și alte cele necunoscute mie. Voi lua din odăiță articole, însă din păcate voi pierde abonații prin email. Noul blog are posibilitate și de înregistrare, este încă la început, va fi și un forum unde doresc să ne petrecem timpul liber la o cafeluță în virtual și de ce nu să ne cunoaștem personal. Vă mulțumesc din tot sufletul pentru că datorită vouă am prins curaj, am trecut peste multe obstacole neplăcute, mi-ați fost alături, m-ați corectat, și așa încet, încet am prins aripi. Îi mulțumesc lui Petrică pentru susținere, el a fost cel care în anul 2013 m-a îndemnat să scriu. Titlu vine de la Petrică și Ileana. Cu bune, cu rele, Prin Lumea Lui Petilea. Dăcă vă place noul blog și vreți să ne fiți alături pentru a continua călătoria cu noi prin blogul nostru, Vă invit să urmăriți link-ul de sus şi să vă înscrieţi acolo prin email dacă vreţi să rămâneţi la curent. Acest blog nu va fi șters, iar de postat voi posta foarte rar. Sper din tot sufletul să rămâneți alături de mine și să mă citiți cu tot atâta drag, acum că voi avea o „casă nouă” . Eu vă voi urmări și voi fi alături de voi ca și până acum cu tot dragul ! Ce să vă mai spun, dragi mei ? Vă aștept cu drag la noua adresă! Cu respect Ileana!
Dureri Ascunse 16✍
Nina se ridică brusc. Inima îi bătea puternic.
– S-a făcut, zise ea pe un ton rece. Voi fi aici.
Kai râse, dar nu spuse nimic. O privea în ochi.
Nina nu-și feri privirea.
– Ești irezistibil, zise ea zâmbind, pentru că era adevărat.
– Și tu la fel.
– Este ora zece.
– Știu, ne vedem diseară, Nina. Avea o strălucire răutăcioasă în privire. Închise portiera și se îndepărtă.
Nina se strecură pe locul șoferului și porni mașina. Îl văzu făcându-I semn cu mâna, în oglinda retrovizoare, și nu se putu opri să nu râdă. Se simțea dintr-o dată ușoară, fericită și chiar liniștită.
Era trecut de ora opt când Kai o sună și-I spuse că poate veni să-l ia într-o oră.
– Cum este vremea? Întreabă el.
– Groaznică. A fost și prognoza meteo o dată corectă. Plouă și bate vântul.
– Și aici e la fel. Avionul a aterizat cu dificultate. Ne vedem într-o oră, două. Închise și Nina se duse în bucătărie. Puse vasele în mașina de spălat vase și pregăti o cafea pentru ea și Mircea. Mircea aprinsese focul și le citea copiilor o poveste.
– Nina, zise el, când ea se întoarse în camera de zi, ce-ar fi să mă duc eu să-l iau? Vremea e urâtă, este întuneric, iar tu nu cunoști bine drumul.
– Așa era, avea dreptate. Numai că ea voia să meargă să-l ia pe Kai, voia să-l vadă din nou, atât știa.
– Cunosc drumul, zise ea încet. În plus, tu ești obosit, pe când eu n-am făcut nimic toată ziua.
Doar că o ajutase pe menajeră să curețe frigiderul, să facă paturile. Însă Mircea nu știa nimic din toate astea.
-Nu sunt atât de obosit încât să nu mă pot duce până acolo, zise el, și avea dreptate.
-Mă duc eu, nu mă deranjează, insistă Nina. Mircea o privi curios, dar renunță.
Au sosit amândoi în același timp. El avea gulerul hainei ridicat. Urcă în mașină oftând.
– Vremea asta e deprimantă, zise el. Și mor de foame. Porni mașina și o privi scurt pe Nina. Cu siguranță ai luat cina deja.
– Da
El oftă.
– Ei bine, o să mănânc acasă, sigur. Se opri semnificativ. Sau poate vrei să vii cu mine, să-mi ții de urât. Ceea ce mi-ar face plăcere.
– Sigur, zise ea. De ce nu? Răspunsul îi surprinse pe amândoi în aceeași măsură. Nina observă un ușor zâmbet pe fața lui.
,,Probabil că vei regreta’’ , gândi ea, dar încearcă să alunge gândul acesta.
– Surpriză, surpriză, zise Kai, strălucirea aceea răutăcioasă revenindu-i în privire.
– Mai fac și eu câte una din când în când, zise ea zâmbind ușor arogant, iar el izbucni în râs
Fiind întuneric, Nina nu putea vedea prea mult din împrejurimi. Cu excepția gardului viu și a unui zid de piatră care înconjura curtea. Totul era întunecos și umed.
Kai intră primul și aprinse luminile. Nina privi în sus încântată. Era o căsuță foarte mică, mobilată nu într-un stil anume, ci mai degrabă cu un amestec de piese de mobilier care alcătuiau un întreg interesant – intim, cald, cu o atmosferă personală distinctă. Avea o canapea de culoarea grâului și un scaun din piele, foarte vechi, care probabil trecuse ambele războaie mondiale. Pe jos era un covor oriental, iar pereții erau îmbrăcații cu lambriurii din lemn de stejar. Căminul era destul de mare, iar unul din pereții era plin cu etajere, de la podea până la tavan, încărcate cu cărți și stive de reviste.
– Îmi place, zise Nina, și chiar așa era. Arată…
– Locuit continuă Kai.
Ea zâmbi.
– Da. Din anumite motive, cred că bărbații, de obicei, nu acordă prea mare atenție locului care-l înconjoară.
– Îmi petrec jumătate din viață în camere de hotel, zise Kai.
– Tu întreții casa?
– Vine o femeie o dată pe săptămână pentru o curățenie generală. În rest, mă descurc sigur. Deschise o sticlă de vin și turnă în două pahare..
– Scuză-mă o clipă, mă duc să-mi pun ceva mai lejer. Îi dau și lui Mircea un telefon, să știe unde ești.
,,Ce avea oare de gând să-I spună? Se întrebă Nina, în timp ce-l privea. Poate ceva de genul ,, Ți-am momit sora la mine acasă. N-o aștepta în seara asta’’.
După masă merseră în camera de zi. Kai aprinse focul în timp ce ea îl urmărea, stând pe canapea.
Se simți surprinsă de un sentiment ciudat, o ușoară teamă și în același timp o stare de euforie. Nu știa la ce să se aștepte, ce avea oare Kai de gând, acum că se aflau împreună la el.
Afară se dezlănțuise furtuna și zgomotul ploii și al vântului acoperea trosnetul focului. O rafală de vânt zgudui ferestrele și undeva, la o oarecare distanță, se auzi un zgomot puternic.
– Un copac, zise Kai calm. O furtună ca asta întotdeauna doboară doi, trei copaci. Se ridică, alese câteva discuri și puse muzică. Jazz. Lui Nina îi plăcea. Se așeză mai comod, spre capătul canapelei, cu picioarele strânse sub ea. Kai stătea pe scaunul de piele, așezat vizavi, cu picioarele întinse către foc.
– E destul de cald? Întreabă el.
Nina dădu din cap.
Va continua…
Răzgândire…
Atât de frumos, încât nu am rezistat și am repostat! 🤗🍀😘
Nu îţi spun adio, încă-i prea devreme,
Încă se mai joacă florile de măr
Între două glasuri ce vor să te cheme,
Pe-un ram de mirare şi la mine-n păr
Nu-ţi spun nici pe mâine, ştim că nu-i posibil,
Viitorul nostru se măsoară-n vise,
Dacă infinitul ne-ar fi disponibil,
Ar veni şi timpul zilelor promise
Nu-ţi spun nici salutul cu la revedere,
Ar fi mult prea simplu, ne-ar fi prea nedrept,
Merităm mai multe, chiar şi o tăcere
Ar fi mai uşoară, dacă-ar fi să plec
Vezi articolul original 80 de cuvinte mai mult
Acceptă-ți Emoțiile✍
Trăirile interioare sunt extrem de fluctuante; pe parcursul unei zile ele se pot modifica de la o clipă la alta. Este îndeajuns să apară în minte un simplu gând în care credem pentru ca acesta să devină un stimul ce antrenează modificarea stării emoționale. Natura plăcută sau neplăcută a propriului gând determină dacă ne vom conecta la trăiri interioare plăcute sau la unele neplăcute. În mod asemănător, orice persoană pe care o întâlnim, orice situație sau mediu pe care îl frecventăm într-un anumit moment ne pot modifica instantaneu emoțiile.Capacitatea ființei umane de a intra în comunicare cu orice și cu oricine din mediul înconjurător provine din conectarea automată și inconștientă a emoțiilor rezonante pe moment. Registrul emoțional fluctuează, de asemenea, în prezența aceleiași persoane sau în același mediu, ceea ce face ca într-un moment dat să ne simțim bine alături de o persoană, iar în altul să avem percepții și trăiri negative. Poate că nu-i atât de important să cunoaștem mecanismul de declanșare și de funcționare al emoțiilor, având în vedere faptul că oricum nu avem control asupra lor în timp ce se produc. Important este să știm că emoțiile, de orice natură ar fi ele, trebuie acceptate, înainte de orice.
De exemplu, în loc sa ne fixăm atenția asupra lucrurilor pe care nu le dorim într-un moment, ne putem gândi la ce anume dorim. Și chiar atunci vom înregistra în memoria emoțională informații noi, pe care le vom resimți ca emoții pozitive mai târziu.
🌹Aș Putea…💕
Aș putea pretinde că ești cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai sensibil, mai echilibrat, mai înțelept și mai grijuliu bărbat de pe pământ.
Dar n-ar fi corect.
Nu cunosc toți bărbații din univers.
Pot să judec doar după micul meu cerc de prieteni.
Dar după acest criteriu, pot spune liniștită că ești cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai…
Durerea…✍
Durerea ne schimbă, uneori devenim mai buni, alteori mai răi. Dar de cele mai multe ori ne face să devenim mai puternici.Cel mai des ne rănesc oamenii dragi,cei pe care îi iubim cel mai mult, pentru că acțiunile și cuvintele lor au un mare efect asupra noastră. Atunci când suntem răniți avem doua variante:fie alegem să ne înecam în lacrimile noastre și în durerea noastră,fie încercăm să ne ridicăm și să trecem peste…Nu e ușor, dar se merită. Atunci când lăsăm trecutul în urmă,o parte din durerea provocată pleacă cu el,iar cea rămasă se ameliorează…Durerea are scopul ei,ne schimbă,ne doboară,ne maturizează și ne transformă în oamenii care ar trebui să fim.Oamenii cu adevărat puternici sunt cei care au simțit ce e durerea.🎀
Fragment Din The secret✍
„Nu există în Univers putere mai mare decât cea a iubirii. Sentimentul iubirii are cea mai înaltă frecvență la care puteți emite. Dacă ați putea cuprinde fiecare gând în iubire, dacă ați putea iubi orice și pe oricine, viața dumneavoastră s-ar transforma fundamental.
De fapt, unii dintre cei mai mari gânditori din trecut se refereau la legea atracției numind-o legea iubirii.Și dacă vă gândiți bine, veți înțelege de ce. Dacă aveți gânduri rele despre altcineva, veți trăi acele gânduri rele materializate în propria viață. Nu puteți răni pe altcineva cu gândul, fără să vă răniți singuri. Dacă aveți gânduri de iubire, ghiciți cine va avea beneficiile – dumneavoastră! Prin urmare, dacă starea dumneavoastră predominantă este iubirea, legea atracției sau legea iubirii vor răspunde cu cea mai mare forță, deoarece sunteți pe cea mai înaltă frecvență posibilă. Cu cât este mai mare iubirea pe care o ți și o emiteți, cu atât mai mare este puterea pe care o puteți folosi.”
