Acum, că „jocul” ăsta s-a sfârșit
Și stinsă-a fost și ultima scânteie,
Îți cer atât cât mi-este cuvenit:
Dă-mi inima-napoi, cu tot cu cheie!
Poți să păstrezi din visele de ieri,
Sau poți să le arunci la întâmplare,
Îmi va rămâne-oceanul de tăceri
Să-ngrop în el din lacrimile-amare…
Din amintiri nu voi lua nimic!
Le voi lăsa în drum, la o răscruce…
E-un cufăr greu, deși e-atât de mic,
Nu vreau povara lui să mă încurce.
Iar anii mei ce ți-am adus în dar…
Chiar de i-aș câștiga prin judecată
Și condamnat ai fi ca un tâlhar…
Nu mi-i întoarce nimeni niciodată!
Nu vreau nimic, din ce s-ar cuveni,
Pe sufletul ce mi l-am pus în tine!
Tu n-ai știut ce-nseamnă a iubi,
Eu am iubit cu tot ce-aveam în mine…
Dar pentru stropul vieții ce-a rămas,
În trupul ăsta firav de femeie,
Mă voi lupta, chiar pân* la ultim ceas,
Ca inima să-mi dai!… Cu tot cu cheie!
💔Dă-mi Inima – Napoi✍
🌵Când Am Ales Să Plec…✍
Când am ales să plec de lângă tine,
N-a fost, de bună seamă, vanitate…
A fost ceva ce n-ai putut pricepe
Deși-i atât de simplu: Demnitate!
Călătoria asta…deși frunze,
Desprinse ce vom fi ,cândva, de trunchi…
Și căreia cu toții-i spunem Viață…
Nu trebuie făcută în genunchi!
Eu nu-nțeleg iubirea ca pe-o boală,
Răpus de ea să-nveți să te târăști,
Cum nu există nici o îndoială:
Iubirea nu-i Iubire, de-o cerșești!
Să te complaci în a trăi-n minciună?
Să îți reprimi din suflet tot ce simți?
Oare, din teama de-a rămâne singur,
Să te-njosești? Să suferi? Să te minți?…
De bună voie-am dat singurătății
Ce-ar fi putut să-nsemne „amândoi”!
Nu mă-nspăimântă ale ei tenebre,
Ci liniștea singurătății-n doi!
iar de-am ales să plec de lângă tine…
Ți-am oferit râvnita libertate!
N-ar fi cinstit să o numești…orgoliu!
A fost și va rămâne DEMNITATE!
🌟Rătăcit Printre Stele ✍
De dorul tău am inventat poeme,
De dragul tău am născocit povești,
Iubirea mea, plecată prea devreme
Să mă veghezi din lumile cerești…
Seninătatea ochilor…………
O sorb, acum, din cerul lui april,
Neîncetat, te caut printre aștri,
În nopți târzii, plângând ca un copil.
Ne văd îmbrățișați în pragul serii
La adăpostul vechiului cerdac,
Sărutul tău avea dulceața mierii,
În jur plutea parfum de liliac.
Mă înălța spre cer a ta iubire,
Pluteam deasupra lumii, tot mai sus…
Dar, neavând vreun drept la fericire,
Mi-a luat-o-n grabă soarele-n apus…
Mă răscolește-atâta primăvară!
Un dor nebun se zbuciumă în piept,
Făcându-mă, la fel ca-odinioară,
Sub pomii înfloriți să te aștept…
Dar tu nu vii…așa, ca altădată…
Te-ai rătăcit demult prin stele reci,
Doar gândul meu mai poate să te-ajungă,
Pe căi de vis, privindu-te cum treci…
🌟
Un întuneric s-a lăsat fără de veste
O spaimă îngrozitoare mă lovește
Nu, ești Tu acela și nu pot crede!
Dar viața ta la un popas se’ncheie.
Ca o săgeată ai simțit durerea mare
Ce soartă neașteptată ai avut !
Mâhnire adâncă și lacrimi nesfârșite … 😢
*Nu Sunt Poet ! ✍
Nu sunt poet,
N-am harul de-a scrie poezie,
Puțini aceia care se pot numi poeți!
Eu, din cuvinte simple, am împletit în versuri
Emoția ascunsă în clipa unei vieți.
Nu-mi aruncați cerneala
Și nu-mi huliți condeiul!
O clipă doar, la mine de vreți să poposiți,
N-am să vă cer vreo plată,
Ofer o mângâiere
Acelora ce-n ele, cumva, vă regăsiți.
Nu sunt poet, știu bine,
Nici n-am să fiu vreodată,
Cuvântul mi-este searbăd
Și versul desuet,
Iertați-mi îndrăzneala de-a deranja decorul,
Nu sunt compozitorul,
Sunt doar un interpret!
Nu făuresc magie
Din care să se-adape o minte sclipitoare,
Ci doar un suflet tâmp…
Eu nu sunt trandafirul
Ce-a-mpărățit grădina,
Sunt numai imortela ce-a înflorit pe câmp.
🌿Frunze de timp…💐
Mai dă-mi o seară printre flori,
Să fiu în gândul tău o clipă,
Să simt că zbor, departe-n zări
Și-ți port iubirea pe-o aripă!
Vreau să te-ascult, când vântul plânge
Prin frunza verii-nlăcrimată
Și lângă maluri să pot strânge
Fiorul verii de-altădată.
Din ochii tăi, ca jarul nopții,
Mi-aleg un bulgăre de soare
Să-l las pe țărmurile vieții,
Prin zori de vis nemuritoare.
Îți rog privirea să vorbească
Cu șoapta mea pierdută-n iarbă,
Iar glasul tău să mă-nvelească
În câmpul florilor de nalbă.
Născuți sub stele adormite
Ne-am rătăcit prin nori de timpuri.
Am strâns secundele-amăgite
Să-ți dau frumoase anotimpuri.
Pe brațele încărunțite
De ploaia albelor petale,
Am făcut poduri de cuvinte
Ce leagă puncte cardinale.
În părul tău ți-am pus amurgul
Ce strânge raze de lumină
Și-n nopți de dor am aprins rugul
Iubirilor cu chip de zână.
Poate cândva vei înțelege
Poemul meu ascuns de vânturi
Și-am să te las să poți alege
Cărarea către începuturi.
🌟Taină… 💕
Ne-am întâlnit pe-un colț al unei stele,
Trăind și tu și eu același vis.
Din vraja ei ne-am făurit inele,
Iubire pe vecie ne-am promis.
Călătorind pe căi demult uitate,
Cu Luna am făcut un legământ,
Iubirea-n veșnicie să ne-o poarte,
Departe când vom fi, pe-acest pământ.
Iar viața de-ar dori să ne despartă,
Un suflet să rămânem amândoi
Și nimeni, niciodată, să nu poată
Să ne împartă sufletul la doi.
Și taina noastră, nepătrunsă fie
Acelora ce vor a desluși.
Secretul ce-i ascuns în poezie
Doar eu și tu…și luna îl va ști.
🙏Trezește-te!!!🇷🇴
De ce te plângi, române, că nu îți este bine
Când ai privit apatic și fără sânge-n vine
Cum frații te-nvârtiră la fel ca pe o drugă
Și te vândură lumii întocmai ca pe-o slugă?
De ce-ai tăcut când vatra ți-o prefăcu-n ruine
Și-n loc să-ți aperi cuibul te-ai dus prin țări străine?
Strămoșii tăi vegheară ca tu să ai de toate
Și-au apărat pământul luptând până la moarte!
Ce vei lăsa în urmă? Copiilor ce-oi spune?
Când din pământul țării n-au ce să mai adune
Iar tu privești cum altul ți-l vinde pe nimica?
Îți strângi genunchii-n barbă și te apucă frica?
Nu ți-e rușine oare de-acei strămoși ai tăi
Ce s-au jertfit pe glie pentru urmașii săi?…
Căci neam de neam nu-ți fuse o slugă la străini
Și nici conducătorii din neam de mărăcini!
Adu-ți aminte încă de marii Domnitori
Ce nu-și plecară capul să fie servitori
Puterilor străine, ce-au vrut să ne doboare!
Săraci, dar demni, priviră cu fruntea către soare…
De ce te uiți cum unii de-ai tăi te sărăcesc
Și-i lași să-ți calce capul în jocul lor drăcesc
Când ai puterea toată să-i nimicești pe toți
Și să îți aperi glia de viermi și de netoți?
Căci din întreg poporul și dintre-ai noștri frați
S-o mai găsi o mână de oameni cumpătați
Să stea în fruntea țării să mânuie norodul,
Nu-ți aștepta sfârșitul și nu-ți cânta prohodul!
Nu aștepta ca alții să-ți facă ție bine
Și nu cerși dreptate puterilor străine!
Nu sta să-ți strângi durerea mănunchi lângă mănunchi,
Trezește-te din transă, și scoală din genunchi!!!
🥒Precupețul…😉
_cu o tentă de umor
și gust dulce -acrișor_
Nu-mi vinde mie castraveți!
Ce îi înșiri ca boabele pe ață?
Cum se cultivă, mai întâi să-nveți
Și-abia pe urmă…vii cu ei la piață!
Să-ți pregătești terenul dinainte…
Să știi cam până unde…te întinzi,
Nu, cultivați de altul, să îl prădui
Ca, mai apoi, tot lui să vrei să-i vinzi!
Ai vrea să mă convingi ca pe-un novice
Că sunt gustoși și plini de prospețime?
Sămânța lor îmi este, cum s-ar zice,
Prea binecunoscută…din vechime!
Nu-mi vinde mie castraveți!
Ai și tupeul să ridici la preț!
Tu ești venit întâia oară-n piață,
Eu sunt, de multă vreme, precupeț!
🌹Tu Însemni Iubirea…❣
Mă întrebam ades ce e iubirea,
Și-n cer și pe Pământ am căutat,
Am vrut să știu ce-nseamnă fericirea,
Având-o, să mă simt un om bogat…
Pluteam ca într-un vis în care zborul
Mi-era zdrobit și mă trezeam plângând…
În inimă purtam, în taină, dorul
Ce mi-a prezis venirea pe Pământ…
Dar, într-o zi, mi-am înțeles menirea,
Când soarta ne-a-ntâlnit pe amândoi,
Că , pentru mine, Tu însemni Iubirea
Iar Fericirea mea înseamnă Noi.
🦁Am Învins!!!❣
M-am ridicat din ceața, ce-mi ascundea privirea
spre-a nu zări lumina seninei dimineți
Și, lepădându-mi haina greoaie a tristeții,
zburat-am mai ușoară spre culmea noii vieți.
Mă simt a fi o alta, ce nu mai recunoaște
sensibila făptură ce se-arăta cândva
Slujindu-i cu credință pe toți aceia care,
deși nu au iubit-o, ea, totuși, îi iubea…
Mi se părea că totul în jur se prăbușește,
neantul că mă-nghite, că mă sfârșesc și mor…
Că, în oglindă, chipul mi se schimonosește
și inima-ngheța-va de-al recelui fior.
Dar freamătul durerii s-a-ndepărtat de mine
când zorii altei zile din neguri s-au ivit,
Pe rănile din umeri crescut-au alte aripi
ce-au scuturat cenușa din visul năruit.
M-am ridicat deasupra a tot ce-a fost să fie
destin, greșeală, soartă, blestemul altor vieți,
Credința și nădejdea, alături de iubire,
mi-au fost și-mi vor rămâne , în sufletu-mi, peceți.
Din haosul durerii a răsărit Lumina,
un Înger, către mine, o aripă și-a-ntins,
Iar în a lui privire mi-am regăsit puterea
de-a-mi părăsi trecutul știind că l-am învins!
😉Potrivit Ultimelor Date✍
Potrivit ultimelor date
Va fi ger pe cât se poate
Nu știu e cumva de vară
De se dă așa o sfară.
Alta c-o veni potopul
Până aici ne-a fost sorocul
Asta nu-i o noutate
Doar la proștii fără carte.
Caz nebun cu ghicitori
Care spun când o să mori
Însă cum odată mor
Să ghicească toți ce vor.
Aud una de-un moșneag
Ce la fete-i tare drag
Ar avea omul potență
Precum un catâr demență.
Cică ne măresc diurna
Sînt sătul să aud întruna
Numai vorbe siropoase
Când impozitele-s groase.
Stau uimit. Să râd? Să plâng?
Cum la bârfe toți se strâng
Repetând aceleași teme
Fără zel de-a face rime.
Noutăți cu iz de glumă
Doar ce-i slabi o iau de bună
Pentru rating se fac clisme
De la neuroni în cizme…
🇷🇴Legal Se Fură…😞
Legi gândite pe hârtie
E perfect, legal se fură
Cei deștept e cel ce scrie
Nu gândi mai taci din gură.
Fructul cel mai sănătos
Este un picior în dos
Cum la noi totu-i posibil
O să-l facem eligibil.
Toate-s legi în alb și negru
Strecurâd și-un pic de roz
Cel ce judecă-i integru
Dacă inculpatu-i „goz”.
Când în fața ta-i un mahăr
Din oficiu jocu-i altul
Sorbi venin cu-n pic de zahăr
Până se rezolvă blatul.😟
Dacă ești prostuț de mic
Când ești mare doar te joci
Fi deștept măcar un pic
Că de nu mereu te coci.
Constituția-i devină
Cer schimbare în aceasta
De-a fura măcar o cană
Doar de poftă, de-a gusta…☹
😉În Doi…❣
Oare gândești, oare privești?
Eu mă întreb tu cine ești?
De ce și cum până acum
Ești singură pe acest drum!
Tu pe o bancă, eu pe alta
Din pomi un cântec ma dat gata.
E mierla ce incintă un cintezoi.
Ce bine ar sa fim în doi!
Privirea ta, privirea mea,
Ajung ascunse sub o stea.
În fugă noaptea ne-a ajuns,
Iar tu o vorba nu ai spus.
Însă eu ce? Un alt tăcut.
Privesc la tine ca un tut
Doar telepatic îți vorbesc
Fața trădează căci roșesc.
