Preschimbarea lacrimilor în cuvinte

Tot respectul Maestre!

Cristian Lisandru

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin sintaxă,
Sunt frazele tale obsesii fireşti,
Iar eu voi plăti, prin emoţii, o taxă,
Luându-mi licenţa în cele lumeşti.

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi intangibil,
Eu sunt antonimul căzut în genunchi,
Rămân dependent de acordul credibil
Şi dorul de viaţă mi-l ţip din rărunchi.

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi metaforic,
Cu ritm şi cu rimă, cu marii poeţi,
Permite-mi să fiu, literar, euforic,
În felul acesta vei şti să mă-nveţi.

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin conjuncţii,
Mi-e drag pleonasmul atunci când mă ştiu,
În mine se zbat îndoieli şi disfuncţii
Şi sunt prea devreme când sunt prea târziu.

Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin adverbe,
Rămân complementul de loc şi de timp,
E-o luptă în mine, cu moarte şi verbe
Şi sunt ca un proaspăt şi lung anotimp.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Vezi articol original

*Rătăciți Într-un Vis De Iubire*

Rătăciți în propriul destin,
Cunoscându-ne-n taina simțurilor,
Cu degetele lumina, festin,
Ospătându-ne pe cerul senzațiilor,
Cu buze sorbind seva dragostei,
Rătăciți într-un vis de iubire,
Cu pașii străbătând focul patimii,
Dând vieții trăirea ca știre.
Oferind sărutul ofranda zeilor,
Trupuri unite-n fluide și gând,
Căutând armonia ideilor,
În vene și sânge curgând,
Rătăciți în noi înșine,
Chemându-te pe tine din mine,
Incursiune profundă în sine,
Aflându-mă pe mine din tine.
Rătăciți unul în altul,
Univers adânc al emoției,
Cuprinzând cu trăirea înaltul
O stea pe altarul creației. Împărțind clipa existentă la doi,
Eternul dăruirii, a vieții esență
În întregul ce-l prindem în noi,
Atingând a plăcerii substanța.

*E seara de visare…*

E seara…pe-alee trandafirii se-nfioară…
În umbra stelelor ce chicotesc ușor,
Pe bănci…doar umbrele rămase pe afară,
Mai stau îmbrățișate-n umbra lor.

O salcie pletoasă…mai picură alean,
Cuvintele rămase…uitate în frunziș…
În scrijelit de clipa…blocata pe-un cadran ,
Al timpului osândă…al nopții ascunziș.

Din vuietul tăcerii, purtat pe braț de vânt
Printre-a florilor petale, în dulcele avânt,
Răzbat chemări în șoapte tăcute de cuvânt,
Chemându-te în taină…aicea pe pământ.

Vino tu iubite din pulberea de stele,
Coboară dintre îngeri…preschimbă al meu gând,
Dintr-o visare… fă adevăr din ele,
Și dă-mi sărutul tainei din ochi-ți surâzând.

Cu buzele ca mura dorul să-mi alini,
Rostind cuvinte tandre, fiori inimii să dai ,
Tu înger….purtător de lumini…
Umbra dintre umbre…de pe al stelei plai.

Și vânt-și înfioară aripile în zbor și nepăsare,
Ducând în depărtare cuvântul meu de dor,
Iar…raza lunii tristă își cântă alinare
În negura din noapte pe gânduri ce nu mor.

Copilaria …

La multi ani copiii!
La multi ani noua! 🙂

Lacrimaroua

* „Copilaria este lumea miracolului si a magiei : este ca si cum creatia ar rasari trandafirie din noapte, totul fiind proaspat si uimitor. Copilaria se termina in momentul in care lucrurile inceteaza sa mai fie uluitoare. Atunci cand lumea iti da senzatia de „déjà vu”, cand esti rodat de existenta, devii adult.”
Eugen Ionescu

Copilaria, a fost ilustrata si in desenele artistului  Marcel Marlier ( 18 noiembrie 1930-18 ianuarie 2011 ), nascut in Herseaux – Belgia .

Va invit sa ne incantam ochii cu aceste minunate desene, amintindu-ne de copilarie ! 🙂

* „Copilul este aidoma albinei care aduna nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul in miere.”
Antoine de Saint Exupery

* „Un copil reprezinta punctul de vedere al lui Dumnezeu, potrivit caruia viata trebuie sa continue.”
Carl Sandburg

La multi ani, tuturor copiilor din aceasta lume si, copiilor din noi !!! 🙂

Vezi articol original

Versuri noi: Desertul…

Frumos! ❤

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Desertul…

–  Iar preferi doar înghețată… învelită-n ciocolată… ?

implacabilă-mi cert micul… derutată,

căci  în loc de o ciorbică, gătită de-a sa bunică

cu suflet și cu plăcere, înghețată  multă-mi cere…

–   Grăsimea colorată, din care nu creşti niciodată,

te  face mai vesel nițel, dar te şi agită-ntr-un fel,

și nu te mai ține sătul, chiar dacă o papi în destul,

o  neînsemnată  plăcere, ce nu-ți dă putere…

Ciorbița, e cert, dulceață nu are  vre-un pic,

 dar totuşi te creşte  voinic…

‘N discuții, tratate,  trec zile-încărcate, de vis, neuitate

și-al meu rezervor de răbdare când seacă, când este o mare…

Prea-poate, n-am pomenit, înghețata  cere-un motiv potrivit

și, delicioc, negreșit, ea-mi este desertul dorit…

Şi iată-ne stăm la taclale …  în ziua cu arșița-n floare,

desertul ales potrivim… glumim cu cei dragi, povestim…

Când chelneru-aduce sculptat, în vaze frumos ancorat,

un munte cu roca lucrată în straturi de ciocolată,

desigur, cu…

Vezi articol original 131 de cuvinte mai mult

*Revolta Gândului…*

Se revoltă-n mine gândul
Pe când florile culegi,
Cum să aşez oare cuvântul
Ca iubirea să-nţelegi?
Să spun şoapte de iubire
Când petale se desfac,
Să te mângâi prin privire,
Doamne, oare ce să fac!
Și-mi cutremură privirea
Lacrimi care încă zac,
Nu-nţeleg ce vrea iubirea,
Doamne, oare ce să fac?
Neîmblânzit îmi e amorul,
Ca și-un nor dezlănțuit,
Și prin fulger trimit dorul
Către chipul tău iubit.

*Mulțumesc WordPress*

Blogul tău, ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪, pare să fi avut mai mult trafic decât de obicei! 37 de vizualizări pe oră – 1 de vizualizări pe oră în medie
Un vârf în statisticile tale

De vorba cu sufletul

Adevarat!

Claudia Adriana

Suflete tu ești o victima in lumea asta, dar ridicate și mergi mai departe chiar dacă în visele tale ai vrut sa mori.
Ai împrăștiat din iubirea ta zâmbete inocente, roadele ți-au fost lacrimi și dorința de moarte. Încă mai ai vise și le ți ascunse in cutiuța cu speranță, nu ști dacă va fi azi, sau poate mâine, dar ști că va fi.
Rănile ce le-ai ascuns înăuntrul tău, nu pot fi vindecate nici de cei mai buni doctori din lume.
Te-ai revărsat din dragoste pentru a primi fericire in schimbul imensei tale iubiri, dar ți s-au adâncit ranile, ai rămas precum o stea făcută praf, ai continuat să mergi mai departe fără să cunoști ura, te-ai adâncit în iubire și ai continuat drumul spre acasa.
Tu ai învățat să pășești precum un nou-născut după fiecare cazatura, sufletul meu drag, tu vei putea mereu să te ridici oricât de…

Vezi articol original 22 de cuvinte mai mult

*Vinovată…*

Fior peste clipe, lacrima-ți plouă,
Adâncă uitare, vise și stihii,
Mă desprind în zbor și mă cern în rouă
Printre flori de soare, dulci, liliachii.

Calea-i luminată pe un colț de dor,
Mângâierea lunii caută destine,
Întrebări firave se-alintă și mor
Strânse-n lung sărut aruncat spre tine.

Buze tremurânde alină dureri,
Șoapte scurse-n seară scaldă gând curat,
Înveliți în brațe, ocean de tăceri,
În priviri de stele ne-am înfășurat.

Dansul ne adoarme pe fire de zori,
Umbrele dispar, muzica-i divină,
Înnodați în suflet dăm alte valori
Nopții ce-a trecut, căutându-i vină.

*Unde…*

Unde cerul sărută marea
Pe valuri, din soare, născute,
Iar norul îşi pierde culoarea
În tainice umbre trecute,
Un strop de nisip e poveste
Desprinsă din file de carte,
Acolo, pe țărmuri, mai este
Năluca din visuri deșarte.
Unde vântul cheamă destine
Pe urme de pași paralele
Cu gându-nnodat în rutine,
În dansul bezmetic de iele,
Piciorul se-ngroapă-n speranțe,
Adie și-un zâmbet de seară,
Acolo, pierdută-n nuanțe,

*Sărbători Pascale Fericite! – Happy Easter!*

Pentru unii, Paștele e un moment de întregire a familiei, în care își doresc pace și bucurie. Pentru alții, e o zi în care se distrează ceva mai mult sau scapă de serviciu ori de școală. Fie ca lumina Învierii Mântuitorului să vă inunde casa și să vă aducă numai armonie, fericire și multă iubire. Pentru noi e pur şi simplu o zi minunată,  pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Sărbători Pascale Fericite! – Happy Easter!

*Versul Mult Dorit*

De dimineață timpul ne răpește…
Cuvântul nopții ce mereu îl ascultăm…
Pe clape de pian seducătoare
În jocul lor noi doi să intrăm,
Îmbrățișați de strălucirea…
Unei idei din universul infinit…
Iubirii noastre dându-i cheia
De a deschide versul mult dorit
Și amândoi luând condeiul când tu,
Când eu, să-l sărutăm pe foaia existenței,
Să ne scriem încă o zi poemele de vis trăite-n somn!

*”Târăsc…*

Aproape banal,
Un trup vertical,
Pe sub un fanal.
Nimic nu e ludic
Pe drumul fatidic.
Rostogolesc…
Aproape banal,
Un suflet vasal,
Supus și loial.
E capătul plumbic,
E drumul prea cubic.
Nimic nu e ludic!

*Unde-ai Ajuns?*

E atâta nepăsare între noi…
Și-un veac de ezitări între chemări
Și-o liniște cu sunet de vioară pe arcuș…
Se-aude melodia… dus !
E melodia sufletului tău,
Ce se aude-n gândul nepătruns,
dar pe furiș atins de pasul meu…
Degeaba fugi, nu știi !?
Unde-ai ajuns ?

*Nu-i Ușor A Scrie Versuri…*

Se războiesc cuvintele în versuri,
Dar locul nu găsesc, luați aminte,
Pare legenda mersului pe vârfuri
Pe rotunjimea unui glob fierbinte.
Ori de sunt ploi, ori luna răsărită
În nori închipuiți și stihuri goale,
Pare mai mult o umbră rătăcită
Prin vânturarea ciobului de oale.
Când se deschid petalele din flori
Se strâng și pleonasmele pe rând,
Iar de privești spre jerbe de culori
Te vei trezi cu demonii prin gând.
Te rătăcești prin lumea nevăzută
Citind minunea scrisă în poeme,
De-odată, pare liniștea pierdută…
Chiar și speranța vieților boeme.
Se-arată vânt prin ramura de tei
Și frânte sunt, lovite de blestem,
Iar slova piere din lipsă de idei
Intre abisuri, de care azi mă tem.
Furtuna se va naște în plin senin,
Și nu vei ști de-i rimă sau nimic,
Valuri se sparg la mal și iară vin,
Iar versu-ți pare azi…un inamic.