Seară Frumoasă! ❤️🤗

Fii un om rezonabil şi echilibrat! Bucură -te de fiecare zi şi savurează anii ce vor veni alături de oameni plini de umanitate, dragoste, speranță, încredere, oameni ce râd şi se bucură pentru nebuniile trăite şi amintirile frumoase. Încearcă mereu să fii zâmbet şi inspirație, sens şi călăuză şi nu strivii niciodată încrederea celor ce ţi -au pus în suflet … emoţii și dor! Fii un om curat la suflet, amintește -ţi mereu să îmbrăţişezi, să ţii de mână, să spui o vorbă bună, să împărtăşeşti cu ceilalţi gândurile şi trăirile tale preţioase!

Sinceritate ✍️

Fiecare om își face o opinie despre sine,

Că este cea reală, percepută de toți,

Sau este depășită, sau este mult sub ce este real,

În viața asta caută să fii în echilibru,

Nici cald, nici rece, nici mult, dar nici puțin,

Atunci când ești doar tu, cu tine însuți,

Răspunde sincer întrebărilor.

🍀😘Ai Vrea Să Vii?🌹💘

Atât de singură mă simt în astă seară,
Când nu-i alături nimeni să m-asculte,
Că toate-n jurul meu încep să pară
Mai triste, mai ciudate, mai mărunte…
Să fii aici să-mi dai o sărutare,
Cu palma ta tristeți să risipești,
Să-mi mângâi părul, trupul la-ntâmplare
Chiar de mă minți, chiar de nu mă iubești…
În ochii tăi ca două peruzele
În care cerul s-a-ntâlnit cu marea,
Să caut licăririle de stele
Și-adâncul lor să-nghită depărtarea…
Să-mi sorbi dulceața buzei tremurânde
Iar răsuflarea să ți-o simt pe pleoape,
Să nu ne pese până când și unde,
Să ne dorim aici și, mai aproape…
Ești un străin, așa a fost sa fie!
Nu mă cunoști, poate, cel mult, mă știi…
De-aș îndrăzni, la ora-așa târzie,
Și te-aș chema, oare ai vrea sa vii?

💗Ochii Tăi✍

Ochii tăi m-au învățat să privesc și să caut amurguri în dimineți. Ochii tăi m-au învățat să citesc și să cânt serenadele uitării. Ochii tăi m-au învățat să simt, să mângâi piatra rece, să iubesc zâmbetele dimineții și mângâierea ceții. Ochii tăi mi-au arătat adâncuri neștiute și mi-au liniștit bătăile inimii.Ochii tăi mi-au arătat că sunt frumoasă, mi-au scris pe frunte buze dulci și mi-au arătat ce frumos e să dăruiești iubire. Lasă-mă să-ți mângâi privirea, lasă-mă să-ți zâmbesc, și timpul se va transforma într-o mare de aripi…

O Poveste De Iubire🌹

Jaluzelele erau trase pe jumătate. Dimineața venise de câteva ore bune și adusese cu ea un soare generos și nerăbdător să-i mângâie umerii de catifea. Deschise ochii și chipul i s-a inundat de strălucire și zâmbete. Acum, alături de el, strălucea mai tare ca soarele. Genele-i erau încă somnoroase și știa că se află între două tărâmuri: tărâmul viselor magice și realitatea care era și mai magică. În final, genele au învins și începu să deseneze în minte clipe din viitor. Se vedea pe ea alergând pe un câmp cu flori de floarea-soarelui mai mari decât ea,numai bune pentru a se putea ascunde și pentru a-i sări în brațe pe neașteptate. Îl vedea pe el cu mâinile tot timpul întinse pentru a o cuprinde în brațele lui puternice și în care,deși era mică, se simțea și mai mică dar atât de iubită și de fericită. Se vedea râzând tot timpul, cu părul negru fluturat de vântul călduț și care se potrivea atât de bine cu galbenul florilor, mai bine decât într-un tablou cu un peisaj de vară. Se opri atunci când simți mâna lui peste umerii goi. Tresări și în mai puțin de o secundă se afla ghemuită între aripile mari și moi, pe care i le desenase cu puțin timp în urmă. Orele se scurgeau repede atunci când desena sau visa. Soarele era acum stăpân peste cer și era atâta liniște și pace în sufletele lor. Locul lui era între gât și umăr. Uneori chiar îl ruga să își așeze capul acolo pentru a-și contura și mai bine siluetele lor dansând cu macii. Se simțea atât de împlinită alături de el,încât bucuria imensă din suflet avea să explodeze. Îi plăcea să se strâmbe,să se prostească,să râdă în hohote, să mănânce ciocolată,știind că este privită cu cei mai dulci ochi și admirată până în cel mai mic detaliu. Asta era lumea ei, pe care a desenat-o de mii și mii de ori și care astăzi… era numai și numai a ei. Era un regat bogat în devenire și ea era cea mai puternică și fericită regină. Purta un tricou alb de-al lui, care îi scotea în evidență picioarele. Era ciufulită și cu bunătatea care i se citea pe chip putea salva multe vieți.
-„Ești frumoasă!”
Neașteptându-se, inima stătea să îi plesnească și să elibereze toată dragostea în particule colorate și sclipitoare. Și cum inima a rezistat, dragostea care se afla acolo s-a înmulțit. Da. Deși e mică, are cea mai puternică inimă. În sufletele mici încape cea mai multă dragoste.

[… Pentru că o secundă fără tine mă va trimite direct în deșert… ]

Pentru Voi Cu Drag!🤗❤️

Fiecare vârstă are frumusețea ei! Anii ne schimbă, ne transformă, ne oferă noi oportunități. Privim totul cu maturitate, detașare, calm și siguranță. Timpul trece nemilos! Nu putem schimba nimic, dar putem să ne bucurăm de amintirile frumoase și de oamenii dragi și loiali ce au rămas lângă noi.

Omule, bucură -te de viață! Sărbătorește puțin din toate, zâmbește, ai încredere în tine și în visurile tale, continuă și într-o zi… îndrăzneala îți va fi răsplătită!

💐Când Iubești…💖

Când iubeşti
Vezi altfel lumea
În imagini și culori,
Totul are sens în viaţă,
Haosul îţi dă fiori…
Vrei din dragostea ce-ţi umple
Paradisul sufletesc
Să mai dai şi pe la alţii
Ca să-i vezi cât se iubesc
Astfel lumea poate-odată
Va-nţelege clipa vieţii
Fericirea e minunea
Ce e darul tău
Și poţi să îi faci şi tu pe alţii
Fericiţi şi ei la rândul lor
Vor face cât mai mulţi, socoţi…!

🌹Zeița✍

La porțile paradisului albastru
Ce cuprinde marea și ceru-n infinit,
O zeiță a coborât de pe un astru
Ce zeii din Olimp, în taină l-au trimis.

Și dintre zei, pe-o rază, ea alunecând,
Aici ar vrea să vadă doar suflete râzând,
Suflete curate și împletite-n dor,
Cum e în nemurire-n tărâmul zeilor.

Și zeii au pus în ea un pic din toate,
Zâmbet și speranța, căldura, bunătate,
I-au pus dreptatea-n gând și jocul în privire,
Muritorilor de rând, pecete să le fie.

A pus în ea și focul iubirilor eterne,
Și cântecul de harpă ce vrea să ne îndemne,
Să ne iubim cu toții în cântece și vers,
Și slavă să-i aducem mereu în univers.

Ochii Tăi…✍

De ce sunt ochii tăi atât de triști
atât de-ntunecați, fără culoare,
de parcă-n cer nu mai e pic de soare,
de parcă pentru nimeni nu exiști!

De ce privirea-ți înăuntru fuge
mai mult decât spre oamenii din jur,
de ce mă-nveți din suflet să îți fur
miresme dulci, ce doar tu le poți strânge!

Eu sunt aici, și n-am plecat niciunde,
de ce mă crezi pierdută-n zări pustii,
te-am așteptat….încă aștept să vii,
e-atât de toamnă…vânt și frunze ude!

E-atât de toamnă, tu așa departe,
și între noi sunt păsări care plâng,
ce-n zorii zilei dulci cuvinte strâng,
cuvinte ce le scriu pe frunze moarte!

De ce sunt ochii tăi atât de triști,
când eu în zori și-n răsărit de soare,
trimit spre tine pete de culoare,
și știi că pentru mine…chiar exiști!

Să Nu-mi Spună, Mie, Nimeni!😉

Să nu-mi spună, mie, nimeni, că iubești fără să speri

Și că-ți dăruiești iubirea, ca nimic, în loc, să ceri,

Că minciunile sfruntate le-ai putea ușor ierta,

Nici mâhnirea că ți-o vindeci, nici trădările uita!

Nu ai cum purta în suflet omul drag, fără să vrei

Să îi simți la piept căldura, ațipind la umbra ei,

Dăruindu-i tot din tine, mulțumit doar să-l privești!

O sămânță a speranței, nu ai cum să n-o sădești!

Cum să-l poți privi din umbră fericit cu-altcineva

Când în tine curge focul și-ți topește inima?

Ce puteri nebănuite, să iubești desăvârșit

Fără a avea speranță, cum nici sfinții n-au iubit?

Cum să nu-ți dorești aproape pe acela ce-l iubești?

Speri! Ești om, nu ești de piatră! Nu mai inventa povești!

Să nu-mi spună, mie, nimeni, că iubești fără să speri,

Că furtunile pe mare sunt doar simple adieri!..

Nici că timpul, vreodată, răni adânci a vindecat!

Te înveți, doar, cu durerea! Ți-o ascunzi!… Dar n-ai uitat!

Nu-ncercați să mă convingeți, chiar de știu c-am să vă pierd,

Chiar de ați avea dreptate!… Vă ascult!…Dar nu vă cred!…

Despre Soartă✍️

Lasă-te în voia sorții ca o barcă-n apa mării,

Te-ndărătnicești degeaba s-o supui, căci n-ai să poți!

Cum nici, împingând trăsura, să urci dealul nu se poate,

Dacă ți-a fugit mârțoaga și-ai pierdut și două roți.

,,Ce-i al tău, ți-e scris în frunte!”, nu e-o vorbă oarecare,

Din vechime aruncată de bătrâni…ori fără rost,

De vrei să câștigi războiul cu-n toiag ce-l ții în mână,

Iartă-mă, în cazul ăsta, ori ești prea nebun, ori prost!

,,Dar ai liberul arbitru!”, îmi vei spune, ,,Poți alege!”,

,,Pentru ce-i de vină soarta dacă ai ales greșit?”

Însă-acestă libertate nu e, oare, doar o lesă

Ce-ți permite să te zbengui doar cât ți-este cuvenit?

Și tu, vesel, dai din coadă și te crezi buricul lumii,

Cine ești, nu îți mai pasă și puterea ți-o înfoi.

Dar stăpânul ține lesa și , când depășești măsura,

Imediat îți strânge coarda și te-aduce înapoi.

Toți pornim cântând prin viață, tuturora ni se pare

C-am venit pe astă lume să ne bucurăm de ea,

Prea puțini mai sunt aceia care văd sau pot pricepe

Că motivul e acela de-a-nvăța câte ceva.

Tema de-ai făcut-o bine, lecția de-ai însușit-o,

Jucăria cea dorită poate-ai s-o primești în dar,

Dacă nu, mai stai o tură, tot pe banca de rezervă,

Până-ți va intra în minte că pelinul e amar.

Nu îți spun să stai degeaba c-o să-ți pice-n gură para!

Doar să nu te-aștepți ca viața să îți dea tot ce-ți dorești!

Uneori, câte eforturi, câtă inimă ți-ai pune,

Oricât te-ai lupta cu soarta, de nu meriți, nu primești!

Nu ni-i dat să înțelegem pentru ce acestea toate!

Un elev prin școala vieții, chiar de nu e eminent,

Spiritul ți se înalță dac-ai învățat din lecții!

Iar, de nu, rămâi o loază, înc-o viață repetent!

Ion Paladi – Colaj De Melodii De Joc Și Voie Bună☘

Plăcută voce, frumoase cântece, când le asculți scapi de stres și te încarci cu energie pozitivă…

Petru voi cu drag! 

Olguța Berbec – Pe Cărări Demult Uitate🤗

Să ne mai înveselim puțin cu ale noastre cântece Românești!

🌹Mi-e Dor…💓

Iubita mea, în seara asta,
Când ploaia rece-mi bate-n geam,
Revăd imagini de-altădată
Când lângă mine te aveam.

În gânduri iar mi te apropii
Și amintirile-mi revin,
Te vreau, iubito, lângă mine,
La piept, cu drag, să mi te țin!

Să ne plimbăm ca altădată,
În toamna galben-ruginie,
Îndrăgostiți de al ei farmec
Și dulcea ei melancolie.

Râzând, ca doi copii zănateci,,
Să ne jucăm cu stropii reci,
Să te acopăr cu săruturi
Și-apoi să nu mai vrei să pleci…

Sunt singur și-n această toamnă,
Trăiesc același vis mereu,
Te văd cum râzi dansând în ploaie
Și cum te-ascunzi la pieptul meu.

Cum te ridic ușor în brațe,
Pe-al toamnei vals în zbor plutind,
Cum te îndepărtez de mine
Ca, mai apoi, să te cuprind.

Și-atât de tandră și duioasă
Poți fi atunci când îmi zâmbești!
O mică zână apărută
Din vechea carte cu povești…

Suspin ca vântul printre ramuri
De dorul ce te cheamă iar
Și, printre stropii reci de ploaie,
Văd ochii tăi de chihlimbar…

Pictorului⭐⭐⭐

Când sufletu-a venit la întrupare
Un trup de humă a primit în dar
Iar Domnul, alegându-l din mulțime,
A pus în mâna lui divinul har.

I-a hărăzit, la trecerea prin vreme,
Spre stăpânire magicul penel,
Imaginile minții creatoare
Să prindă viață, ajutat de el.

Cândva supranumit un ,,ochi al lumii”,
Al ,,poeziei mute” creator,
Modelator al sufletelor noastre
E pictorul, al artei slujitor.

Comorile din inima naturii
Și visele ce gându-a plăsmuit,
Cu multă pasiune și culoare,
Pe neaua pânzei, el le-a zugrăvit.

Întreaga măreție-a unei clipe
În operă o poate transforma,
Făcând-o să rămână-n veșnicie.
El e nemuritor prin arta sa.