Când pe lungul drum al vieții, trupul meu n-o să mai fie
Ca și roua dimineții plânge-va o poezie,
Când n-o să mai simt fiorul ,vântului care adie
Plânge-va să-mi poarte dorul, neștiut, o poezie!
Când n-o să mai am puterea, de-a vorbi și de a scrie
Îmi va răspândi durerea, lăcrimând o poezie,
Când am să mă pierd de lume, pentru tainică vecie
Tot ce am de zis va spune, cu tristețe o poezie!
Când vor fi trecute vremuri, vremea mea fiind târzie
Te va face ca să tremuri, șiroind o poezie,
Când îți vei aduce aminte și vei vrea a mă descrie
Sigur vei găsi cuvinte, ce le-am pus în poezie!
Veșnic În Poezie ❣️
Dragostea… ❣️
…Asta se simte o singură dată în viață, sentimente sincere și necondiționate….noi oamenii ne asemănăm foarte mult cu animalele, odată ce îți petreci o mare perioadă din viața ta lângă o persoană este absolut normal să te atașezi de ea, noi oamenii ne atașăm de un câine….apăi de un alt om. Singurul defect pe care noi, oamenii îl avem este acela că suntem atât de egoiști și ne-am gândit atât de mult la propriile persoane încât am numit acest sentiment de atașament față de o persoană DRAGOSTE. Spunem că este un lucru firav, simplu dar în același timp complicat, o trăire greu de exprimat în cuvinte……treziți-vă și reflectați puțin subiectul ăsta…dragostea adevărată nu există decât o singură dată în viață…..și hai să fim serioși că noi trebuie să ne mai maturizăm și să înțelegem că fiecare om nu o să își întâlnească dragostea la câte specii umane există pe planetă…..ne atașăm și numim DRAGOSTE un sentiment care nu coincide pe nici un plan cu ceea ce denotă în realitate acest cuvânt…..credem că iubim….și ne mințim siguri că așa e.
„Dragostea este
singura floare care crește și înflorește fără ajutorul anotimpurilor.”
(Kahlil Gibran)
Noapte Bună – Good night 😴❣️
De multe ori uităm că timpul e în defavoarea noastră. Dar haideți să ne bucurăm de iarnă pentru ca fiecare anotimp are frumusețile lui … Acum să stai la geam doar un minut și sa privești cum cad fulgi de nea, e ceva deosebit și relaxant. Bucurați-vă de natură ca să vă încărcați de energie și să vă simțiți mai bine, chiar dacă vremurile de acum nu ne permit prea mult…
Noapte bună, somn ușor!
Visele să vină-n zbor!
Iar pe ale voastre pleoape mici…
Miliarde de pupici! 😘
Respir Adânc, Apoi Respir Din Nou… ⭐
Îmi place să cred că pământul stă pe loc, iar soarele de dincolo de linia orizontului, ca noaptea coboară din stele, că visele se înalță spre cer, că totul e liniște, tăcerea răsună în mine, că steaua care cade nu este steaua mea, că undeva departe în univers, este o stea , ce îmi poartă destinul, cu care nu mă voi întâlni niciodată, dar care va fi a mea mereu. Noaptea tăcerea se simte în aerul răcoros, iar cea mai mică neliniște, răsună cu multe ecouri ce se rostogolesc în mintea, în inima mea. Respir adânc, apoi respir din nou și iar și iar, greu îmi dau seama că sânt vie, că exist, mă înalț în mintea mea, dincolo de nori, și văd pământul ca o stea… da… este steaua mea! Îmi lipsești azi … și în fiecare zi … deși te simt fiind cu mine în fiecare clipa! Am senzația că Tu ești cu mine încă mai de mult de când sânt eu cu mine…
Dragoste Curată… ❤️
Mă furișează printre astre,
M-aruncă în zările albastre,
De-acolo, să mă duci departe,
Mă cântă în versul scris în astre.
M-ascunde în munți înalți,
Că toți îmi sunt ca frați,
M-aruncă în mare adâncă,
În zbor, să mă lovesc de stâncă,
Mă ia, din zările cu soare,
Mă prinde-n valul ce dispare,
Mă aruncă-n asfințit de ape,
Și lângă mine ține aproape,
Iar de vom trece prin furtună,
Tu să mă ții mereu de mână.
Ş-acuma vino de-mi arată,
Cum este dragostea curată
Nimic Nu Se Repetă ❗
Nimic nu se repetă, numai anotimpurile își urmează cursul lor. Viața însă este o luptă cu fiecare clipă . Totul în viață este unic, fizionomie, trăiri, iubiri, dezamăgiri. Din astea toate este făurită viața. Ne luptăm ca să atingem perfecțiunea și uităm că ne trec zilele. Timpul nu ne iartă, este ireversibil. De aceea viața trebuie trăită cu intensitate !
Undeva Pe Drum… ✍️
De dimineață am simțit nevoia să fac puțină mișcare, și cu ochii în pământ am pornit la drum. De ce cu ochii în pământ? – Pentru ca m-am trezit cu mii de gânduri, iluzii și speranțe rătăcite. Am simțit nevoia de aer, de un drum… doar al singurătății mele, mergând… din adâncul sufletului se aude o melodie… nici veselă nici tristă, o melodie a, gândurilor mele. De mică am crezut că tăcerea e de bine… iar timpul mi-a arătat contrariul. Merg… doar eu cu gândurile mele… cu aceea melodie nici veselă nici tristă… și deodată simt că am călcat pe ceva ascuțit… m-am oprit, m-am aplecat și cu mâinile febrile am cules de jos un spin de trandafir cu formă de inimioară… știu că nu îmi aparține mie, însă mi-am permis să strâng acel spin în palmă, am ridicat ochii spre cer, iar soarele avea culoarea speranței. Acum… mă îndrept spre casa nu știu cui și… iarăși îmi aduc aminte de ce am lăsat în urma mea… ceva muncă… un copil… flori și doi pomi sădiți… oare se poate spune ca mi-am îndeplinit rolul pe acest pământ?…Acest Oare… mă face să mă gândesc și mai mult la ce am făcut eu doar pentru mine, nu pentru ceilalți, pentru cei din jur, pentru societate… ci, ce am făcut eu ca să fiu fericită… și o să va spun: nimic… m-am refugiat mereu în micile bucurii… nimicuri… și am uitat de singurul sentiment ce mă putea salva: Iubire… Undeva pe drum… am pierdut… undeva m-am oprit… undeva am rătăcit, iar acum caut acel sentiment rătăcit…
De Ți Se Face Dor… ✍️
De ți se face dor de-ai tăi,
Iubirea lor, prin flori divine,
Din floare galbenă de tei,
Culege dorul, du-l cu tine.
De ți se face dor de văi
Adâncul privește, în cerul
Iar în lumina ochilor tăi,
Descoperă misterul.
De noi, de ți se face dor,
În gând iubirea ta, ascunde,
Prin apa rece de izvor,
Când tremură, pe unde.
De ți se face dor prea mare.
Ascunde tăcerea-ntr-un nor,
Ascunde iubirea, de soare,
În asfințitul ce moare ușor.
La Mulți Ani 2021– Happy New Year 2021❗
O ZI CU TREI CEASURI ROZ = BUCURII ,TUTUROR !***
Momente… acele momente vibrante, în care rămâi fără cuvinte… și asta nu pentru că, nu a mai rămas nimic de spus, ci… pentru că acele cuvinte, magice, se transformă în emoții… momente în care rămâi prizoniera tăcerii și te abandonezi cu plăcere… momente care ți-ai dori cu toată ființa Ta să nu se mai termine… cunoști acele momente?
La mulți ani dragi mei ! 
❄Gerul… 🌨
Vântul la plimbare este grațios,
Sub talpă trosnește, gheața de pe jos,
Ramuri lângă geam azi mi-au înghețat,
Și doar gerul aprig, lovește ne-ncetat.
Mai urcă soarele încet pe bolți abrupte,
De ger mai crapă pietrele în munte,
Și peste tot, doar cerul de cleștar,
Cu-o pâlpâire dulce, un soare de-opal.
Să se mai scuture, încearcă nori de sus,
Încremenit venit-a gerul din apus,
Noian de gânduri aleargă prin puteri,
Noi încă așteptăm zăpezile de ieri.
Iar fulgi de nea ce până ieri dansau,
Petale, ca din floarea de cais se scuturau,
Când se auzeau poienile gemând,
Și-acopereau potecile pe prund.
Și-n plopi au scârțâit coroanele iubirii,
De ger, se sparse chiar paharul fericirii,
Pahar din care amândoi, noi am băut,
Când gerul înspre noi s-a abătut.
Suflet în zăpadă… 🌨
Deasupra, plutește nor mătăsos
Steluțe albe, din cer până jos,
Așezat în strat cât mai gros,
Bulgăr de zăpadă pufos.
Gânduri plutesc, până la nor,
Tot cerul se îmbracă în dor,
Fulgii, lângă mine roiesc,
Sufletul zăpadă-mbracă, iubesc.
Vin diamantele din zarea înaltă,
Spală fața, o fac mai curată,
Fulgul alb, s-așază ușor,
Îl sărut, îl mângâi, l-ador.
Din înalt norii au să tot cearnă,
În inimi zăpadă, s-aștearnă,
Derdelușul să lunece iar,
Iubire, mi-aducă în dar.
Ninge și ninge, din cer ziua toată,
Ninsoare albă, cu față de fată,
Se-ntunecă, se face seară,
Îndată, gerul coboară.
Iarnă milenară iarăși sosești,
În gheață iubirea-mi zidești,
Sufletul mi-l troienești,
Gânduri, iar răscolești.
Zornăie Timpul ✍️
Două ore de somn. De ajuns sau degeaba. Îmi fac o cafea la ibric. Mă întreb; de cât timp n-am visat în culori pastelate? Plouă-n Decembrie nehotărât ca o dragoste pe care încerci s-o uiți și-o găsești mocnind încet în tine. Zornăie timpul din toate secundele. Câinele mă privește scâncind. Îl mângâi din ochi și cafeaua dă-n clocot ca o întrebare nepusă la timp. Un ostaș nu întreabă, el luptă până când se îngroapă de viu chiar și dacă-n decembrie plouă decadent, inutil, ruginiu.
Crăciun Fericit – Merry Christmas ! 🌲❄☃❤️🙏
Spiritul blând al Sfintelor Sărbători să coboare asupra voatră cu bucurie, prosperitate, sănătate ! Crăciun Fericit ! 🌲❄☃❤️🙏
În această noapte să uităm gândurile negre, avem alte nopți în care ne tot ocupăm de ele. Să ne liniștim sufletul și să trimitem către cei dragi, gânduri frumoase la fiecare în parte și așa ne vom simți împăcați! Credința face orice posibil, speranța ne dă putere să continuăm, dragostea face ca orice să fie frumos! Cândva pe vremuri oamenii aveau cruce de lemn și inimă de aur, acum au cruce de aur și inima de lemn, fie ca Sfânta sărbătoare să readucă aurul în sufletele noastre, să avem parte de lumină în inimă și în gând! Doamne, ajută-ne ca de Crăciun să ne reamintim de Nașterea Lui Iisus și să spunem și altora, cu ajutorul colindelor, să vorbim despre bucuria păstorilor, despre închinarea celor trei înțelepți, să închidem ușa sentimentelor de ură și să o deschidem pe cea a iubirii! 🌲❄☃❤️🙏
La margini De Univers ✍️
Fugim, e noaptea albastră,
În grabă la margini de Univers ,
Să constatăm, că el n-are margini,
Apoi ne-ntoarcem, că n-avem de-ales.
Luceferii strălucesc în tăceri,
Pe valuri sclipește lumina de ieri,
Luna argintie ne privește, din cer,
În părul meu mii de stele, dar stelele pier.
Marea întinsă ne cheamă cu dor,
Condorii în zare plutesc mai ușor,
Pe nouri pufoși, acum și noi zburăm,
Iar marea ne cheamă, din nou s-ancorăm.
Prin valuri înalte, să poposim,
Valul ne-o duce, noi să ne iubim,
Toți îngerii nopții, ne fie pe-aproae,
Cuminți ne plimbăm, peste-ntinsele ape.
Când nu poți să ceri, alungă tăceri.
Când speri, viața împarte-o la ieri,
Cu greu adunată, nu poți s-o mai dai,
Plimbarea e viață, viața e ruptă din rai.
A Scrie… ✍️
E groasă perdeaua ce-atârnă în noapte
Pe visele coapte și șterge podeaua
De pașii-ntârzierii, prea grei și tăcuți,
Alene făcuți prin umbra-ncăperii.
Sunt orele mute ce trec anevoie
Și plouă nevoie de brațe pierdute
În marea de gheață cu falsele maluri
Ce-acoperă-n valuri ideea de viață.
Se-așterne penița spoită de-o lună
Dorind să apună în veci pe foița
Ce-așteapt-o bucată de suflet aprins
Ori poate atins de o moarte-nfocată.
Cu greu bate vântul ce-mprăștie rime
Și cu usturime se naște cuvântul;
În bezna sălcie cu patimă-n nori
Se poate să mori dacă scrii Poezie!
Se-așază pe case o ceață lăptoasă,
Lăsând dureroasă doar junghiuri în oase
Și chiar de e goală – în mijloc răcoare,
Și chiar dacă doare, îmi este cerneală.
Și umplu cuminte și-ncet călimara,
În timp ce țigara imită fierbinte
A pâclei textură, dansând în albastru
Fuiorul măiastru ce caută gură.
Din nou scrie tocul cu negură-ntr-însul
Și-ncepe iar plânsul să ardă ca focul
În versul ce crește la aripi de dor,
Pictându-i un zbor unui bard ce iubește…
✍️
